OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu ceva mai mult de trei luni inainte de alegerile prezidentiale, nu stim inca cine vor fi candidatii. Despre Ion Iliescu se vorbeste cu certitudine ca va candida: el a spus-o, partidul sau a spus-o, iar sondajele de opinie il plaseaza in fruntea preferintelor electoratului. Dar de la anuntarea retragerii presedintelui Constantinescu din cursa, cu aproape trei saptamini in urma deja, fostul presedinte se tine ciudat de mult in umbra. Doar o scurta stire anunta reactia lui la decizia dlui Constantinescu: spunea, in esenta, ca nu-l priveste. Totusi, de ce tace dl Iliescu? Din delicatete, din jena, pentru ca nu are nimic a spune sau pentru ca isi reconsidera si el candidatura? Ma rog, poate-i doar in concediu. In orice caz, ar avea unele teme de meditatie, de la intelesurile retragerii presedintelui la caderea de popularitate in sondaje (deloc neglijabila, de altfel). Nu e in intentia noastra de a pune la indoiala decizia fostului presedinte de a candida, doar remarcam un hiatus putin nefiresc.

Teodor Melescanu se comporta ca un candidat sigur si activ. Are 11 la suta din intentiile de vot in ultimul sondaj de opinie, o felie maricica, dar stagnanta. D-sa nu a luat, s-ar zice, nimic din procentele destul de numeroase care l-au parasit in ultimele saptamini pe dl Iliescu. Tentativa unei aliante intre partidul sau APR si PNL a esuat, nu in ultimul rind din cauza insistentei de a pastra candidatura sa la prezidentiale. In afara unei improbabile rasturnari de situatie, dl Melescanu va merge la alegeri sustinut doar de gruparea sa politica, un vadit dezavantaj. El isi cauta un partener de tandem, tocmai cind tandemurile par sa-si fi pierdut din atractie, si zicea zilele trecute ca l-ar fi gasit in persoana unui director de fabrica de bere putin sau deloc cunoscut publicului.

In rest, nesiguranta domneste autoritar. Liderul democrat, Petre Roman, ar fi ceva mai aproape de o candidatura certa, dar unele speculatii il plaseaza mai curind in afara cursei, in care, judecind dupa sondajele de opinie, este cantonat aparent iremediabil sub 10 la suta (de fapt, 5 la suta in ultimul sondaj). Cei doi potentiali concurenti de categorie grea, actualul premier Mugur Isarescu si fostul premier Theodor Stolojan, se tin, pina la scrierea acestor rinduri, in umbra, taciturni, aparent fara chef. Stim de la apropiati ai dlui Isarescu ca nu-l entuziasmeaza perspectiva unei campanii electorale si ca ar prefera sa-si duca la capat mandatul de sef al guvernului. In felul in care se contureaza dispozitia fortelor politice in vederea alegerilor ii este probabil greu sa intrevada cum va reusi sa se impuna electoratului. Ca personalitate independenta din punct de vedere politic, imbratisarea unui singur partid important, recte PNTCD, trebuie sa i se para mai curind debilitanta. Asa ca stirile ca primul ministru ar fi acceptat deja sa candideze, puse in circulatie de un consilier prezidential mai mic si dezmintite de un consilier prezidential mai mare, au putina credibilitate. Cu toate acestea, el este creditat cu 19 la suta din optiuni in ultimul sondaj de opinie, o baza de pornire solida si care-i da o sansa considerabila de a intra in turul al doilea de scrutin.

La rindul sau, dl Stolojan, creditat cu acelasi procentaj, are si el suficiente motive de ezitare. Sustinerea ii vine si lui deocamdata numai de la un singur partid, PNL, care, pe deasupra, ii mai cere sa renunte la actuala sa independenta politica si sa se inscrie in partid. Teoretic, are si el aceeasi sansa de a intra in turul al doilea de scrutin, dar Mugur Isarescu ar putea sa beneficieze de un oarecare ascendent ce rezulta din prezenta sa in fruntea guvernului.
Logica politica elementara ar trebui sa-i indemne pe cei doi tehnocrati in prag de a intra in politica si pe sustinatorii lor sa incerce o jonctiune cistigatoare. O intilnire Isarescu-Stolojan a avut loc vineri. O intilnire nu inseamna inca o intelegere, dar inseamna o discutie binevenita. Cum amindoi au ezitari, s-ar putea deduce ca ambitiile lor politice sint modelabile. Si unul si altul ar fi candidati superbi pentru a conduce executivul, nici unul nu si-a demonstrat inca aptitudinile de presedinte. Cum spuneam, separat iau cite 19 la suta in sondaje, dar asociati intr-un tandem presedinte-prim-ministru iau 44-45 la suta, cu 10 procente peste Ion Iliescu, practic indiferent de pozitia pentru care candideaza unul sau celalalt.

Toate indiciile arata ca alcatuirea unui tandem cu cei doi ar fi solutia ideala in circumstantele date pentru fortele de centru-dreapta. Piedica e improbabil sa vina de la ei; ea se gaseste in partidele principale din aceasta zona a spectrului. PNL si PNTCD sint in ostilitati verbale tot mai acerbe. Ai zice ca pentru ele batalia campaniei electorale a si inceput, dar nu contra stingii, ci intre ele. Cum nu putem crede ca si-au pierdut cu totul simtul masurii, ne intrebam cind vor incepe sa discute intre ele serios. Pe firmamentul politicii romanesti a aparut un anunt publicitar: cautam urgent mediator intre taranisti si liberali. Se vede oare si la Cotroceni?
––––––
N.red.: Inca de duminica seara, stirile privind candidatura la presedintie a lui Theodor Stolojan si cele referitoare la declaratia oficiala pe care Mugur Isarescu a promis sa o faca pina pe 15 august deschid noi perspective asupra alegerilor din toamna, reconfigurind procentaje, sanse, estimari. Am ales sa publicam articolul dlui Nestor Rates spre a exemplifica starea de spirit dinaintea acestor date, dar si, totodata, ritmul alert al politicii romanesti.