OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tirgul de carte Bookfest deschis in aceasta perioada m-a facut sa arunc o privire in rafturile librariilor, dorind sa inteleg situatia cartii de arta, asa cum se reflecta ea in aparitiile editoriale ale ultimilor ani. O prima concluzie este aceea ca preferintele autorilor nu merg spre sinteze, mai ales in domeniul artelor contemporane romanesti, ci spre albumele de autor. Lucrul este explicabil, intrucit au existat citiva ani in care cartea de arta, albumul au lipsit.

Constatam acum cit de nefasta a fost pentru bibliografia de arta disparitia unei edituri specializate, asa cum era Editura Meridiane, care asigura calitatea, daca nu neaparat a tiparului, macar a selectiei facute. Acum avem o piata libera, oricine are bani sau isi gaseste un sponsor poate tipari o carte. Nu sint adepta lucrurilor exagerat controlate, dar de strategii avem nevoie. Astfel, la ora actuala au aparut albume de arta, multe dintre ele pacatuind nu neaparat prin calitatea grafica sau cea a tiparului, ci prin selectie. Daca in urma cu ani un album consistent insemna si un gir valoric, o anume ierarhizare a fenomenului artistic, acum lucrurile au devenit foarte indoielnice. Sint putine cazurile in care artistii importanti ai acestei perioade au ajuns sa aiba un album. Lucrurile inclina, in primul rind, spre zona pietei de arta, a unui fenomen de cele mai multe ori fals, adus in prim-plan gratie gustului indoielnic al unor oameni cu bani, ale caror achizitii nu au la baza experienta si sfaturile unui profesionist. Un album tiparit asigura, cel putin in aceasta zona, unde lucrurile sint supuse intimplarii, subiectivitatii accentuate, un alt statut artistului, iar cumparatorului ii da siguranta investitiei facute. Problema selectiei ramine extrem de relativa, se simte o penurie a competentelor, a responsabilitatii gestului asumat, a lipsei profesionalismului in acest domeniu.

Albumele de acest tip pun in circulatie o imagine stearsa, conventionala asupra fenomenului plastic contemporan. Aici functioneaza regulile de baza ale cererii si ofertei, comanda, care nu concorda intotdeauna cu valoarea reala. De multe ori, esentiale devin dimensiunea, numarul de pagini, greutatea fizica a cartii, textul nu ofera o perspectiva critica in analiza operei. Constatam ca exista din partea unor edituri, fundatii etc. o preocupare pentru cartea de arta, pentru albume ingrijit tiparite, dar sintem departe de a putea discuta despre o bibliografie de arta, bazata pe criterii de competenta.
Nu ar trebui decit sa aruncam o privire in rafturile librariilor, ale marilor edituri care prezinta sau traduc carte de arta straina pentru a vedea cita nevoie avem de o editura specializata, care sa isi asume si sa dea girul publicatiilor sale. Dar in acest sector initiativa privata este greu de presupus, intrucit editarea cartile de arta solicita costuri mari, atit de productie, cit si de vinzare, tiraje mici, fara a fi aducatoare de profit. Ar fi necesar in acest sector un program al Ministerului Culturii care sa sustina initiativa privata. O editura specializata ar face ca si piata libera a cartii de arta sa se regleze, cei interesati ar putea singuri sa-si creeze o mai adevarata scara de valori.

Dar in tot acest joc al intimplarii care patroneaza fenomenul artistic, in general, exista si citeva initiative demne de remarcat. Prima ar fi cea a Institutului Cultural Roman care, in ultimii doi-trei ani, a realizat un program editorial dedicat si cartii de arta romanesti. Au aparut albume prezentind opera lui Ion Gheorghiu, Teodora si Ion Stendl, Vladimir Zamfirescu, iar intr-un viitor apropiat ICR isi propune si editarea unor carti de sinteza in acest domeniu, in conditii grafice remarcabile.
Editura Universalia ne-a facut surpriza unor recuperari. Este vorba despre albumul Maria Pillat-Brates – Pictura si reverie, aparut in 2006, un proiect ambitios realizat de Monica Pillat si Doina Uricariu, despre o pictorita care a suferit direct drama celor cincizeci de ani de comunism, atit prin istoria familiei, dar mai ales prin opera realizata in singuratatea atelierului.
Cea de a doua carte-album aparuta in acest an la Editura Universalia este Brancusi – Geneza, autorul fiind Ion Pogorilovschi. Ea vine sa completeze bibliografia operei lui Constantin Brancusi din perspectiva etnologului, a unui tip de cercetare comparatist, care are meritul de a largi perspectiva de intelegere si citire a operei brancusiene si de a-i provoca pe toti ce interesati de acest subiect. Este remarcabil materialul fotografic continut in aceasta carte-album.

La Editura Humanitas au aparut doua albume dedicate pictorilor Iacob Lazar si Rodica Lazar. Textul este scris de Dorana Cosoveanu, critic de arta, unul dintre autorii care scriu despre arta romaneasca contemporana.
Editura Semne este si ea interesata de acest domeniu. Dupa ce, in urma cu citiva ani, a editat un impunator album dedicat maestrului Alexandru Ciucurencu, in acest an au aparut la aceasta editura doua albume. Cel al pictorului Gheorghe Anghel, as spune, o adevarata carte de autor, cu o bogata informatie asupra operei artistului, cu un comentariu critic substantial si aparut intr-o prezentare grafica modern gindita de Anka Coller-Anghel.
Cel de-al doilea album de la Editura Semne a aparut zilele trecute si este dedicat Danei Schobel-Roman (1952-2003), o carte care vorbeste despre intensitatea unei scurte vieti de artist traita in preajma cartilor, a televiziunii si in propriul atelier. Un grafician care, atit cit a trait, a contribuit la aparitia unor carti frumoase, a gindit cartea pentru copii, a facut genericele multor emisiuni de televiziune si a impresionat – asa cum probabil vor remarca cei care rasfoiesc acest album – cu calitatea desenului sau.

La editura timisoreana Brumar, care ne-a obisnuit cu carti de proza si poezie speciale, a aparut o carte pe care o recomand ca pe o deschidere importanta pentru cunoasterea unei personalitati complexe cum a fost cea a maestrului Corneliu Baba. Prin cartea lui Liviu Lazarescu Maestrul meu, Corneliu Baba avem surpriza sa descoperim, acum, la zece ani de la moartea maestrului, ca el a fost si ramine contemporanul nostru. Documentele, paginile de jurnal, notatiile in timp ale autorului ne arata un om care si-a inteles cu multa profunzime epoca, a inteles foarte bine transformarile din zona limbajului plastic, a avut o perspectiva corecta asupra viitorului artistic, a avut interventii curajoase, in perioade cind lucrurile erau acceptate si nu comentate, dar mai ales, descoperim in aceasta carte o moralitate pe care cu greu o mai imaginam astazi.

Aceasta carte vine cu argumente concrete despre felul in care o personalitate, asa cum a fost Corneliu Baba, a inteles sa-si asume responsabilitatea atit in plan educational, cit mai ales in promovarea adevaratelor valori, in perioade de mari framintari, prin interventii curajoase. Una dintre ele este cea din 1957, din Contemporanul, cind, in plin realism socialist, el spunea: „inlocuirea gindirii plastice a artistului cu descriptivitatea banala, documentara, in care elementul anecdotic predomina strident, a insemnat sfirsitul marelui apogeu al picturii“. in 1965, intors de la Venetia, el afirma: „pictura abstracta nu trebuie condamnata“, iar la virsta de 80 de ani marturisea: „daca as fi mai tinar, as face pictura abstracta“. Sint multe exemple de acest fel, din care constatam deschiderea pentru ceea ce se intimpla in sfera limbajului plastic, artistul fiind cel care afirma, cu o unda de tristete: „Fac pictura intr-o epoca confuza, in care generatia mea si idealurile ei au disparut“. Sint ginduri ale unui mare artist, pentru care pictura „se face cu mare tensiune si pasiune“. Este o carte din care generatia tinara ar avea multe de invatat.