OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sorin Oprescu devine primar general al capitalei, după o nouă luptă cu Traian Băsescu. Dacă în 2000 nu a reuşit să-l învingă pe atunci omul politic de stînga Băsescu, Oprescu a reuşit acest lucru acum, indirect, cînd Băsescu a trecut pe partea dreaptă a ideologiei dîmboviţene. Este însă reală această înfrîngere a preşedintelui? Care vor fi consecinţele pentru alegerile parlamentare din această toamnă şi cele prezidenţiale de la anul? Se transformă Traian Băsescu într-o piatră de moară pentru PD-L? Prezenta analiză nu se vrea o analiză calitativă a rezultatelor sau o investigaţie politică a valorilor cîştigătoare. Calitatea lui Oprescu ca primar, arbitru, mediator, manager şi reprezentant al independenţei politice se va vedea în timp.

 

Votul emoţional, strigătul de luptă sau antibăsescianismul în continuă creştere în Bucureşti au condus la un rezultat scontat de acum 2-3 săptămîni. Care sînt însă, de fapt motivele procentelor lui Oprescu? În primul rînd, să luăm cazul candidatului Blaga. Discuţia s-a mutat de la candidatul Blaga la preşedintele Băsescu pentru că Vasile Blaga nu a reprezentat de fapt un „independent“ în acţiunile sale. Probabil că cea mai mare problemă pe care Blaga a avut-o a fost aceea că nu a existat suficient ca om politic şi candidat, fiind asociat cu imaginea negativă a lui Băsescu. Proiectele, ideile şi concepţia sa despre primăria generală au fost trase înapoi nu de „calităţile deosebite“ ale lui Sorin Oprescu, ci de votul anti-Băsescu. Şansele pe care Blaga le avea erau reale şi probabil că ar fi reuşit mult mai multe decît va reuşi Oprescu într-un Consiliu încărcat de PD-L. Dacă victoria lui Oprescu este considerată eşec pentru PD-L de către electorat, atunci lingerea rănilor trebuie făcută cît mai rapid. însă, este oare PD-L-ul în scădere de formă? Cu un rezultat bun în Consiliul General şi cu două victorii la primăriile de sector, PD-L-ul nu mai reprezintă alternativa clară a bucureştenilor. Şi, aşa cum s-a văzut în ultimele săptămîni, se caută alternative din ce în ce mai des la PD-L.

 

Este, aşadar, Traian Băsescu o piatră de moară pentru PD-L? Răspunsul, ca de obicei, este undeva la mijloc. Deşi locomotivă în anumite zone geografice şi pe anumite paliere sociale şi economice, în alte zone Băsescu trage şi paraşuta din spatele trenului PD-L. Prin atitudinea sa nepotrivită pentru un şef de stat, Băsescu a pierdut multe dintre voturile intelectualităţii de dreapta, cea care nu numai că vota, dar era reprezentată de formatori de opinie în rîndurile celor de pe acelaşi palier, însă nehotărîţi. Dacă Partidul Democrat Liberal va tinde să devină un take it all party care să atragă cît mai multe voturi ieşind din nişa sa de centru-dreapta, va pierde din ultimele umbre de prestigiu şi prestanţă politică pe care le-ar mai putea avea.

 

Cine va avea însă curajul, puterea şi susţinerea să încerce o detaşare a PD-L-ului de Traian Băsescu? Surse din interiorul organizaţiilor de tineret ale PD-L consideră fezabilă constituirea unei poziţii împotriva clanului Băsescu, cauzînd o mică implozie. Noul val, încă tăcut şi subtil, contestă practicile conducerii PD-L-iste şi în special alăturarea micului „L“. De la mici conflicte în organizaţiile de tineret pînă la conflicte mocnite sau tolerate la nivelul conducerii, PD-L-ul se poate sparge ca un balon de săpun în preajma alegerilor parlamentare. Construcţia contextuală, dar falsă şi uşor antagonistică, realizată de PD şi PDL a condus la tensiuni similare celor din perioada Alianţei PD-PNL. Deşi consideraţi mari cîştigători ai alegerilor locale, Bucureştiul a reprezentat pentru ei o lovitură de imagine puternică. Nu au fost învinşi de un candidat care să aibă în spate un partid, cel puţin nu oficial, şi acest lucru a condus la o scădere a poziţiei de putere pe care PD-L o are în ochii electoratului. Căci, în definitiv, politica se face pe bază de imagini, simbolistică şi personalităţi. Ideologia, proiectele sau dezbaterea publică reală au o influenţă mai mică decît percepţia puterii şi a stabilităţii. Un partid a cărui imagine reflectată este reprezentată de oameni puternici, stabilitate şi mai ales alternativă la un fost regim va avea de cîştigat.