OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cum am scris la una prefata, la cealalta postfata, n-ar prea trebui sa mai vorbesc despre cele doua carti proaspat scoase de Teatrul Imposibil; dar cum miza e destul de mare, iar in ultima vreme aparitiile TI (de la volume de teatru la revista man_in_fest) sint supuse unui soi de boicot de receptare, permisa-mi fie derogarea de la legea lui non bis in idem.
dramAcum2 e prima antologie cuprinzind texte nominalizate la concursul de dramaturgie noua organizat de grupul dramAcum din doi in doi ani (cea dintii editie a avut loc in 2002). Trei – Elevator de Gabriel Pintilei, Vitamine de Vera Ion si Fuck you, Eu.ro.Pa de Nicoleta Esinencu – dintre cele cinci piese publicate (cuprinzind, de asemenea, D.W. de Bogdan Georgescu si Anatema (erased) de Carmen Vioreanu) au fost montate (primele doua la Teatrul Foarte Mic din Bucuresti, ultima la teatrele din Brasov si Galati).

Toate textele au fost prezentate in spectacole-lectura, la Foarte Mic, in toamna lui 2004, la finalul celui de-al doilea concurs dramAcum, in regia membrilor grupului. Foarte diferite ca scriitura, ele se inrudesc prin spiritul lor, prin tineretea si vitalitatea care le traverseaza si prin ceea ce se numeste, deja cliseistic, o relatie speciala cu realitatea. Cu diverse forme ale realitatii temporar contemporane: violenta domestica si jocurile de calculator, mcdonaldizarea si familia de tranzitie, adolescentii in deriva de principii, revolte impotriva vietii intr-o tara cu impulsuri cind nationaliste, cind euro-integratoare. Intotdeauna, cu o constiinta a teatralitatii si un ochi intors inauntru, spre emotia autentica a scenei.
Cel de-al doilea volum e Ziua f***ta a lui Nils de Peca Stefan, o carte cu trei piese de teatru (Ziua..., Andreea/Andreea si I Hate Helen) a celui mai prolific (si talentat) dramaturg al noii generatii. La vremea pregatirii culegerii, Punami tot agoniza in repetitii la Bulandra (unde acum proiectul e oricum suspendat) si, in ciuda lecturilor sau a prezentei unor fragmente de text in 89.89... fierbinte dupa ’89 al Anei Margineanu, Peca isi punea tot singur piesele in scena.

Intre timp, chiar unul din textele din Ziua fututa... a fost montat – de Carmen Lidia Vidu – si se joaca la ArCuB (dupa ce Ana Margineanu facuse The Sunshine Play, cistigatoare a unui important premiu dupa participarea la Fringe-ul de la Dublin), si se asteapta punerea in scena (la Timisoara, la Comedia bucuresteana) a altor citorva piese. Asta cu toate ca Peca scrie in continuare acelasi tip de teatru, cu simtul narativitatii scenice, cu aplecare catre un absurd existential si autoreferentialitate.
Cartea publicata de Imposibil (ca si dramAcum2, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii si Cultelor) a fost lansata oficial miercuri, pe 1 martie, la Green Hours, intr-o mini-lectura cu fragmente din texte. In a noastra cultura in care sa editezi texte de teatru nou si romanesc (doar Teatrul Imposibil si Unitext-ul o fac, dar si Cartea Romaneasca incepe sa intre in joc) e mai degraba o treaba de tenacitate in ciuda evidentei, carti ca acestea doua ar merita cel putin sa fie citite. Ca un exercitiu despre ce inseamna sa faci un teatru viu pentru o lume vie.