OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Augustin IOAN
Khora. Teme si dificultati ale relatiei dintre filosofie si arhitectura
Editura Paidea, Colectia „Spatii imaginate“, Bucuresti, 1999, 160 p., f.p.


Intro… cu spatele

Cind vii cu trenul dinspre est (de la mare, sa zicem), in bucla pe care o deseneaza calea ferata in jurul Bucurestiului spre a ajunge in cele din urma la Gara de Nord, noaptea, pe cind orasul iti este inca ascuns privirii, o singura cladire imensa si alba se decupeaza pe fondul intunecat. Luminata de reflectoare puternice, silueta masiva a Casei Poporului domina autoritar capitala.
Vazut din fata, actualul Palat al Parlamentului e opresiv ca orice alta cladire faraonica. Dar intimplarea face sa locuiesc la doua-trei statii de autobuz in spatele Colosului. Cind spun in spatele lui, ma gindesc la acea fatada care nu se ofera privitorului precum celelalte trei, in „splendoarea“ dorit impunatoare cautata de arhitectii oricarui edificiu oficial. Reversul Casei Poporului tradeaza toate compromisurile facute pentru ca restul fatadei sa arate asa cum arata. „Curtea din spate“ a palatului contrazice si ea peluza din fata: un maidan plin de fiare vechi si gropi, o macara probabil uitata, ruinele fostului stadion iesind hide din pamint, citeva baraci ale muncitorilor de pe vechiul santier… Vazuta de aici, aceasta cladire inca neterminata seamana teribil de mult cu una de mult parasita. Niciodata fotografiat pentru vreun pliant turistic sau pentru vreun generic de emisiune tv, spatele Casei Poporului este emblematic pentru ceea ce ramine dupa „infectarea“ ideologica a arhitecturii.


Discurs pe doua traiectorii

Eseurile din volumul Khora sint, in mare parte, expuneri succinte ale unor grile si metode care sa faciliteze „lectura“ unor locuri comune din tematica arhitecturii contemporane. Autorul insista asupra Casei Poporului si a Templului din Ierusalim sau asupra casei de locuit comparate cu biserica ortodoxa. Totodata, recursul la metoda, fie aceasta fenomenologia sau deconstructia, are ca miza instrumentarea unor idei precum moartea arhitecturii prin ideologiile milenariste, prin transparenta sau prin virtual, cautarea originii in arhitecturile „exilate“, spatiu vag, spatiu striat sau conversia spatiilor.

Augustin Ioan, arhitect cu studii de filozofie si coordonator al Colectiei „Spatii Imaginate“ a Editurii Paideia, isi inscrie discursul pe doua traiectorii care se intersecteaza la un moment dat: pe de o parte, el teoretizeaza, reluind citeva idei mai vechi, pe care le-a enuntat deja in alte carti ale sale (Arhitectura si puterea, Celalalt modernism, Visul lui Ezechiel, s.a.), relatiile complexe dintre filozofie – ca punct de plecare – si arhitectura – ca rezultat, ca edificare a filozofiei de la care se revendica arhitectul; pe de alta parte, el insista asupra influentei pe care ideologia o are asupra arhitecturii. In primul caz, filozofia fundamenteaza actul de a edifica. In cel de-al doilea, ideologia modifica proiectul initial, restrictioneaza solutiile posibile de proiectare sau de construire si mutileaza rezultatul final.

Punctul in care cele doua trasee se intersecteaza este edificiul, acel rezultat final care va purta pentru totdeauna, asemeni Casei Poporului, urmele cicatrizate ale eventualei nepotriviri dintre intentia creatoare si imixtiunile politicului sau ale prostului-gust impus de comanditar. Dar cel mai mult are de suferit orasul ca intreg: „Daca edificiul sau ansamblul reprezinta insertii violente in contextul natural sau urban, orice modificare a functiunii, conform unei noi interpretari ideologice, va retine pina la capat ceva din intelesurile tragice initiale“. Cum conversia functiunii Casei Poporului este una radicala – din emblema a puterii Vechiului Regim in sediu al principalei institutii democratice (Parlamentul) de azi –, tragismul acestei continuitati este evident. Faptul ca edificiul si-a pastrat functia oficiala de recipient al puterii statului face ca schimbarea sa fie una trista. Palatul lui Ceausescu, afirmind puterea incarnata intr-o singura persoana, s-a transformat in Palatul Parlamentului, atragind asupra noilor chiriasi o parte din resentimentele acumulate in contul vechiului stapin.


Exit… prin cazino

Cu atit mai interesant pare proiectul lui Augustin Ioan de amenajare in Casa Poporului a, poate, celui mai mare cazino din estul Europei. „Functiunea de cazino i s-ar potrivi de minune: adapostul anti-atomic ar fi un safefara fisura, iar auditoriile ar fi putut gazdui spectacole de toata mina – de la peep-shows la Festivalul Enescu. s…t Acel cazino insa ar dori sa fie si el palat, chiar daca ar face-o ironic. Prin chiar faptul amplasarii sale in Casa Republicii, un cazino s-ar contamina, ludicul infasindu-se intr-un cocon monumental“. Kitsch-ul asumat, stralucitor, consumist si profitabil are si avantajul de a sterge din aura malefica a locului bintuit inca de spectrele trecutului.