OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nick HORNBY
Cum sa fii bun (How to be Good)
Traduit de l’anglais par Isabelle Chapman: La bonté: mode d’emploi, Plon, Colectia „10/18“, 2001, 288 p.


Nascut in 17 aprilie 1957 la Maidenhead, in nordul Londrei, Nick Hornby si-a facut studiile la Universitatea din Cambridge si a inceput o cariera de profesor de literatura. Mare iubitor de fotbal si rock’n roll, el le consacra cel de-al doilea roman, Inalta fidelitate (1997), care se vinde intr-un milion de exemplare in Anglia si devine o carte-cult pentru o intreaga generatie de adolescenti (generatia X).
In 1998 vireaza spre critica muzicala, colaborind la paginile de pop ale celebrei reviste New Yorker si scriind in colaborare scenariul primei sale adaptari cinematografice, regizate in 1998 de Denis Goodman (Cartonas galben). I se decerneaza premiul E.M. Forster al Academiei Americane de Arte si Litere.

Prieteni cititori, va propun o noua incursiune in literatura britanica actuala. Ati ghicit (cei care ma urmariti), am comis din nou crima de a ma indeparta de responsabilitatile care-mi revin fata de literatura franceza, pentru a ma cufunda intr-un nou exemplar din Colectia „10/18“.
In realitate, il cunosteam deja pe Nick Hornby, dar precedenta sa carte Inalta fidelitate (ecranizata in 2001 de catre Stephen Fears), nu ma entuziasmase si de-abia reusisem s-o termin. Nu era vorba acolo decit despre fotbal si fosti cintareti rock din anii ’40 pe care nu-i cunosteam nici de la Eva nici de la Adam. O carte „pentru barbati“. Citeam cu senzatia curioasa de a fi fost antrenata intr-o lunga palavrageala „intre prieteni“ care rid toti la glumele obscure din care nu intelegeam o iota: genul acela de sueta care nu se mai termina, in care te plictisesti la infinit, in care simtul umorului iti este brutal pus sub semnul intrebarii, dar in care continui sa rizi ca prostu’ pentru a tine piept si pentru a nu fi considerat ultimul fraier. Asa stind lucrurile, nu credeam in ruptul capului ca cineva ma va mai putea convinge vreodata sa ma las torturata iar de alte 300 de pagini semnate Hornby.

Ei, aici, m-am lasat pacalita de textul de pe coperta a IV-a. Prieteni cititori, temeti-va de coperta a IV-a! Sint tepe! Sau sint foarte prost scrise si va rup imediat de cartea pe care o aveti in mina, sau va inghit si va imping la cumparatura cum sint altii impinsi la omucidere. In cazul meu, nu era vorba decit despre un fragment de articol, dar erau reunite aici toate elementele pentru a face sa bata mai tare inima unei cititoare obosite. Aveam nevoie de putina relaxare literara, de o evadare. Si le-am gasit. Caci trebuie spus din capul locului, Hornby nu inseamna marea literatura, mai degraba cuvinte pentru vacanta, de citit la soare sau in timpul siestei de la ora patru. Este vorba despre femei si barbati care nu se mai inteleg, despre copii impertinenti si zgubilitici, despre seriale TV, despre prieteni gay sau sinucigasi, despre parinti care vor sa-si regaseasca un firicel de tinerete... situatiile cele mai rocambolesti se inlantuie, conversatiile (care se intind pe mai multe pagini) sint tot mai suie, ai senzatia ca totul se petrece in reluare, ca niciodata nu ni se va intimpla noua sa fim aruncati intr-un asemenea marasm si totusi, o fraza, un quiproquo, parca le-am mai intilnit, nu? Sau poate le stim de la cel mai bun prieten?
Katie si Jacques sint insurati de mai bine de 20 de ani si au doi copii, Molly si Tom, ambii mai mici de 10 ani, buni americani indopati cu hamburgeri si coca-cola, hraniti à la BBC si imbracati din cap pina-n picioare la Gap. Micuta famlie traieste intr-un orasel linistit din nordul York-ului. Fiecare membru al familiei e absorbit de treburile lui: Katie lucreaza ca medic, Jacques cistiga cu greu scriind manuale, copiii sint elevi mediocri dar harnici. In aparenta, nimic mai banal. Nimic exceptional, te crezi mai intii intr-un nou serial american, cu un generic vesel si cu acele cascade de ris la fiecare doua minute.

Nu schimbati canalul! Ei bine, ca si in fantasticul American Beauty de Sam Mendes, asteptati un moment, uitati-va sub plapuma... Katie si Jacques se pregatesc sa divorteze. Tom fura tot ce-i cade in mina, iar Molly s-a indragostit de o noua cea mai buna prietena al carei semn distinctiv este mirosul dubios... Dar, ce-i mai ciudat in cele din urma este ca naratorul nu e cel pe care-l crezi. El, adica ea... Katie. Hornby in pielea unei femei de 40 de ani la marginea prapastiei va va da frisoane, domnilor (si totusi, frumoasa luciditate!). Acest cuplu in deriva, care se injura permanent (subtile lovituri sub centura, insulte voalate...) va da o idee foarte proasta despre casnicia celor doi. Dar, de ce sa negi evidenta? Cum se intimpla sa ajungi sa-l detesti pe celalalt dupa ce l-ai iubit atita vreme? Unde s-a dus dragostea?

Linistiti-va, Hornby nu face pe lupul moralist, va zgindare un pic la rana, si pentru a va distrage atentia de la enervarile pe care vi le provoaca, va cheama sa asistati la alte nebunii: Katie isi ia un amant si ia uita-te la amantul care vine la ea acasa pentru a lua prinzul ca si cum nu s-ar intimpla nimic. Jacques se topeste in fata unui nou guru spiritual, care poarta frumosul nume de GoodNews, vraci al omenirii. Ajunge si el sa domicilieze la scandalagiul nostru cuplu – ceea ce desigur ca nu aranjeaza in nici un fel lucrurile. Cum poti fi bun, se intreaba Katie? Cum sa te poti gindi la altii cind tu insuti esti obligat sa te zbati in miile de greutati cotidiene? Cum poate femeia occidentala, acum „eliberata“, sa fie deodata mama, sotie, prietena si medic? Iata intrebari pe care multe cititoare ale revistelor Cosmopolitan sau Elle si le pun in fiecare saptamina..., dar sub pana lui Hornby, in aceasta carte pe care, daca ai vrea cu tot dinadinsul, ai putea-o eticheta „pentru femei“ – cum anterioara fusese „pentru barbati“ –, raspunsurile nu vor fi prea tandre.

Cartile acestui tinar londonez ar putea fi amuzante ca un lung sketch, si chiar sint, dar ceea ce ele denunta de-a lungul paginilor n-are nimic distractiv si superficial. Asa sint oamenii, pare sa spuna Hornby. Luati aminte! Luati aminte la cum actionati! Coboriti din nori! Viata nu e mereu in roz, dar, in fine, o sa mai vorbim. Luati deci aceste 320 de pagini ca pe o discutie cu un prieten la un pahar, ginditi-va cum ati incerca sa schimbati voi doi lumea. Nu ajungeti la nici un rezultat, ce-i drept, dar va mai relaxati.

Traducere de
Alexandru MATEI