OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Printre cartile pe care Editura Humanitas le-a lansat la Tirgul de Carte „Gaudeamus“ 2002 se numara doua volume semnate de Monica Lovinescu. Aparut in Seria „Memorii/jurnale/confesiuni“, Jurnal. 1981-1984 vine sa completeze volumele de memorialistica din La apa Vavilonului, oferind – in parte – o imagine „de culise“ a comentariilor de pe undele scurte ale Europei Libere si a atmosferei literare din perioada inghetului ceausist. Intr-un Cuvint inainte, autoarea precizeaza: „As fi intitulat aceste insemnari – ce merg din 1981 pina in 2001 – Agende daca n-as fi ales titlul pentru jurnalul zilnic si «sburatorist» al lui E. Lovinescu. Chiar daca jurnalul meu – pe care n-as indrazni sa-l compar cu al tatei – nici ca valoare, nici ca interes – are si alunecari personalizate, «pactul autobiografic» se anuleaza de la sine din moment ce paginile de fata sint scrise despre si pentru altii.

Cum exilul a luat niste proportii necunoscute in istoria noastra, cum fenomenul e aproape inedit, aceste notatii (de fond sau de detaliu) mi s-au parut utile cercetatorului de miine“. Jurnalul inregistreaza, pe de o parte, degradarea situatiei din tara, cresterea masurilor represive si a gradului de „colaborationism“ (partea cea mai interesanta este, probabil, cea legata de reprimarea meditatiei transcendentale, in urma careia Noica isi indeamna discipolii sa plece „incotro vad cu ochii“, iar Adrian Paunescu le face lui Marin Sorescu si Andrei Plesu oferte de „adeziune“ la politica regimului in vederea reabilitarii. Primul le va da curs, al doilea, nu). Pe de alta parte, are loc la Paris un adevarat „pelerinaj“ al scriitorilor „rezistenti prin cultura“ din Romania ceausista – in treacat fie spus, aceste dovezi timide de solidaritate nu exclud, in multe cazuri, un joc dublu. In fine, atmosfera culturala pariziana si activitatea diasporei/exilului sint prinse in notatii precise, informatiile „subiective“ despre viata autoarei cazind intr-un plan secund. O piesa importanta pentru istoria noastra intelectuala; discutarea ei va trebui sa depaseasca atit moralismele simplificatoare, cit si dovezile pios-eroizante de solidaritate comunitara, „de breasla“ s.a.m.d. pentru a ajunge, printr-o atenta contextualizare, mai aproape de datele unei epoci sumbre.

In Seria „Procesul comunismului“ au fost editate si articolele Monicai Lovinescu aparute intre 1996 si 2001 in Romania literara sub titlul Diagonale. Pornind de la pretextul comentarii unor carti de politologie, istorie, sociologie, memorialistica politica etc., apartinind unor autori romani sau straini, sau de la diverse alte evenimente, este derulata, in diverse contexte de lectura, o critica de tip conservator a „comunismului rezidual“. Temele directoare sint cele cunoscute: raporturile dintre Holocaust si Gulag, critica „stingismului negationist“, responsabilitatea morala si functia intelectualilor civici. Nu sint omise nici derapajele fundamentaliste ale fostilor disidenti (ex.: slavofilia ortodoxista a lui Soljenitin). Pentru Monica Lovinescu, „razboiul rece“ inca nu s-a incheiat…