Cărţi, expoziţii, colocvii

Revivial european Cesare Pavese

Autor: Emilia DAVID DROGOREANU | Categoria: Internaţional | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cesare PAVESE

Poesie/Poezii

Traducere de Mara Chiriţescu, Nicolae Argintescu-Amza.

Editura Humanitas, Colecţia „Biblioteca italiană“, Bucureşti, 2008, 360 p.

În anul centenarului naşterii, cultura europeană îl redescoperă pe scriitorul, pe inepuizabilul organizator cultural şi pe intelectualul multiform care a fost Cesare Pavese. Născut la 9 septembrie 1908 la Santo Stefano Belbo, Cesare Pavese (Cesaritto, pentru prieteni) se maturizează ca personalitate culturală în primă capitală a Italiei unite, Torino, unde, cum se ştie, frecventează Liceul „Massimo D’Azeglio“, pepinieră a viitorilor militanţi antifascişti, care vor da naştere grupului politic subversiv „Justiţie şi Libertate“; Torino, unde tînărul Pavese îşi va începe şi definitiva studiile universitare şi va contribui într-o manieră decisivă la fondarea şi consolidarea activităţii Editurii Einaudi, adoptînd criteriile unei luminate rigori profesionale, înţeleasă mai ales ca anvergură intelectuală. La Torino a scris, a locuit, a iubit, a suferit şi şi-a luat viaţa Pavese, o viaţă vulcanică, clocotind febril de pasiuni multiple şi de literatură, a sa şi a altora…

Torino reprezintă firul roşu care traversează şi o serie de evenimente celebrative care au marcat centenarul pavesian pe parcursul anului trecut, în spaţiul cultural nativ al autorului, dar şi la Bucureşti sau la Paris, Belgrad şi Viena, prin editări de carte, expoziţii şi colocvii internaţionale.

La Paris a fost deschisă, între 1 decembrie 2008 şi 3 ianuarie 2009, expoziţia Cesare Pavese et „sa“ Turin, sub direcţia ştiinţifică a prof. Mariarosa Masoero de la Universitatea din Torino, în prezent unul dintre cei mai recunoscuţi şi mai prestigioşi experţi ai operei scriitorului piemontez. Capitala franceză este ultima etapă europeană a acestei expoziţii bibliografice şi multimediale, găzduită de Mairie du 6e arrondissement şi organizată din partea gazdelor cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din Paris, iar din Italia, de Universitatea torineză în colaborare cu Centrul de Studii „Guido Gozzano – Cesare Pavese“. Iniţiativa încheie un parcurs itinerant care a pornit în 2007 de la Torino, „oraş amant, nici tată, nici frate“ pentru neobositul, vulnerabilul Pavese, a continuat la Milano, în ilustra clădire a faimoasei Biblioteci Braidense, şi a poposit apoi, într-o formulă parţială de prezentare a materialelor, exclusiv fotografică, la Institutele Italiene de Cultură din Viena şi Saorge (Franţa) şi la Tîrgul de Carte din Belgrad.

Expoziţia este structurată în trei secţiuni principale: Torino în opera lui Pavese, cuprinzînd mărturii vizuale şi multimediale despre locurile îndrăgite de scriitor, unde şi-a întîlnit prietenii şi cîte o iubită, a lucrat, proiectat şi creat pentru Editura Einaudi: colina, fluviul Po, care i-a întreţinut plăcerea pentru înot şi canotaj, vechiul centru istoric de la Porta Palazzo, arcadele (it. i portici) din Via Roma şi Via Po, Piaţa Vittorio şi Parcul Valentino, atelierele de pictură, viaţa nocturnă a spectacolelor de music-hall.

O a doua secţiune este rezervată unui Torino pictural, aşa cum apare reprezentat de pictorii italieni ai primei jumătăţi a secolului XX, şi-n acelaşi timp imaginilor pe care opera pavesiană le consacră atelierelor de pictură şi pictorilor contemporani din capitala piemonteză. Pentru a menţine tenta artistică, tot aici apar expuse coperţile realizate de artişti pentru cărţile scriitorului.

În fine, al treilea parcurs expoziţional documentează pasiunea protagonistului pentru cinema, alăturînd ilustraţii, reviste de epocă, fotografii, reclame cinematografice din anii 1920-1950, imagini cu caracter documentar despre filmele vizionate de Pavese, pelicule ale cinematografiei americane a anilor ’45-’50 şi proiecţii din primele filme ale neorealismului italian, prezentînd şi o serie de fragmente din filmografia actriţei Constance Dowling, ultima iubită, şi reproduceri digitale ale scenariilor de film scrise de Cesare pentru Constance şi pentru sora ei, Doris, tot actriţă.

Acestor iniţiative li s-a adăugat la Paris publicarea pentru prima oară la Gallimard a tuturor operelor pavesiene într-un volum unic (Cesare Pavese, Oeuvres, îngrijit de Martin Rueff, 1840 p.). Ciclul Munca oboseşte (Lavorare stanca) apare cu acest prilej drept inedit în Franţa.

Cu ocazia vernisării expoziţiei, Institutul Italian de Cultură din Paris a programat o masă rotundă, la care au luat parte experţi italieni şi străini, printre care Lorenzo Mondo, Mariarosa Masoero, Lorenzo Ventavoli, Paolo Grossi.

În Italia, Editura Einaudi, căreia excepţionalul redactor Pavese i-a dăruit, ani şi ani, atît de mult din pasiunea lui pentru cărţi, a publicat în toamna lui 2008 corespondenţa editorială pavesiană din deceniul 1940-1950, intitulată Officina Einaudi (îngrijită de Silvia Savioli), cu cîţiva colaboratori, precum Mario Alicata, Felice Balbo, Norberto Bobbio, Giulio Einaudi, Natalia Ginzburg, Antonio Giolitti, Massimo Mila, Carlo Muscetta, Giaime Pintor, Franco Venturi, Elio Vittorini, ei înşişi personalităţi exponenţiale ale culturii italiene. Cronologic, Officina Einaudi continuă şi completează volumele epistolare Lettere 1924-1944 şi Lettere 1945-1950, îngrijite de Lorenzo Mondo şi de Italo Calvino.

Torino rămîne aşadar unul dintre nucleele tematice ale existenţei lui Pavese, ale creaţiei sale, dar mai ales ale poeziei autorului, reunite anul trecut într-o nouă ediţie, bilingvă, Poesie/Poezii, apărută la Editura Humanitas. Volumul include poeziile traduse de Nicolae Argintescu-Amza pentru ediţia Albatros (1971), alături de un corpus nou, în traducerea Mariei Chiriţescu, format din restul poeziilor aparţinînd ciclurilor Munca oboseşte (Lavorare stanca), Poeziile adăugate (Le poesie aggiunte), Va veni moartea şi va avea ochii tăi (Verrà la morte e avrà i tuoi occhi) şi Pe lîngă „Munca oboseşte“ (Attorno a „Lavorare stanca“). Cronologia şi notele sînt semnate de Maria Chiriţescu, iar revizia textului italian şi a celor româneşti au fost realizate de italianista Smaranda Bratu Elian, profesor de limba şi literatura italiană la Universitatea din Bucureşti, coordonator, împreună cu Nuccio Ordine, al colecţiei „Biblioteca Italiană“ a Editurii Humanitas. Cartea este publicată sub patronajul Institutului Italian pentru Studii filozofice din Bucureşti şi cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Italiei.

Actuala ediţie românească a Poeziilor reproduce în mare parte pe cea italiană, riguros einaudiană (ca şi întreaga operă a scriitorului), publicată la Torino, în 1998. Prefaţa cărţii poartă semnătura Marieirosa Masoero, editoarea ediţiei italiene citate. Autoarea prefeţei este profesor de literatură italiană al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Torino şi de mai mulţi ani coordonează Centrul de Studii „Guido Gozzano – Cesare Pavese“ al aceleiaşi universităţi. Studiile sale critice acoperă ample perioade temporale din literatura italiană, axîndu-se pe tematici precum drama pastorală, literatura de călătorie, literatura feminină, filonul memorialisticii deportării şi al Holocaustului, literatura secolului XX. A fondat şi conduce de peste un deceniu revista literară academică Levia Gravia.

Cît priveşte opera pavesiană, Mariarosa Masoero a editat pentru Einaudi multe dintre titlurile apărute. În afară de Poesie, în ediţia menţionată, o alta anterioară, Poesie giovanili (1923-30) – 1989 (în colaborare cu A. Dughera) – trebuie să amintim şi volumele Lotte di giovani e altri racconti (1925-1930), Paesi tuoi, La spiaggia, Il compagno, Il carcere, La casa in collina, în ediţia Tutti i romanzi di Pavese (2000, Biblioteca della Pléiade); aceleiaşi autoare îi aparţin cronologiile, precum şi notele la texte din ediţiile Tutti i racconti (2002, 2006) şi la romanul Fuoco grande (a se vedea articolul la temă din Observator cultural, nr. 203, 13 ianuarie 2004), scris de Pavese „la patru mîini“ împreună cu Bianca Garufi (2003), ca şi studiul monografic Cesare Pavese e la „sua“ Torino, apărut la Editura Lindau, Torino, 2007.

În anul centenar, prof. Masoero a îngrijit tot pentru Einaudi I capolavori (în colaborare cu Giuseppe Zaccaria), iar pentru Galata Edizioni (Genova), jurnalul inedit din adolescenţă, scris în 1922 şi intitulat Dodici Giorni al Mare. De-a lungul carierei sale academice, cercetătoarea a dedicat operei pavesiene numeroase articole publicate în suplimentele culturale ale celor mai importante cotidiene italiene şi în reviste academice de literatură şi comunicări prezentate la colocvii naţionale şi internaţionale.

Întorcîndu-ne la volumul de poezii apărut la Humanitas, observăm că, din motive de spaţiu (este o ediţie bilingvă), s-a renunţat la două eseuri (cuprinse în Appendice în ediţia Einaudi), în care autorul oferă a serie de precizări despre modul în care a gîndit, scris şi grupat anumite cicluri sau poezii, şi la plachetele anterioare culegerii Lavorare stanca, compuse între 1923-1930: Sfoghi, Rinascita, Le febbri di decadenza, Blues della grande città, Estravaganti scelte.

„Introducerea“ indică circumstanţele publicării primelor două ediţii ale poeziilor (1936 şi 1943) şi sintetizează particularităţile poeticii pavesiene, temele, motivele şi evoluţia gîndirii poetice a autorului în succesiunea etapelor liricii sale şi în paralel cu întreaga operă şi cu propria viziune artistică. De la volumul Lavorare stanca pînă la ultimele versuri (ciclul Verrà la morte e avrà i tuoi occhi, dedicat lui Constance Dowling, Connie, pentru Pavese), poetul apare şi dispare într-un joc perpetuu reluat cu propriul eu, cedînd iniţial vocea sa unei voci narative, dar afirmînd spre sfîrşitul creaţiei poetice o puternică şi constantă subiectivitate lirică. Versul abandonează lungimea expansivă, prozaică şi curgerea liberă, în favoarea brevităţii, a esenţializării, realizată şi de trecerea de la forma narativă la cea concentrată în simbol sau în referinţa mitologică.

În fine, ultimele sînt exclusiv poeme de dragoste, în care este deja prezentă cifra morţii. Versurile par rupte, (pre)scurtate, avînd valenţe oximoronice şi ritmuri subterane psalmodice de imn religios: „Va veni moartea şi va avea ochii tăi –/ această moarte ce ne însoţeşte/ din zori şi pînă în seară, fără somn,/ surdă, ca o veche remuşcare,/ ca un viciu absurd“ (22 martie 1950) sau „Va mai cădea ploaia/ peste pavaje netede,/ o ploaie uşoară/ cum e un suflu ori un pas./ Adierea şi zorile/ din nou vor înflori uşoare/ ca de sub pasul tău/cînd acasă te vei întoarce./ Printre flori şi pervazuri/ pisicile-o vor şti“ (10 aprilie 1950).

Torino

Recomanda articolul prin: