Caz de plagiat

Autor: Alex Drace-Francis | Categoria: | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cu regret, aduc la cunoştinţa opiniei publice româneşti un caz de plagiat. dr. Carmen Andraş, cercetător la Institutul de studii socio-umane „Gheorghe Şincai“ din Tîrgu-Mureş, şi-a însuşit date şi chiar propoziţii întregi dintr-un text scris de mine. Le-a inserat, cu schimbări minore, dar fără să indice provenienţa lor, într-un articol ştiinţific pe care l-a publicat sub propriul nume – mai întîi pe Internet*, iar apoi într-o contribuţie la un volum colectiv de studii. Demonstraţia afirmaţiilor mele o ataşez la sfîrşitul acestor rînduri.

Toate izvoarele primare luate în considerare de Carmen Andraş în articolul incriminat se află în apendicele bibliografic al studiului meu. Dumneaei face, pe alocuri, cîte o observaţie pertinentă asupra textelor britanice şi nu mă îndoiesc că pe unele dintre ele le-a consultat în original. Studiul meu, chiar dacă este singurul loc unde se găsesc adunate laolaltă atît titlurile operelor de ficţiune, cît şi cele ale relatărilor de călătorie britanice din a doua jumătate a secolului al XX-lea, nu constituie unicul ei izvor de informaţii. Faptul că, de exemplu, singura lucrare istoriografică citată de dr. Andraş pentru a exemplifica reprezentările britanice despre moravurilor româneşti – Europe: A history a lui Norman Davies – fusese folosită şi de mine în acelaşi sens poate fi rezultatul coincidenţei sau, în cel mai rău caz, al lipsei de imaginaţie. Cel puţin aici a citat pasaje diferite de acelea pe care le invocasem eu. Nu pot accepta însă imitarea grosieră a planului meu de lucru şi reproducerea ad litteram a mai multor pasaje interpretative, adică adoptarea afirmaţiilor mele şi prezentarea lor ca şi cum ar fi fost formulate de ea.

Dr. Andraş este un personaj relativ bine cunoscut în cercurile de anglicistică românească. Cartea ei, România şi imaginile ei în literatura de călătorie britanică (Editura Dacia, 2003), s-a bucurat de o primire favorabilă, cîştigînd Premiul Asociaţiei Române de Literatură Generală şi Comparată. Se întîmplă că am fost rugat să recenzez cartea respectivă în revista clujeană Colloquia; recenzia mea era sub tipar în timpul descoperirii plagiatului. (A apărut, între timp, în vol. XII, nr. 1-2/2005.) Îmi exprimasem unele rezerve, dar am găsit loc şi pentru o evaluare mai favorabilă a „introducerii sofisticate“ şi a „bogatei bibliografii“. Acolo mi-a descris studiul ca fiind „notabil“, dar nu pare să-l fi utilizat în mod detaliat, aşa că n-aveam cum să anticipez modul în care era să profite de „notabilitatea“ studiului meu în sensul propriu!

Un aspect deosebit de neplăcut din această afacere rămîne faptul că volumul în care s-a comis infracţiunea, anume Bonnes et mauvaises mœurs dans la société roumaine d’hier et d’aujourd’hui, editat de Ionela Băluţă şi Constanţa Vintilă-Ghiţulescu (New Europe College în colaborare cu école doctorale française, 2005), reprezintă o carte cu totul respectabilă şi chiar deschizătoare de drumuri. Este girată de două instituţii cu mare prestigiu academic şi realizată de două cercetătoare stimabile, recunoscute în peisajul istoriografic internaţional. Editoarele volumului, ca şi directoarea Colegiului Noua Europă, şi-au exprimat regretele lor sincere. Neavînd efectiv nici o vină, nu pot să le reproşez nimic. Domeniul de cercetare în discuţie – istoria culturală şi literară a imaginilor britanice despre români şi România – este unul restrîns, iar textul meu fusese publicat într-un volum cu circulaţie relativ mică. Nefiind familiarizate în detaliu cu munca mea, editoarele nu aveau cum să sesizeze plagiatul. Cu totul altfel stau însă lucrurile cu Carmen Andraş, consacrată tocmai prin preocupările referitoare la perceperea românilor în spaţiul britanic. Premeditarea gestului său nu poate fi pusă sub semnul întrebării.

Cerîndu-i, cum era firesc, o explicaţie, doamna Andraş şi-a recunoscut greşeala şi, nu fără insistenţe, şi-a cerut scuze faţă de mine şi faţă de editoarele cărţii. După cum remarca ea însăşi, fapta a fost cu atît mai inutilă, cu cît dumneaei îşi dobîndise o oarecare reputaţie în domeniul mai sus menţionat. Dar urmele unei asemenea infracţiuni nu pot fi şterse cu uşurinţă. De aceea, m-am decis să fac public acest incident, spre a da de gîndit tuturor şi mai ales celor care colaborează, într-un fel sau altul, cu Carmen Andraş.

––––––––––––––

* ANDRAŞ, Carmen „Looking for Romania. From Psychological Quest to Detective Investigation in Contemporary British Literature“, Clouds magazine, nr. 18, Summer 2004. On-line at http://www.cloudsmagazine. com/ 18/Carmen_Andras_Looking_for_Romania. htm

(Site-ul a fost demontat între timp.)

––––––––––––––

Alex Drace-Francis este lector în istoria modernă a Europei, Facultatea de istorie, Universitatea din Liverpool, Marea Britanie.

DRACE-FRANCIS 2000, „Sex, Lies and Stereotypes: british Images of Romania since 1945“, In Romanian and British Historians on the Contemporary History of Romania, eds. George Cipaianu and Virgiliu Tîrau, Cluj University Press, Cluj-Napoca, pp. 87-110.

ANDRAŞ 2005, „Balkanist Stereotypes, Gendered Nations and Literarization of Romania in Contemporary British Literature“, in Bonnes et mauvaises mœurs dans la société roumaine d’hier et d’aujourd’hui, vol. coordonné par Ionela Băluţă et Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, New Europe College, Bucarest, pp. 271-302.

1. DRACE-FRANCIS 2000, 89-90: What follows, then, is not a systematic book-by-book treatment of all „literature“ dealing with Romania, but a first attempt to examine a few themes which recur within British images, and to suggest directions for further research. I have tried to look at themes beyond the obvious – vampires, poli-tical instability, „Balkanism“ – which have already received a degree of attention, even if their explanation is by no means complete. This has led me to examine problems of sexuality, art, history and what one might call the „literarization“ of Romania.

Cf. ANDRAŞ 2005, 289-290: It is not my intention to develop a thorough analysis of Balkanist stereotypes and their recurrence in British literature about Romania. Obvious themes like Balkanism and vampires have already received considerable attention. Related to these, I intend to focus on a double mechanism of representing communist and post-communist Romania: the relationship between gender and national or ethnic identification and their literarization.

2. DRACE-FRANCIS 2000, 92: Romania is portrayed synecdochically as a helpless, victimized woman, equally let down by the sympathetic but uncommitted West and the brutal, abusive man that is the communist state.

Cf. ANDRAŞ 2005, 300: Romania is portrayed as a helpless, victimized woman, equally let down by the sympathetic but uncommitted West and the brutal, abusive East.

3. DRACE-FRANCIS 2000, 92: Paul Bailey’s Kitty and Virgil (London: Fourth Estate, 1998) describes the intense and poetic love between a Romanian refugee poet and an Englishwoman working in publishing in London. The name of the principal Romanian character indicates not only his Romanness but his status as a kind of modern guide to the underworld.

Cf. ANDRAŞ 2005, 296: Paul Bailey’s novel Kitty and Virgil describes the romantic love between a Romanian refugee poet and an Englishwoman. His name Virgil stands not only for his Roman origin but also for his role as a kind of modern guide to the underworld.

4. DRACE-FRANCIS 2000, 93: the representation of Anglo-Romanian sexual relations şin Alan Brownjohn’s novelţ is quite possibly a spiritual affair, but the average liberal mind would still prefer to cast it as a dramatic sexual entanglement and/or an act of political defiance. Indeed, the whole question of interpretation and stereotype is problematized throughout the novel.

Cf. ANDRAŞ 2005, 296: Alan Brownjohn’s novel represents a spiritual quest, but the average liberal mind would still prefer to cast it as a dramatic love relationship or an act of political defiance. The whole question of interpreting reality and stereotyping is discussed throughout the novel.

5. DRACE-FRANCIS 2000, 94: Thus Bel Mooney’s Romanian characters cherish memories of Oltenian rugs or peasant horas, Moldavian monasteries, folklore and Mircea Eliade şşi apoi în footnote 16: ‘Mooney, op. cit, p. 156 (rugs & horas); 193 (folklore); 23-26, 346 (monasteries); 421 (Mircea Eliade); 464 (Mioriţa). Romanian women’s poetry such as is available in English, from Hélène Văcărescu to Ana Blandiana, is extensively quoted’ţ.

Cf. ANDRAŞ 2005, 300: She cherishes memories of Oltenian rugs or peasant horas, Moldavian monasteries, folklore, Mioriţa and poetry (especially Ana Blandiana).

6. DRACE-FRANCIS 2000, 94: Paul Bailey’s novel works through a similar stock code of cherished cultural items by which his poet hero sets store: he quotes Romanian literature to his lover, teaches her Romanian words and proverbs, and waxes lyrical about the Transylvanian spring and the Village Museum in Bucharest şnota: Bailey, op. cit.: Oltenian carpets, pp. 26, 33; [...] plum brandy, pp. 35, 43; icons, p. 26; Lucian Blaga, pp. 29; Eminescu, pp. 50, 147, 181ff. [...], 251; Mioriţa pp. 51, 146, 251; [...] Roman ancestry meditated upon, pp. 84-85 (Virgil), 125 (Marcus Aurelius), 262 (Trajan), and passim; Village Museum, p. 268 […], Brâncuşi, p. 237.]. Romantic, but less than realistic.

Cf. ANDRAŞ 2005, 296-7: Virgil’s sometimes pathetic descriptions of his native country with Oltenian carpets, plum brandy, icons, village museums, Romanian sayings, national poets (Eminescu, Blaga) and writers (Ion Creangă), legends (Mioriţa) and Roman ancestry create the image of a folklorized, legendary, idyllic country no closer to reality than British negative stereotypes of Romania.

7. DRACE-FRANCIS 2000, 98: Numerous writers feel obliged to mention Ionesco and Dadaism, as some kind of invariable explanation for the parts of Romanian life they don’t understand.

Cf. ANDRAŞ 2005, 300: Numerous writers feel obliged to mention Ionesco and Dadaism, as some kind of invariable explanation for the incomprehensible character of Romanian life.

Recomanda articolul prin: