Cum si in ce masura se inscrie Gala Teatrelor Nationale din Cluj in programul Dvs managerial?
Gala Teatrelor Nationale e deja un program vechi al Teatrului National pe care, bineinteles, l-am preluat, nu am dorit sa fie oprit, dar cred ca editia din acest an ar putea fi considerata o forma intermediara de gala, care ar trebui sa fie mai eficienta, mai complexa. Daca ar fi sa se continue aceasta manifestare, nu o vad avind amploarea reala decit daca ar intra intr-un context macar central-european. In acest sens as vedea necesara macar o intilnire a unor teatre cu statut national din centrul Europei. Acesta ar putea reprezenta un punct din programul meu managerial, numai ca fiind din doi in doi ani, cine stie daca voi mai fi aici si la editia viitoare.
Ce si-a propus managerul Ion Vartic sa realizeze in urmatoarea perioada la nationalul clujean?
Mi-am structurat ideile in mai multe programe. Printre acestea, cel de dramaturgie universala, atit clasica, cit si moderna, straina si romaneasca. Am introdus un program vizind societatea civila si foarte curind va exista o concretizare printr-un spectacol numit Penitenciar care, desi o dramatizare dupa Leonid Andreev, intra, de fapt, intr-o retea destul de extinsa, din care face parte si televiziunea, cu documentare realizate in penitenciare. De aceea este si subventionata de programul Euroart. Proiectul ar trebui sa se incheie cu dezbateri cu publicul pe aceasta tema mai putin obisnuita. As vrea sa dezvolt un program al societatii civile in speranta ca vom gasi teme de actualitate imediata care sa intereseze.
Ce loc va ocupa dramaturgia romaneasca in cadrul unei stagiuni?
Desigur ca exista o dramaturgie romaneasca de ultima ora, dar nu stiu cit de repede ne vom opri asupra ei, de vreme ce eu simt ca inca multe piese scrise de contemporani deja consacrati n-au fost niciodata jucate sau prea putin. Asa ca, inainte de dramaturgia noastra imediata, ma simt obligat, de pilda, fata de Radu Stanca, pentru ca a fost prim-regizor al acestui teatru. Peste doua saptamini va avea loc premiera cu Dona Juana, cea mai buna piesa a lui, un spectacol de teatru-dans, proiect care aduce alaturi doua institutii clujene: Teatrul national si Opera. As vrea, totodata, sa fie montat un text niciodata jucat pe care eu il consider extrem de important pentru dramaturgia romaneasca postbelica – Il Principe maledetto, o piesa faustica a lui Alexandru Sever, care va reuni aproape toti actorii teatrului. Apoi sigur ca ma voi apropia si de dramaturgia de ultima ora, cu atit mai mult cu cit in programul teatrului doresc sa pun accent pe regia tinara si pe tinerii actori, deocamdata macar pe cei pe care i-a creat scoala clujeana de teatru si pe care ma simt obligat sa-i promovez. Sint multi deja, dar joaca sau regizeaza prea putin...
Si ati creat Studioul Euphorion...
Tocmai pentru a le da o sansa. L-am numit asa pentru ca Euphorion reprezinta tipul creatorului tinar, care are idei, se consuma, e frenetic. Dar l-am numit asa si pentru ca el a fost proiectul unor tineri de altadata – Stanca, Negoitescu, Doinas, Balota, I. D. Sirbu si altii - care, prin anii ’46 – ’47, au vrut sa infiinteze la Cluj un teatru de avangarda. Sigur, era utopic in acea perioada, nu s-a putut realiza.
Luind drept reper spectacolele din aceasta Gala, cum ati caracteriza ultimele doua stagiuni teatrale?
Consider ca momentul teatral actual este unul de tranzitie. Cred ca se pregatesc formule noi de teatru. Exista spectacolea caror viziune releva ultimul ecou al unui deceniu de libertate artistica, iar acum cred ca ne indreptam spre noi viziuni regizorale, spre noi forme de a face teatru, nu stiu care vor fi acelea. Dar e nevoie sa se contureze mai limpede alte directii. Singura viziune bine conturata in acesti zece ani mi s-a parut a fi cea a teatrului ritualic, reprezentat, in special, de S. Purcarete si M. Maniutiu. Practic, aceasta experienta s-a consumat. Sint curios ce va urma. Deocamdata e o perioada de tatonari, de cautari, care exprima tocmai acesti doi ani dintre ultima Gala si cea prezenta.
Ce ar trebui schimbat in aceasta Gala?
Orice lucru e perfectibil. De pilda, as da o mai mare pondere sectiunii de spectacole nocturne, experimentale dar urmarind un criteriu valoric foarte ridicat. Deocamdata ma bucur ca se lucreaza pur si simplu. Poate as schimba si sezonul. Pare ca la inceput de decembrie e o Gala de bilant. Pe de alta parte, e frig si daca s-ar alege vara ca timp de desfasurare poate s-ar putea face lucruri mai spectaculoase, folosindu-se si spatiile exterioare, neconventionale. Apoi dezbaterile ar trebui mai bine organizate, astfel incit sa aiba finalitate si utilitate. Se mai pot gasi mijloace de perfectionare si de substantializare a acestei Gale.

