OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daniel Knorr, nascut in 1968 la Bucuresti, traieste si lucreaza la Berlin. Lucrarile sale, de natura in acelasi timp flexibila si interactiva, provoaca publicul la o altfel de experienta, diferita de cea tipic ezoterica a galeriei de arta. Knorr exploreaza domeniile spatiului public, privat, natural si artificial, in acelasi timp examinind conexiunile dintre artist, public si subiect. A avut expozitii personale la Studio Protokoll, Cluj-Napoca (2006), galeria The Project din New York (2002), galeria Serge Ziegler din Zürich (2001)), Museum Folkwang Essen (2001) si Kunstforum Lenbachhaus, München (1994) si a reprezentat Romania la a 51-a editie a Bienalei de la Venetia (European Influenza, 2005). intre expozitiile de grup la care a participat se numara Chocolates, Museo Carillo Gil, Mexico City (2006), Ortsbegehung 11, Neuer Berliner Kunstverein, Berlin (2005), 5th Cetinje Biennale, Cetinje, Muntenegru (2004), Public Affairs, Kunsthaus Zürich (2002), Dream City, Kunstverein München (1999). in 2007 Daniel Knorr participa la Trienala de sculptura mica din Fellbach, Germania.

Daniel Knorr era la Editura IDEA, in Cluj, cind l-am intilnit, tiparind si presind intre niste placi grele cartea lui de artist.
Ni se spune ca in perioade de criza si restriste se publicau pamflete si manifeste. Asta era o dovada clara ca populatia a preluat controlul tiparnitelor si tipografiilor. Cu tonaj urias pe centimetru patrat, tiparnita era prima care „imprima“, „presa“, „strivea“, ingrosind si dind consistenta unui moment critic.
insa toate aceste foi de hirtie presate pina acum au preluat si stocat evenimentele intr-un model bidimensional, aplatizind istoria, netezindu-i imperfectiunile, neconcordantele si asperitatile.

Cind am plecat de la editura, Daniel Knorr inca mai stringea de pe strada, din centru, in plin santier deschis, gunoaie risipite prin jur. Alte locuri de „colecta“ au fost Bucurestiul in centru (Magheru spre Romana, pe linga blocuri, in parcul de la Unirii, pe Lipscani), Colentina (pe linga lacul Plumbuita, Obor), Berceni (in jurul statiei de metrou), Cota 2000 (linga teleferic, spre teeschi, pe linga teleschi), Sinaia (centru si pe strada din spatele sirului de hotele), Poiana Tapului (din orasel spre Zamora peste Prahova, in padurea din spate si cimpia de linga o apa plina de gunoaie).

Toate aceste gunoaie, selectate, triate, sint acum presate intre foile albe ale cartii editate de Marius Babias si Sabine Hentzsch in colectia „Public“ si distribuite de Walter König si IDEA. Daniel Knorr a incercat sa valorifice si sa expuna in lucrarile si interventiile lui publice felul in care obiectele pot fi scoase din conul lor de umbra pentru a reveni din nou in atentia publica pe cu totul alta cale. Obiectele si informatiile care circula in jurul nostru sint dezamorsate prin confiscare si stocare controlata (Powder 1994). Publicul are voie sa vada aici cele 500 de grame de cocaina confiscate de politia din München, doar ca pe un fel de dust graffiti, presat sub un geam antiglont intr-o statie de metrou.
intr-unul dintre cele mai noi proiecte (State of Mind din 2007), Daniel Knorr face un schimb cu Muzeul Serviciilor STASI din Leipzig (fostul sediu central al serviciilor secrete).

Sistemul de supraveghere si control a transformat in graba informatiile in niste bolovani de celuloza, pentru ca asa arata acum dosarele distruse in graba chiar in 1989. Aceste „coprolite“ excretate direct in canalizarile orasului de catre serciviile STASI au fost prelucrate si distruse de ei prin mijloace cvasiagricole si cvasialimentare. in centrifuga in care au fost bagate s-a adaugat si ulei alimentar. Recuperate si expuse, aceste informatii pietrificate sint identificabile doar dupa culoarea actelor, mici urme de cifre, numere si fragmentele de microfilm. Odata trecute prin sistemul digestiv al serviciilor secrete, ele au devenit niste excremente de date.
in schimbul citorva bolovani de documente pline de informatii irecuperabile, Daniel Knorr a furnizat informatii pretioase cu privire la o rara situatie de protest in fata invaziei trupelor germane in timpul Primaverii de la Praga si a tancurilor rusesti T-54. Doua eleve de liceu din Germania Democrata (din Frankfurt am Oder), arestate mai apoi de STASI, au scris un manifest care atragea cetatenilor atentia asupra asemanarii istorice dintre noua invazie si evenimentele din 1938, prea repede uitate si naturalizate. Un mic tanc T-54, de jucarie, si documentele gasite (atit cele despre protest, cit si cele despre arestul ulterior al celor doua eleve) sint astazi expuse in muzeul STASI din Leipzig in locul citorva bolovani.

in mod ironic, cind e vorba de recuperare, ea nu vine doar prin canalizarile istoriei. E nevoie uneori sa te lovesti de adevaratii recuperatori de gunoaie. in New York exista o adevarata breasla a numitilor pan-handlers (literalmente – vinzatorii de tigai) care recupereaza din gunoaie obiecte din zona uptown, ca sa le vinda in downtown (sudul insulei Manhattan). in afara societatii, ei sint poate ultima dovada a posibilitatii unei astfel de existente neincorporate si rezistente la marea circulatie a bunurilor de consum.
Care este ruta gunoaielor si cum poti altera fluxul gunoaielor? Lucrurile fara valoare ale unora capata pret in alta parte. Lucrarea Worldmarket a lui Daniel Knorr invita omul de pe strada, cautatorul de gunoaie, sa-si vinda „captura“ in Copenhaga, peste ocean, via o transmisiune in direct. Vizitatorii expozitiei Update (1996) din Turbinehallen, Copenhaga, au putut sa negocieze diverse artefacte printre care: o pereche de ochelari, un pasaport american, o caseta de Otis Reading, un ceas, o bratara, o cutie de bijuterii furata de la Tiffany, o bratara punk, un pistol cu apa si alte „raritati“ recuperate din tomberoanele New York-ului. Dupa trei ore de tocmeli si deal-uri in direct, la etajul 55 de la World Trade Center (loc rezervat in genere transmisiunilor si marilor afaceri in timp real), Chris Gamble din Brooklyn a incasat 200 de dolari pe obiectele din gunoaie gasite de el.

Prin activitatea lor cotidiana, adunatorii si cautatorii de gunoaie sint expusi criticii si oprobriului general. Tot ei sint, insa, si veriga cea mai de jos a lantului trofic si singura care critica deschis si direct aceasta societate suferind de o indigestie consumista la toate nivelurile. Tot ceea ce este evacuat si devalorizat in mod constant de ea pastreaza functii, valori si politici ale acumularii si distribuirii inegale a bunurilor.
Atunci cind deschidem cartea lui Daniel Knorr, toate gunoaiele se revarsa, cad pe noi dintre pagini, si in urma ramine doar amprenta lor pe foaie. Gunoaiele acestea revin parca la starea lor initiala de fiecare data cind incercam sa desigilam volumul. Ele nu sint fixate, lipite, legate cu nimic de suportul lor material. Ele sint afectate doar de legile naturale, de gravitatie, prabusindu-se undeva spre centrul pamintului. De aceea, cartea nu este, poate, altceva decit o marturie a fosilizarii treptate a obiectelor prezentului. Cartea lui Daniel Knorr introduce gunoaiele in conditiile unei mine de carbuni, unde presiunea si umiditatea speciala produc formarea unor depozite de obiecte fosilizabile.

Snururile, dozele de bere si pepsi, biletul CFR din Cluj, insigna alba „Raspunzator-Loto-Prono“, lina de oaie, conservele ruginite, toate lasa amprente extrem de fine. Cu cit le lasi mai mult timp si le presezi mai bine, cu atit vei avea dovezi mai clare, semne mai evidente. Ca penele paleopasarii Archeopteryx din zacamintele fosile de calcar din Solnhofen, Germania, albul paginii retine fiecare nervura ca dovada a existentei verigii artefactului lipsa. Majoritatea dovezilor materiale, majoritatea ramasitele obiective dispar. Conditiile sint improprii si putine locuri pot sa acomodeze, de fapt, resturile acumulate ale istoriei recente.

Ierbarul era poate prima metoda de a nota si conserva diversitatea speciilor. Acesta este poate primul precedent revolutionar care nu aplatiza obiectele culese pur si simplu, ci le pastra cumva integritatea tridimensionala, materialitatea si substanta lor. intre paginile ierbarului, ca intre straturile geologice, plantele ramineau distincte, intr-o succesiune filogenetica, si suprapuse intr-o stratificare simulata. De aceea, „gunoiarul“ lui Daniel Knorr nu trebuie perceput doar ca apanajul unei activitati proprii ecologiei si reciclarii reziduurilor evacuate in jur.
Volumul de 200 de pagini contine si un DVD atasat, cu un film de 32 de minute documentind procesul de productie al cartii in diferite etape. in total exista 240 de exemplare unice semnate si 100 de exemplare nesemnate care se afla acum la dispozitia Goethe Institut.