OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am apucat sa-i promit lui Alexandru Musina, unul dintre profesorii mei de scriere creatoare de la masteratul de Literatura si comunicare al Facultatii de Litere a Universitatii „Transilvania“ din Brasov, ca o sa transform o parte dintre paginile publicate in antologia Junii 03 intr-o carte cu titlul Bolovanii. Mai mult, am semnat si un contract cu editura Aula, al carei editor este domnul Musina, prin care ma angajam sa predau manuscrisul acelei carti, care abia exista in mintea mea, tehnoredactat si corectat, in decursul a mai putin de un an, din martie pina in septembrie.

An in care trebuia sa-mi iau si toate examenele, sa-mi sustin si disertatia de master si sa-mi indeplinesc si sarcinile de serviciu ca director de conturi la o agentie de publicitate. Un program destul de aglomerat, daca mai exclud luna august si jumatate din iulie rezervate unei ocazii destul de rare de a face schimb temporar de locuinte cu niste prieteni romani de la Paris.
Evident, pentru a face fata provocarii de a debuta ca prozator, trebuia sa reduc din obiective. Astfel, disertatia a cazut victima noii planificari si a fost aminata. Dar si fara pregatirea ei, ziua era la fel de scurta. Caius Dobrescu si Andrei Bodiu voiau lecturile la zi, Romulus Bucur iti purta pica toata viata pentru o absenta de la interpretarea lui Chaucer, la Gheorghe Craciun se analizau toate rescrierile si nu aveai cum sa te duci cu tema nefacuta; singurii la care mai puteam „respira“ erau Virgil Podoaba, la care ma salvam cu lucrarile filozofice citite in timpul facultatii, si Mihai Ignat, caruia puteam sa-i aduc drept tema conceptele media de la munca sau invers, de la care era util sa folosesc temele la serviciu, construind scenariile de reclama in functie de bref-urile clientilor. Dar pentru proza nu mai raminea nici un minut.
- Urma sa reusesc oare sa creez un brand, visul tuturor scriitorilor?

Abia seara, dupa ce raspundeam e-mail-urilor de peste zi, mai apucam sa ma mai gindesc la personajul principal, Petrica Bolovan, si la aventurile lui din tara si din strainatate, la publicul caruia i se va adresa cartea, la tehnica diegetica si a limbajului si nu in ultimul rind, la „stilul scriiturii“. Urma sa reusesc oare sa creez un brand, visul tuturor scriitorilor, ca Alecsandri, Creanga, Voiculescu sau Horia-Simionescu? imi venea in minte romanul lui Dan Taranu, fostul meu coleg de grupa in facultate, ma gindeam la asemanarile lui cu Joyce, cu Balaita, cu Nedelciu, cu Paul Goma si altii, topiti in pasta prozei sale, peste care autorul si-a pus amprenta de narator inteligent, aparent detasat de cotidian, in realitate marcat de tribulatiile generatiei din care face parte, si imi spuneam ca, iata, se mai poate sa creezi in literatura la fel ca in celelalte arte. Dar cind?

Asa am hotarit ca nu ma voi incadra in termenele comunicate de Alexandru Musina decit rescriind fiecare tema de la cursul lui Gheorghe Craciun doar ca un nou capitol al Bolovanilor. Astfel, au aparut Orbirea, Don’soara Flavia, la galerie and two smoking fragments, Pilnia si Petrica, intemnitarea si Al saptelea dialog filosofic, denumite in oglinda, simplu, dupa operele sau fragmentele rescrise.
- I-am promis lui Petrica Bolovan ca o sa-i schimb dintii din fata
Masura luata s-a dovedit o experienta funambulesca, frizind masochismul, caci fiecare tema era citita la curs si analizata de colegi. De unii incurajator, de altii cu suturi din voleu pe la spate. Nu-i nimic, ziceam atunci, probabil tratamentul respectiv face parte din conditia de prozator. Daca vreau o carte insolita, a carei structura sa fie dezvoltata, poate in premiera, pe temele de la un curs, atunci va trebui sa-mi asum si criticile unui public terifiant de exigent.
Totul pina la bocancul in plina figura primit, dupa aparitia cartii, de la Paul Cernat.
Totusi, dupa lovitura asta, i-am promis lui Petrica Bolovan ca o sa-i schimb dintii din fata cu unii de metal, nu din metal pretios, fiindca el nu poate sa fie subtil.