OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

După ce la ediţia din 2006, LiterNet-ul a publicat cinci din cele şase scenarii ale finaliştilor Concursului Naţional de Scenarii HBO, organizat de către HBO România în colaborare cu APFR, organizatorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), toate cele şase scenarii finaliste la ediţia din 2007 au fost publicate, cu acordul autorilor, pe acest site. Iată ultimul din cele şase scenarii, cîştigătorul la secţiunea lungmetraj.

Redacţia LiterNet

Alexander, agentul secret călit în antrenamente care mai de care mai complexe şi mai complicate (frizînd, nu de puţine ori, imposibilul). primeşte misiunea vieţii sale. Îmbarcat într-un tren oarecare, pornit dintr-o gară oarecare, protagonistul pleacă într-o aventură care poate fi caracterizată oricum... numai oarecare nu. Executată într-un secret absolut, misiunea (imposibilă?) presupune o călătorie nesfîrşită, dincolo de ultima staţie universal-acceptată, către un punct terminus cu parfum de Fata-Morgana, golit de viaţă şi sufocat de zăpezi interminabile, reci şi ameninţătoare. Iniţial, singurii parteneri de conversaţie, cel mai adesea nonverbală, ai eroului sînt Mecanicul şi Fochistul, dar şi aceştia dispar fără urmă, proporţional cu viteza cu care trenul pătrunde tot mai adînc în necunoscut. Rămas numai cu Controlorul, robot-sclav al regulamentelor, Alexander aşteaptă răbdător să ajungă la destinaţie, îndeplineşte ordinul primit – zădărnicia întregii întreprinderi e menită să trezească din somn şi pe cea mai adormită dintre raţiuni – şi se întoarce victorios (dar la fel de impasibil ca la plecare) acasă. Tributar universului kafkian, Dan Mircea Jacan se aventurează într-o misiune (sic!) pe cît de riscantă, pe atît de ofertantă, aflată undeva la limita suprarealismului. Inteligent, scenariul evită orice fel de ancorare temporală sau spaţială – evenimentele descrise pot avea loc, aşadar, oriunde şi oricînd... sporind, evident, senzaţia de imediat şi de pericol iminent. Combinînd lipsa de speranţă, alienarea şi angoasa ce permează gesturile actanţilor, autorul avertizează, deloc voalat, în legătură cu pericolul cît se poate de real a tot ceea ce înseamnă birocraţie, mecanism stupid şi fără sens al cărui unic scop îl reprezintă îngenuncherea spiritului uman.

Fragment din articolul Codruţei Creţulescu, „O călătorie nesfîrşită“.

Misiunea (fragment)

SECVENŢA 1

(ALB/NEGRU, COLOR doar de la SECVENŢA 39.)

Dimineaţa, devreme, semiîntuneric. Gară de provincie, gri, mohorîtă, plină de oameni comuni, ţărani cu geamantane şi paporniţe, navetişti cu serviete. Trenuri vechi, locomotive cu abur, totul sugerează perioada 1900-1920. Imagini cu picioarele oamenilor şi valize. Din forfotă se detaşează picioarele lui ALEXANDER, în pantaloni negri, de stofă, care se deplasează vizibil mai încet, calm. Picioarele se opresc la scara unui vagon, ALEXANDER se întoarce spre cameră.

Imaginea urcă spre buzunarul vestei, de unde e scos un ceas de buzunar. CLOSE UP cu ceasul care arată ora şapte fără două minute, apoi cadrul se lărgeşte pentru a cuprinde personajul. ALEXANDER are 35-40 de ani, înălţime medie, e îmbrăcat într-un costum negru, poartă ochelari rotunzi de metal. Totul sugerează un funcţionar corect, perfect. Un om obişnuit care nu-ţi atrage atenţia prin nimic. Nu are nici un fel de bagaj. Îşi introduce ceasul în buzunar, priveşte liniştit spre cameră (scurt CLOSE UP cu faţa lui ALEXANDER; îşi ia rămas-bun cu ochii, zîmbind satisfăcut), se întoarce şi urcă scările vagonului. Camera îl urmăreşte din exterior pînă ajunge într-un compartiment gol, unde vine lîngă fereastră, se aşază şi priveşte afară zîmbind. I se citeşte pe chip o curiozitate copilărească şi totuşi este uşor absent. În dreptul ferestrei se opreşte CONTROLORUL. Are 50-60 de ani, cărunt, sec, rece, băţos, are mustaţă de husar, poartă o uniformă impecabilă, chipiu înalt. Îşi introduce degetele în buzunarul de ceas de la vestă şi coboară privirea. (Cadru cu ceasul de buzunar care arată şapte fix) CONTROLORUL introduce ceasul la loc şi scoate fluierul, legat cu un şnur. (LOW ANGLE SHOT care îl face să pară impunător) Toate gesturile îi sînt sobre, demne, precise. Duce fluierul la gură. (CLOSE UP – faţa CONTROLORULUI) Fluieră puternic, cu o faţă nemişcată, fără să îşi umfle obrajii. Şochează contrastul dintre tăria sunetului şi impasibilitatea feţei. Îi răspunde şuieratul locomotivei. Se îndreaptă spre scara vagonului, (Traveling – Camera îl urmăreşte pînă cînd ajunge la uşa vagonului), urcă treptele şi închide uşa. (ZOOM IN spre uşă, care se închide cu zgomot metalic, pecetluind plecarea. Se mai aude un zgomot metalic, asemănător unui zăvor tras. Concomitent imaginea se întunecă.)

SECVENŢA 2

Compartiment de clasa a doua, cu bănci incomode de lemn capitonat. (Vedere din lateral) ALEXANDER e singur, lîngă geam, şade cu spatele drept, fără să-şi sprijine spatele, cu palmele pe coapse, priveşte înainte spre locul gol din faţa sa. (CLOSE UP – cu el din profil, pe geam se vede un decor variat, copaci, case, curţi etc. Se aude zgomotul traverselor de cale ferată, în rest e linişte. ALEXANDER în ritmul trenului. CLOSE UP din faţă, cu figura impasibilă a lui ALEXANDER) Imaginea se mută pe locul gol, la înălţimea privirii lui, revine pe faţa lui ALEXANDER şi se mută din nou pe locul gol. (FADE IN – în cadrul de lemn al spetezei se înfiripă imaginea sălii imense a unui palat, sugerînd că e vorba de o rememorare. În capătul sălii, la o masă, se zăresc cinci bărbaţi.)

SECVENŢA 3

Acelaşi interior. Sala se vede mai clar. ALEXANDER intră pe uşa aflată la 30-40 de paşi de masă. Sînt urmăriţi primii paşi ai lui ALEXANDER, apoi CUT şi urmează ceea ce vede în timp ce se apropie de masa COMISIEI. Cei cinci bărbaţi par gemeni, au 60-70 de ani, cărunţi, severi, cu mustăţi răsucite, în uniforme de epocă, cu decoraţii. Bărbatul din mijloc se ridică în picioare, ridică de pe masă o hîrtie pe care o întinde spre cameră. În cadru apare doar mîna lui ALEXANDER care primeşte diploma.

Descărcaţi gratuit cartea Misiunea de Dan Mircea Jacan, de pe http://editura.liternet.ro.

www.ovidiudraghia.com