OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lideri importanţi ai PSD-ului, dar şi diferiţi comentatori politici, nu au pierdut prilejul de a decreta victoria lui Sorin Oprescu ca pe o victorie a stîngii. E adevărat, trecînd peste relaţia paradoxală pe care PSD-ul a întreţinut-o (şi încă o mai întreţine) cu Oprescu, tendinţa aproprierii rezultatelor de la Primăria Capitalei este normală, din punct de vedere politic. Şi, ce-i drept, sună mult mai bine să spui că ai cîştigat alegerile decît că ceilalţi le-au pierdut.

Să încercăm deci să fim de acord cu mai-marii pesedişti şi să spunem că da, stînga a învins la Bucureşti. Întrebarea este: care stîngă?

La nivel declarativ, desigur, este vorba de o alianţă „în favoarea cetăţeanului“; de fapt şi de drept, toată lumea ştie că alianţa nu a fost făcută cu PC-ul, ci cu trustul Intact al lui Dan Voiculescu (care sînt convins că ne poate ţine oricînd prelegeri despre Petre Carp ori despre Edmund Burke, în funcţie de public).

Cum putem să ne aşteptăm ca PSD-ul să fie luat în serios ca un partid de stînga (de către cei care ştiu ce înseamnă totuşi stînga), atîta timp cît se aliază cu un partid care susţine „minimalizarea intervenţiei statului în economie“? Ce ne facem cu Statul social pentru care militează, din Primăverii, Geoană, Năstase şi Iliescu? Şi, în paranteză, cam ce părere o avea Internaţionala Socialistă despre această mişcare profund stîngistă a PSD-ului?

Merită să menţionăm încă un lucru: cu ocazia paradei gay din acest an, singurul partid care s-a opus în mod direct acesteia a fost Partidul Conservator, acesta organizînd chiar o contraparadă. Codrin Ştefănescu, candidatul la Primărie din partea conservatorilor, afirma despre gay că „au nişte deviaţii comportamentale, sînt bolnavi“, iar „femeia şi bărbatul au fost daţi de la Dumnezeu ca să formeze un cuplu“.

Din Partidul Europenilor Socialişti fac parte doi dintre primarii marilor oraşe europene: Klaus Wowereit, primarul Berlinului, şi Bertrand Delanoë, primarul Parisului. Ce au ei în comun cu social-democratul Geoană şi cu independentul Oprescu? Practic, nimic. Cu primul se întîlnesc poate pe la reuniunile socialiştilor europeni, cu cel de-al doilea se vor întîlni poate pe la cine ştie ce adunări ale primarilor de capitale europene. Geoană le va explica eventual cum PSD-ul este un partid foarte deschis, ataşat valorilor de stînga şi, mai presus de toate, modern. Ca să fie mai elocvent, o să caute să dea nişte exemple ilustrative, iar alianţa cu un partid homofob şi cu o ideologie conservatoare va figura probabil la loc de cinste printre aceste exemple. Se prea poate ca Wowereit şi Delanoë să nu fie prea fericiţi, mai ales că cei doi au declarat că sînt gay. Nu prea e clar cum vor reacţiona atunci cînd se vor întîlni cu Sorin Oprescu, pe care, cu toată independenţa lui, îmi vine greu să mi-l imaginez luînd parte la viitoarea paradă gay, mai ales că atunci toţi votanţii săi „de stînga“ vor fi, probabil, cel puţin dezamăgiţi. 

Jocul politic, al cărui scop, o ştim cu toţii, este reprezentat exclusiv de ajungerea la putere, poate explica astfel de alianţe. Pînă la urmă, e treaba fiecărui partid cum îşi gestionează mişcările în raport cu alegătorii. Dar să nu explice nimănui liderii pesedişti cum PSD-ul este un partid de stînga care se aliază cu un partid conservator. Aşa cum PD-L-ul (prezidenţial ori nu) s-a făcut de rîs prin girarea partidului lui Gigi Becali, iar orice discurs despre democraţie ori mai ştiu eu ce valori pedeliste se acoperă, mai mult decît oricînd, de ridicol, PSD-ul, ne arată, încă o dată, că stînga nu există în România.