OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Oleg SEREBRIAN
Politosfera
Editura Cartier, Colectia „Rotonda“, Seria „Eseu“, Chisinau, 272 p., f.p.


Dinspre Basarabia nu vin in ultima vreme vesti tocmai bune. Comunistii, cistigatori ai ultimelor alegeri generale, n-au instaurat – ce-i drept – regimul partidului unic, n-au confiscat proprietatile private (dimpotriva, clientela lor politico-economica isi vede mai departe de „acumulari“), insa de guvernat guverneaza prost, mentinind tara in subdezvoltare. Vechile probleme ale „republicii“ nu s-au rezolvat: saracia, somajul, salariile restante si tot restul. Pentru compensatie, inamicul pe care-l indica tot mai frecvent autoritatile de la Chisinau e… Romania: periculoasa – vezi bine! – prin amestecul in treburile interne ale Republicii Moldova, prin influenta economica, prin cea a ierarhiei Bisericii Ortodoxe, prin bursele de studiu oferite liceenilor si studentilor de dincolo de Prut, ba chiar si prin… limba! Manifestatia-maraton de la Chisinau prin care mai ales intelectualii si tinerii au reactionat fata de noile restrictii impuse in invatamint pentru limba si istoria romaneasca a trecut fara consecinte politice si electorale notabile. Guvernantii fac slalom printre dificultati si incearca sa respecte standardele impuse de Consiliul Europei sau de Fondul Monetar International, insa nu reusesc nici sa impinga lucrurile spre un ritm reformist mai rapid, nici sa inghete totul intr-un autoritarism pentru care par sa aiba mai multa aspiratie decit putinta si mijloace de punere in practica.

Alta problema nerezolvata: „Republica Moldoveneasca Nistreana“ (Transnistria), autoproclamata si separatista. In loc sa calmeze atmosfera, proiectul de federalizare propus recent de catre Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), cu Tiraspolul in rol de partener al Chisinaului, a adus si mai multa neliniste intr-o tara in care romanii, populatie etnic majoritara, vad la tot pasul conspiratii si influente ale „Moscovei“.
Psihologic vorbind, e greu sa gindesti altfel dupa o jumatate de secol de ocupatie sovietica. Frustrarea in fata sanselor pierdute in serie de catre guvernarile din anii ’90 joaca si ea un rol: populatia rurala, mai putin sensibila la situatia „geostrategica“, e dezamagita de clasa politica in genere, nimeni nereusind sa imbunatateasca substantial viata oamenilor; iar cea mai mare parte a intelectualitatii romanesti merge inainte pe linia discursurilor negative, pesimiste, acuzatoare si victimizante, utilizatoare de limbaj preponderent istoric, national si moral, departe de analiza concreta si nuantata a prezentului.

O exceptie – in buna masura – se dovedeste tinarul diplomat, politolog si politician Oleg Serebrian, presedintele Partidului Social Liberal infiintat anul trecut ca o incercare de alternativa la formatiunile deja existente si deja compromise de pe scena Basarabiei. Extrem de interesanta e „baza de pornire“ a PSL, care s-a prezentat ca instrumentalizare politica a unei categorii noi de intelectuali tineri, si anume cei care au studiat de-a lungul anilor ’90 in strainatate, formindu-se – asadar – in medii mai avansate politic si economic, democratice, cosmopolite. Ei au simtit nevoia de a-si spune cuvintul in „agora“ si s-au grupat mai intii in CAIRO (Clubul – daca nu gresesc titulatura – Absolventilor de Institute superioare din Romania si din Occident). Partidul s-a format pe structura asociatiei. N-a avut pina acum mare succes de popularitate, dar s-ar putea dovedi o buna investitie pe termen mai indelungat si este – oricum – o initiativa interesanta, printre putinele relevabile in viata publica de la Chisinau, apte sa vina cu ceva nou intr-un mediu politic in care fara noutati nu se vor putea produce ameliorari serioase. Experienta si expertiza tinerilor cu licente, masterate si doctorate obtinute peste hotare ar fi extrem de utila pentru gestionarea tarii in alt stil si cu alte rezultate.

In ce-l priveste, Oleg Serbrian are studii de istorie si drept, un masterat in relatii internationale obtinut in Franta si un doctorat in stiinte politice luat acasa, la Chisinau. A mai efectuat stagii de pregatire in aceeasi Franta, in Anglia si in Israel, a fost profesor-invitat in Romania (la Cluj), in Germania (la Berlin) si in Franta (la Nisa). A functionat in Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova (1993-1995 si 19998-1999), a fost prorector al Universitatii Libere din Moldova, a lucrat pentru reteaua locala a Fundatiei Soros. Cu alte cuvinte, a acumulat experienta in mai multe domenii si in mai multe tari. Si are astazi doar 33 de ani.
Politosfera, cartea lui Serebrian aparuta anul trecut, il infatiseaza ca pe un politolog de buna conditie. In special prima sectiune, de Studii (peste jumatate din carte), are un nivel respectabil. In prelungirea – probabil – a primei sale carti, Geopolitica spatiului pontic (Editura Dacia, Cluj, 1998), pe care n-o cunosc, el se ocupa sistematic de problematica regiunii in care se afla Republica Moldova, cu extensii in toate directiile: spre Centrul Europei, spre Balcani, spre „ansamblul geopolitic pontic“, spre Rusia, spre celelalte state Est-europene foste republici sovietice si chiar spre spatiul euro-asiatic.

Pe linga conceptul de „geopolitica“, curent in analizele internationale, el recurge la destule altele, o intreaga gama: „geosofie“, „geoistorie“, „euroatlantism“, „euroasiatism“ s.a.m.d. Cu bibliografie teoretica (pornind de la Humboldt si venind spre politologi contemporani), dar intr-un limbaj cursiv, lipsit de pretiozitati, mai degraba exact, expozitiv decit stiintific, autorul urmareste treapta cu treapta, studiu cu studiu, situatia istorica, politica, etnica a tarii si a regiunii/regiunilor din care ea face parte. Peste tot – probleme de identitate, de fluctuatie identitara: el analizeaza „autoidentificarea geopolitica a statelor GUUAM“ (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova), urmareste un fenomen de „sincronism geopolitic“ (al Balcanilor si al Caucazului), face „polemologie comparata“ (Moldova-Macedonia) si examineaza situatia Basarabiei ca pe aceea a unei „identitati in deriva“. Poseda o expertiza bogata a regiunii, foarte pretioasa in spatiul romanofon si evident necesara pentru a face politica la Chisinau. Si nu scrie doar bine, cu putine stingacii sau calcuri sintactice dupa rusa, ci si echilibrat, cu un aer de obiectivitate iesit din comun in context basarabean. Sectiunea cealalta, Articole si comentarii politice, in care sint adunate texte jurnalistice (aproape toate aparute initial in Jurnal de Chisinau), e putintel mai „aprinsa“, autorul platind un oarecare tribut stilului inflamat al (ca sa zic asa:) mediului inconjurator. Pe ansamblu, ramine – totusi – si acolo mult mai echilibrat decit mai toti colegii sai publicisti.

Inchei citind constatarea lui Oleg Serebrian despre adevarata criza a Basarabiei: „mai curind o criza de intelectualitate si apoi de identitate. Noi nu avem intelectuali, ci citeva sute de mii de tarani cu diploma de studii superioare. O diploma poate insemna cunostinte, dar nu si mentalitate“ (p. 143). Salvarea e vazuta in generatia noua: „Putem spera, cel putin, ca tinara generatie de romani basarabeni va creste cu o noua perceptie cartografica a lumii“ (ibid.). Se subintelege ca, pe masura ce „noua intelectualitate“ se formeaza, ea va trebui sa-si asume „occidentalizarea“ spatiului dintre Prut si Nistru. Serebrian a facut pasul: in acelasi an in care aparea Politosfera, fonda un partid „europeist“ al tinerei generatii…