OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu statura, concentrare si eschive contondente de matador, personajul public Rares Pantea este, in distributia profesiunii de artist din zilele noastre, un singuratec alergator de cursa lunga si un fost tinar furios (n. 1957). Rares Pantea a fost si un copil star-desenator, care a debutat profesionist in jurul anului 1984, ca neoconservator in plina alternativa optzecista. „Scene istoriate“ ar putea fi genul muzeal pe care pictorul Pantea il stapineste cu o vocatie suplimentara de regizor al unor fêtes galantes carnavalesti.

Amor venetian – Carnaval la Neapole – Vinatori de nori – Muzicanti care, eventual, au trecut pe la impartitul cireselor sint citeva dintre titlurile actualei expozitii de la galeria Orizont. Sarcastic-benign, literalmente comedian dell’arte in figurativul pictural, Rares Pantea are in pictura noastra un contract personal ferm cu nonefemerul, in linie, deloc administrativa, Corneliu Baba – Mavrodin – Caltea.
Pe arena mare a picturii, revenirea la figurativism scenarizat, de tipul scolii de la Londra (Kitaj, Hockney, Allen Jones, Patrick Caulfield) are, in esenta, o dispozitie conservatoare, iar ca mecanism creator, procesualitatea desenului, modul lui intim de a genera figuratia.

Pictura lui Pantea s-a infiletat perfect la educatia sa de grafician, care la rindul sau e alimentata de o atenta cultura vizuala. Usurinta si placerea de a picta – de aproape doua decenii pe aceeasi linie stilistica – a ajuns la Pantea sa echivaleze fluenta cernelurilor colorate de la pupitrul sau de desen. Din datele generice de grafician se conserva pe pinzele sale o stare inalterata de developare de scene, in care picturalitatea facila, gestuala, furioasa nu-si poate intinde, de fapt, acea lene disimulata a dictiei. Densitatea picturii sale in ulei si efectele ei empatice i-au devenit o exigenta constanta. Zone de fluiditati estompate, expresivitatea caricaturala a portretelor, bogatia texturilor si pretextelor cromo-figurative sint invaluite intr-o lumina egala, de miez de piersica, pe fundaluri de roz pompeian.


De pe pozitia sa artistica, Rares Pantea ar infige aprig sulite banderillas in taurul impaiat al experimentalismelor ori in taurul ranit al bad-painting-ului. Caci el, in propria sa arena, face neabatut tablouri, format palatin, in care este inca un atent dresor al tehnicilor de ulei. Pantea prefera fara rezerve socului vizual de densitatea. Toata aceasta disciplina de secol curtean a picturii sale slujeste unui imaginar parabolic, de proverb olandez (sub stapinire spaniola). Ca intr-o scena de teatru de salon, sint masate pe deschiderea cadrului menine, putti, cavaleri, muzicanti, femei diforme in rochii venetiene, rococo sau empire, cu paruri fanteziste si recuzita de budoar, la care se adauga fructe, pasari si animale de companie, instrumente muzicale uneori supradimensionate, trimitind atunci scena spre un oniric teatru de marionete. Crinolina si Lacusta stateau in cap de lista ca inventar iconografic, la expozitia personala de la aceeasi sala Orizont, in 1997. in anii din urma, circula cel mai adesea printre personajele sale o somptuoasa felie de mar, iar, confesiv si intimist, un agent important al figuratiei sale a devenit „infantul“ (cei doi baieti ai familiei).