OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Saptamina trecuta s-a incheiat Reuniunea Anuala a Diplomatiei Romane, desfasurata la Bucuresti sub mottoul „Repere pentru un deceniu de politica externa. Interese, valori si instrumente“. A fost analizat un prim proiect de document, denumit de seful diplomatiei, Adrian Cioroianu, „strategia de politica externa a Romaniei pe urmatorii 10 ani“, menit sa fixeze interesele, obiectivele si prioritatile de politica externa ale Romaniei, plecind de la analiza evolutiilor internationale relevante pe termen scurt, mediu si lung.

Potrivit lui Cioroianu, spre deosebire de incercarile anterioare, noutatea acestei strategii consta in faptul ca „la baza stabilirii obiectivelor, sta o analiza cuprinzatoare a situatiei internationale pe urmatorul deceniu, in ce priveste marile teme globale de interes si principalele regiuni geopolitice ale lumii“. Ministrul de Externe a precizat ca s-a incercat integrarea, in aceasta strategie, a unor lectii importante din experienta concreta a diplomatilor romani si ca au fost analizate resursele disponibile sau care pot fi mobilizate pentru indeplinirea obiectivelor de politica externa. Bref, Cioroianu s-a declarat convins ca opul sau de peste 100 de pagini „nu va ramine doar un document destinat sertarelor“. El a mai spus ca, desi obiectivul de 10 ani poate parea ambitios intr-o lume foarte dinamica precum cea de astazi, documentul nu fixeaza clar anumite lucruri pina in 2017: „Este vorba de un stil de a vedea pe baza experientelor pe care le avem, care sint acele linii directoare pe care partenerii nostri merg peste tot in lume. Trebuie sa vedem pe ce punem Romania in aceasta geografie a intereselor, a acestui viitor care este tot mai provocator. Poate parea ambitios, dar fara un prim pas orice proiect este imposibil“.

in conditiile in care strategia reala „e secreta“, jurnalistilor li s-a pus la dispozitie un rezumat de 25 de pagini al documentului, in care sint mentionate 8 obiective de politica externa a Romaniei in urmatorii 10 ani: consolidarea si amplificarea profilului Romaniei de stat membru al UE si NATO; amplificarea contributiei statului roman la adaptarea sistemului international de securitate in conditiile globalizarii; intensificarea prezentei Romaniei in activitatea organizatiilor internationale; promovarea intereselor economice ale Romaniei; participarea activa la constituirea spatiului democratiei, stabilitatii, securitatii si prosperitatii in vecinatatea Romaniei; reafirmarea ca partener important de dialog si cooperare al statelor din diferite regiuni ale lumii. Ultimele doua obiective mentionate sint promovarea si protejarea intereselor cetatenilor romani si a romanilor de pretutindeni, mentinerea identitatii etnice si culturale a romanilor din afara granitelor; promovarea valorilor culturale si spirituale prin intensificarea demersurilor de diplomatie publica.

Citeva repere ale strategiei „publice“
„Romania va lua parte, in urmatorii zece ani, la o competitie pentru relevanta in viata internationala si pentru accesul la resurse, in care trebuie sa cistige“; Romania isi propune sa devina „modelator al politicilor UE si ale NATO, fara sa-si aroge profilul de decident in politica globala“; „UE ar putea sa dobindeasca profilul actorului international care dispune de cele mai multe instrumente de tip soft daca isi identifica resursele ideatice, juridice, economice si politice interne pentru a se reforma si pentru a deveni mai functionala“; pentru ca SUA sa-si mentina pe termen lung statutul de mare putere, „va fi necesar sa investeasca mai multe resurse economice, tehnologice, militare, dar si creativitate politica in mentinerea actualului rol si sa depuna un efort sustinut pentru pastrarea rolului de locomotiva economica globala, care ar putea transla spre alte regiuni“ (de altfel, creativitatea este o conditie sine qua non, adesea invocata de ministrul Adrian Cioroianu); in ce priveste securitatea energetica, Romania doreste „transformarea Portului Constanta intr-un important punct nodal si logistic“ si promovarea proiectelor Nabucco si PEOP de transport, „in paralel cu desfasurarea unei campanii intense pe linga companiile importante din sectorul energetic“, dar si „constituirea bursei regionale de energie la Bucuresti“. „Viitorul european al Republicii Moldova constituie o obligatie morala a societatii romanesti“; „relatia cu Federatia Rusa va fi guvernata de principiile raporturilor existente intre UE si Rusia“.

Analisti de politica externa, citati de Cotidianul (4 septembrie 2007), spun ca documentul rateaza exact obiectivele esentiale. Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, crede ca „e bine ca Romania s-a gindit, chiar si asa tirziu, la elaborarea unei strategii pe zece ani, dar inca se mentine o confuzie intre diplomatie si politica externa – la politica externa trebuie sa contribuie mai multi factori: Presedintia, CSAT-ul, ONG-uri“. in opinia lui Chifu, strategia este „mai putin concreta si substantiala“, iar „marcarea clara a parteneriatului strategic cu SUA ca prim pilon al politicii externe romanesti“ lipseste.

Totodata, Bucurestiul „are dificultati majore in a elabora o politica externa la Rasarit, nu s-au gasit modalitati de dialog cu Federatia Rusa“. Si presedintele Fundatiei Eurisc, Liviu Muresan, apreciaza ca strategia este „un document pe care va trebui sa se mai lucreze pentru a include celelalte laturi ale diplomatiei: parlamentara, militara, a societatii civile“. Muresan spune ca in strategie „trebuia sa fie mentionate parteneriatele public-private si sa se insiste mai mult pe interesele economice ale Romaniei, care ar putea fi sustinute mai bine de sectorul privat“. Stabilitatea in regiunea Marii Negre „trebuia sa constituie una dintre liniile de forta ale strategiei – in acest domeniu avem o greutate“, conchide analistul.

Zoe Petre este de parere ca „trebuia pornit de la statutul Romaniei ca tara de granita a NATO si UE, care nu are sanse sa se schimbe in viitorul apropiat. De aici trebuia gindit rolul regional al tarii noastre ca obiectiv principal. Interesul de lunga durata este drumul european al Ucrainei, contrapondere importanta la Rusia in zona. Cit despre Republica Moldova, e bine sa se foloseasca formule nuantate, care sa limiteze sentimentul de agresiune din partea Romaniei. Opinia publica de acolo a fost educata 50 de ani sa ne priveasca drept o tara imperialista, deci nu orice spunem e bine primit. Se vorbeste prea mult la Bucuresti intr-un fel care pare a nu accepta situatia actuala, care e alta decit cea de pe vremea bunicii“.

Cit despre caracterul secret al strategiei, Zoe Petre afirma ca „MAE este organismul tehnic, dar decizia ar trebui sa apartina Parlamentului, deci nici vorba de secret. Doar tacticile pot fi in oarecare masura de domeniul confidentialitatii“.
Ministrul Adrian Cioroianu si-a declarat, la finalul reuniunii anuale a diplomatiei romane, nemultumirea fata de modul in care „anumiti comentatori de politica externa“ au analizat acest eveniment, care a fost „dens in ceea ce priveste incarcatura de idei, mesaje, pasiuni ale dezbaterilor“. „Stiu ca si dumneavoastra, ca ambasadori, sinteti deranjati cind vedeti aprecieri discutabile din partea unor comentatori interesati mai mult de spectacol, decit de acuratetea frazelor lor“ – le-a spus Cioroianu sefilor misiunilor externe. El a criticat si faptul ca unii dintre comentatori nu au reusit sa faca diferenta intre mesajele din discursul sau prezentat la deschiderea reuniunii si obiectivele mentionate in proiectul de strategie.

Este, insa, posibil ca domnul ministru sa fi facut si spectacol la reuniunea ambasadorilor? Sau reuniunea in sine sa fi fost un spectacol? Sa se fi cascat chiar atit de repede un abis intre statutul de publicist-comentator al domnului Cioroianu la onorabila revista Dilema veche si cel de ministru? Domnia sa stie, cu siguranta, ca nu conteaza criticile care au ca subiect spectacolul; oare de ce a fost atit de afectat? Condeieri si condeieri...
Ca tot veni vorba... Premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat ca propunerile pentru posturile de ambasadori ai Romaniei in capitale precum Londra si Washington nu vizeaza „condeieri“: „Am avut o discutie cu ministrul de Externe in baza careia am agreat propunerile care urmeaza sa fie convenite si cu presedintele tarii. Aceste propuneri nu vizeaza – cu tot respectul pe care-l port breslei jurnalistice – condeieri, ci sint diplomati de cariera, care sa poata sa reprezinte Romania in functii diplomatice importante, cu competenta si experienta pe care le au in spate“. in aceeasi zi, Cioroianu a declarat ca a stabilit deja cu presedintele Basescu numele viitorilor ambasadori la UE, Londra, Washington si Moscova, insa nu a facut public numele celor patru, explicind ca acesta ar fi atributul Administratiei prezidentiale.

Sa amintim ca, initial, pentru Ambasada de la Washington a fost propus Sever Voinescu, insa candidatura sa a fost respinsa, in 18 aprilie, de Comisiile parlamentare de politica externa. Nominalizarea lui Sever Voinescu pentru Ambasada Romaniei de la Washington a provocat controverse inca de la alegerea sa de catre MAE (condus, la acea vreme, de Mihai Razvan Ungureanu), deoarece este cunoscut ca un sustinator al presedintelui Traian Basescu, el scriind numeroase articole de presa favorabile sefului statului. Odata cu Voinescu, MAE l-a ales si pe ziaristul Traian Ungureanu pentru postul de ambasador la Londra, la rindul sau pro-Basescu. Premierul Tariceanu a contrasemnat propunerea ca Voinescu sa fie desemnat ambasador in SUA, insa nu a fost de acord cu numirea lui Ungureanu in functia de ambasador la Londra, motivind ca nu are experienta in diplomatie. Cit despre cei patru ambasadori nominalizati, informatii aparute in presa centrala arata ca e vorba de Adrian Vierita pentru Washington, Ion Jinga, actualul ambasador al Romaniei in Belgia, pentru Londra, Constantin Mihail Grigorie, actualul ambasador din Turcia, pentru Moscova si Mihnea Motoc, actualul ambasador la ONU, la misiunea de pe linga UE.

Republica Moldova, Ucraina, Kazahstan...
Daca pentru Cioroianu „viitorul european al Republicii Moldova constituie o obligatie morala a societatii romanesti“, pentru presedintele Traian Basescu, „a sustine avansul Republicii Moldova catre UE este o obligatie a oricarui diplomat roman“. Mai mult decit atit, replica dura la adresa Chisinaului, pe care o promitea seful statului cu doar o saptamina in urma, s-a transformat intr-o infinita compasiune: „Nu mi-as dori ca macar o singura zi sa fiu in pielea sefului statului moldovean sau a premierului moldovean sau a ministrului de Externe moldovean, care pe de-o parte trebuie sa priveasca la Transnistria si la gasirea unor solutii de dialog cu Moscova, iar pe de alta parte trebuie sa satisfaca exigentele unei apropieri de UE“. Si cum Chisinaul „pare“ sa aiba dificultati in a se apropia de UE, de ce sa nu o faca diplomatii romani in locul lor, caci – nu-i asa? – vor avea parte de vesnica recunostinta din partea regimului comunist prorus... Iar dupa toate estimarile, acelasi lucru se va intimpla, cit de curind, si cu Ucraina, unde alegerile vor fi probabil cistigate de prorusii actualului premier Viktor Ianukovici. Despre „cel mai mare vecin al Romaniei si un actor regional important“ a vorbit si Cioroianu.

El a spus ca Bucurestiul are interesul ca Ucraina sa urmeze o evolutie democratica in actuala situatie interna complexa, sa-si pastreze aspiratiile europene si sa fie mentinuta deschiderea spre dialog indiferent de evolutiile politice de la Kiev. in acelasi timp, ministrul de Externe a afirmat ca diplomatia romana trebuie sa acorde un interes sporit Georgiei, Armeniei si Azerbaidjanului, precum si tarilor din Asia Centrala, care au un rol cheie in asigurarea securitatii energetice nationale. Consens total cu presedintele: „sintem interesati in consolidarea relatiilor cu Azerbaidjanul si Kazahstanul“. Seful statului a anuntat ca presedintele kazah Nursultan Nazarbaiev va face o vizita in noiembrie la Bucuresti, iar pe agenda discutiilor figureaza inclusiv variantele de aprovizionare cu energie a Romaniei si a statelor din UE, „cu crearea terminalului din Georgia ca alternativa la cel din Novosibirsk pentru pomparea resurselor de titei catre Marea Neagra“. Declaratia presedintelui survine preluarii, de catre firma kazaha de stat KazMunaiGaz (aflata la propriu in miinile presedintelui Nazarbaiev), a 75% din grupul Rompetrol al lui Dinu Patriciu, care a ramas cu 25% din actiuni si functia de presedinte-director general. Reputatul publicist Serban Orescu demonstreaza, in Ziua (5 septembrie 2007), ca „nici cea mai buna politica externa nu mai poate face Romania independenta energetic, cum a fost pina la sfirsitul anilor ’60.

Deficitul e prea mare. in prezent, Romania isi acopera circa 35-40% din necesitati din resurse proprii, restul fiind acoperit prin importuri din Rusia“. Dubla cetatenie a Rompetrolului lui Patriciu a facut vilva, Romania fiind sensibila la tot ce ii poate mari dependenta de Rusia. Serban Orescu recomanda diplomatiei romane „sa nu se lase sedusa de cintece de sirena cum ca Romania va capata acces la sursele energetice (imense! – 3,3% din rezerva mondiala – n.m.) ale statului kazah. Pe ele au pus de mult ochii rusii, cu alte sanse decit romanii!“. Sa mai spunem ca o treime din investitiile din Kazahstan sint americane, ca aceasta tara, alaturi de Azerbaidjan, este pilonul politicii SUA in regiune, iar agendele politice atit ale UE, cit si ale Chinei sint dominate de aceleasi obiective. Mare concurenta!]