OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Revista Observator cultural a ajuns la 400 de numere. In aceasta editie aniversara, pagina Multimedia va prezinta citeva carti, in format .pdf si audio, recomandabile celor cu timp putin si prinsi in fata computerului multe ore in timpul zilei...

Carte noua la Liternet
Dialogica sau cinci regizori la puricat

Se iau 5 regizori si se dau prin masina de tocat. Ce ramine din ei e tocmai ce-o sa va placa mai mult sa cititi. Fisii de ginduri carnoase, cu ingrediente picante, acidulate, ludice, paradoxale, sarate cit trebuie. Destepte. 5 tipi cu 5 artitudini se pun pe turnat idei, pe expus probleme care ii macina, ii nelinistesc, ii intriga, fara sa cada in capcana demonstratiilor gratuite. O fac aplicat, relaxat, haios, sangvin, argumentat. Dau din ei ce e mai bun.
Cinci divane ad-hoc e o carte de cursa lunga. O undita cu cirlig in timp, care pescuieste „greii“ regiei dintr-un anumit moment si scoate din ei tot ce poate fi relevant pentru a avea acces la lumile din capul lor si din jurul lor. Cinci divane ad-hoc e, de fapt, cartea unei atitudini interogative, a unor seturi de semne de intrebare care exprima o nevoie intelectuala proprie regizorilor: chestionarea pe bune si pe indelete, pina cind ajung la ce ii doare cu-adevarat.

In Cinci divane..., Miruna Runcan si C.C. Buricea-Mlinarcic pun intrebari inteligente, iscoditoare, transante, critice, regizorilor Mihai Maniutiu, Victor Ioan Frunza, Dragos Galgotiu, Alexandru Dabija, Tompa Gábor. Ei, baieti zvapaiati si nelinistiti, exceleaza, la rindul lor, in a-si pune numeroase intrebari – de la tipologia textelor citite pe verticala la situarea alegerilor facute intr-o perspectiva ampla de disectie. Cinci divane ad-hoc devine o punere in abis a exercitiului interogativ. Intrebarea e un nesfirsit start de debate, iar raspunsul, o marturie de context creator, care isi depaseste contextul. Un material documentar, investigativ, analitic si digestiv. Te ajuta enorm sa-i intelegi si sa ti-i apropii substantial pe Maniutiu, Frunza, Galgotiu, Dabija, Gábor de azi. Ai acces la damblalele lor, la nemultumirile lor, la incertitudinile si obsesiile „bune“, care ii fac sa fie ceea ce sint, care pun o lupa pe modelajele lor programatice si dau unda verde ideilor generatoare de concepte-locomotiva. Fiecare spectacol naste in regizorul care ii determina structura un corpus de judecati care depasesc implicatiile teatrale. Exact din acest motiv, volumul nu e doar pentru un public specializat. Si aici e meritul definitoriu al calitatii si mobilitatii intrebarilor.

Al deschiderii dialogului, care are mult, ca perspectiva si miza, din anvergura celui realizat de Giovanna Borradori cu Derrida si Habermas (Filozofie intr-un timp al terorii, Pitesti, Paralela 45, 2005), pastrind bineinteles specificitatea ariilor de referinta. Intrebarile au un traseu extrem de bine stabilit si plurireferential, revin asupra unor noduri tari ale creatiilor regizorilor, puncteaza legaturi intre tipuri de lucru inrudite, intre modurile in care e inteleasa ideea de generatie.
Cel care citeste acum Cinci divane ad-hoc poate surprinde parcursul unor autentice preocupari estetice si poate vedea cit din ceea ce au afirmat, intrebat sau negat cei cinci regizori a ramas in picioare. Si mai ales cum. In ce fel s-au cristalizat directii, s-au structurat initiative si s-au acumulat influente si reactii. Intr-un dialog de acum 14-15-16 ani se decodeaza un continut regizoral in progress. Cinci divane... e, in acelasi timp, un test de constanta si transformare, practice si conceptuale. O carte-ghid de interceptare si descifrare a unor trasee diferite si, in acelasi timp, convergente, care devin marturii de creatie intr-un compus organic de marturisiri. Toti cei 5 regizori sint bintuiti, asemeni scriitorilor lui Palahniuk, de sondarea povestii teatrale care sa ii personalizeze si prin care sa se poata spune in tot ce au mai personal si definitoriu creativ.

Miruna Runcan si C.C. Buricea-Mlinarcic isi introduc cititorii intr-un format de dialog metateatral. Intrebarile nu sint simple chestionare de intentie regizorala. Sint analize critice care pun mereu in discutie increngaturile unui spectacol, toate bratele lui intersectate, toate trimiterile legate de tot ce presupune conceperea unei montari, de rolurile si influentele pe care le poate avea.
Important nu e, neaparat, ce crede, de exemplu, Dabija despre un anumit text, ci felul in care o optiune ii defineste relatia cu lumea in care se concentreaza si i se pare important sa faca acel text. La fel, devine extrem de relevanta incapatinarea cu care Victor Ioan Frunza isi urmareste „proiectele lungi“, care tin si de anumite reveniri teatrale, dar, mult mai mult, de felul in care un spectacol poate fi functional in spatiul urban de care e strins legat: „Vad in teatru un mijloc care sa poata zgudui, transforma, rezolva probleme de mentalitate sau maladii sociale“.

Implicarea socio-dinamica e, de altfel, prezenta in discursul tuturor regizorilor. Ce le reuseste excelent celor doi intervievatori e tocmai traseul cultural, culoarul cu multiple pirghii, pe care incursiunea teatrala il lanseaza. Nu ignora ce e in proximitatea unui spectacol, nu se limiteaza la o singura pista de discutie, la excavatorul scenic, ci angreneaza intr-un model de raspunsuri reactive felul in care regizorul face priza la tot ce e in jurul lui. Fiecare intrebare e un bulgare de care, o data rostogolit, se lipesc noi fisii de discutie pe un teren cu nesfirsite slalomuri. Pentru ca Cinci divane ad-hoc este mult mai mult decit o carte cu oameni de teatru despre teatru. Este un indreptar complex de lectura tridimensionala a unor poetici inepuizabile, care n-au cum sa nu te prinda instant, fie ca e vorba de un stil mai elaborat – cazul Frunza, Galgotiu, Gábor, Maniutiu sau de transanta pontos cinica a lui Dabija.

Si e uluitor sa vezi cum 5 regizori isi dispun principiile riguros si in acelasi timp cu un simt ludic care te face sa citesti suita de interviuri ca pe un roman cu actiuni simultane.
Cinci divane ad-hoc e un dialog-dezbatere de introspectie, prospectie si retrospectie. Sondeaza exact perioada de inceput a regizorilor, foreaza in intimitatea creatiei lor si face un tur de forta in jurul fenomenului numit spectacol. Si ii iese perfect.
Recenzie de Mihaela Michailov
Descarcati gratuit cartea
de la http://editura.liternet.ro.

Carti vorbite de la Humanitas
A aparut al treilea CD din O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri.
„Sa nu-si inchipuie nici un autor ca istoria pe care o scrie e definitiva, cea adevarata, cea pe care o vor admite si generatiile viitoare. Fiecare generatie are o noua viziune asupra trecutului si poate chiar descoperi in acel trecut lucruri nebanuite, susceptibile de a modifica iarasi o viziune. Constient asadar de subrezimea si precaritatea scrisului istoric, las acum aceste observatii preliminare ca sa incep sa va povestesc istoria tarii noastre asa cum o vad eu la acest sfirsit de veac si de mileniu.“
Tot Humanitas a scos un CD pentru cei mici: Povesti pentru copii, 4 CD-uri audio cu povesti pentru copii in lectura Magdei Catone si a Rodicai Negre.
www.ovidiudraghia.com