OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Premiera textului Waxing West in America2 dezvaluie spectatorului, pe de o parte, citeva dintre temele centrale ale dramaturgiei noi din Romania (perioada post-Visniec) si permite, pe de alta parte, trimiteri neasteptate la un nou mod estetic, al artelor contemporane romanesti, dar si al conectarii tematice a scriiturii dramatice nationale cu spatiul international, cel al marilor literaturi.

Despre personaje ca simboluri
Personajele Savianei Stanescu din Waxing West fac parte din mai multe categorii. in primul rind sint cele construite din note realiste pure, ca personajul mamei romance, nostalgica si disperata, gospodina si pragmatica, o reprezentare fidela a acestui tip, asemanatoare rolului interpretat, de pilda, de Coca Bloos in filmul lui Cristian Mungiu, Occident.
Obsesia capatuirii fiicei, afara, in lumea libera, acolo unde robotii fac curat in casa si aurul creste pe strazi, nostalgia, amestecata cu amaraciune si resemnare, a fostelor vremuri comuniste, saracia chibzuita, hranita din speranta, intretinuta constient, ca o alta soarta vor avea copiii, dar, mai presus de orice, ruptura totala de o mentalitate a modernitatii construiesc portretul in tuse realiste al mamei. Alaturi de ea, fiul Elvis, obsedat de filme si de Internet, rebel fara istorie si fara respectul normelor, prada lumii atomizate de dupa marea prabusire comunista.

La fel de realist e personajul bosniacului pornit pe urmele lui Ghilgames, ajuns homeless in New York, scolit de acea scoala comunista care iti dadea o cultura generala clasica de buna calitate, chiar daca te pregatea pentru o societate in care libertatea de gindire era ingradita. in fine, din aceeasi categorie, Charlie si sora lui, de data aceasta doi americani (new-yorkezi de baza), ea – din elita gay si artzi a New York-ului rebel cindva, el – un functionar cu toate insemnele tipice culturilor protestante: respectul muncii, cultura limitata la ceea ce e necesar si folositor (nu stie cine e Ghilgames, dar apreciaza mincarea chinezeasca), obsesii sexuale si culturale reprimate, o relatie cu familia plina de conflicte nerezolvate, dar mascata de o politete ireprosabila. La polul opus acestei constructii fidele tiparelor clasice, burlescul cuplului Ceausescu. Vampiri sau personaje de cosmar, cor comentator al situatiilor pe care le traverseaza eroii „realisti“ ai piesei, entitati fabuloase care oglindesc istoria in note burlesti, grotesti, tragicomice si ii confera o cu totul alta dimensiune. intre aceste doua chei de constructie a personajelor se afla insa Daniela, eroina principala a piesei, angajata in traiectoria sa initiatica intre doua lumi (postcomunism, emigratie, intrarea in viata adulta…).

Daniela si citeva dintre temele teatrului contemporan in Romania
Daniela este, asa ca Nina Zarechnaia, un personaj imposibil, tocmai datorita caracterului sau „generic“. Daniela este o poveste, nu un caracter, este o idee, nu un om. Prin intermediul ei ni se dezvaluie grila tematica recurenta a noii dramaturgii romanesti, asa cum este ea reprezentata azi de Carbunariu, Peca, Vera Ion, Panaite sau Bogdan Georgescu. in aceasta grila se afla la loc de cinste:
1. obsesia Occidentului imbelsugat, dublata de caderea in realitatea nu atit de extraordinara a vietii in Occident – demistificarea Occidentului. Unul dintre personajele lui Georgescu din Romania, Pupa-ma vrea sa plece peste hotare, iar in piesele lui Panaite Copiii nostri sau Autobuzul preocuparea pentru tarile Europei de Vest sau pentru emigrarea in America este una dintre temele centrale.

2. obsesia dezradacinarii necesare pentru a te salva si a construi, undeva aiurea, viata pe care acasa nu ti-o poti permite – dezradacinarea, conditie a salvarii existentiale. Red Bull si Vitamine, piesele autoarei Vera Ion, contin termenii acestei necesitati de a evada din spatiul tensionat si inadecvat al vietii actuale in Romania si a ideii iluzorii ca exista undeva un alt spatiu, mai favorabil fericirii si implinirii individuale.
3. obsesia destinului individual a carui continuitate este compromisa de atomizarea sociala si „conflictogenia“ contextului lumii moderne: sacrificarea destinului individual prin „accident“ istoric. Stop the tempo, text al Gianinei Carbunariu, trateaza tragismul destinului individul in conditia atomizarii sociale, a desirarii societatii; despre necesitatea gesturilor extreme.
4. obsesia individului proiectat intr-un spatiu uman si intelectual mult mai vast decit teritoriile traditionale – globalizarea angoaselor individuale.
Destinul Danielei penduleaza intre aceste obsesii tematice carora Saviana Stanescu le da o carnalitate aparte, concepind textul ca pe un scenariu decupat la intimplare, intr-o cronologie profund personala a istoriei povestite de catre Daniela la persoana intii si in aparenta dezordine, dar pastrind singura coerenta pertinenta a povestii individuale: pe cea emotionala.

Despre memorie, istoricitate si globalizarea fricilor universale
Textul Waxing West vertebreaza citeva elemente de reala originalitate in tratamentul raportului dintre istorie, memorie si individ. Este pentru prima data cind cuplul Ceausescu are o reprezentare dramatica de o asemenea amploare si prezenta prin caracter emblematic. Istoria imediata apasa inca asupra reprezentarilor. Cu cit sint mai exagerate, cu atit fantomele personajelor se distanteaza de istoria reala si o asaza in matca ei in acelasi timp. Pentru ca ii are pe Ceausesti ca personaje burlesti, Waxing West este un text care marcheaza un adevarat moment de schimbare, o adevarata confruntare cu istoria recenta si cu rana, inca deschisa, a memoriei.

Waxing West produce un salt dincolo de un traditionalism al modernitatii practicat de Mazilu si de Visniec si revine la notele grotesti, simplificatoare, dar incarcate de umor negru ale lui Ionescu. Textul vorbeste despre o lume globalizata (Daniela pleaca din Romania dupa traumatismul istoric al caderii comunismului si decide sa se reintoarca acasa in ziua fatala de 11 septembrie 2001), in care individul pare la fel de fragil, oriunde s-ar situa, in care notiunile de supraputere, de superman sint relativizate: pina si vampirul Ceausescu, comparat de sotia lui cu Dracula, exclama: „Termina sa ma compari cu mituri!“. Umorul si lirismul, o coexistenta atipica si extravaganta, se intilnesc intr-un text dramatic scris cu o nemaipomenita acuratete a limbajului teatral modern.

Despre internationalizarea textului dramatic romanesc
Proaspat premiatii pe plan international Alina Nelega (Amalia respira adinc) si Peca Stefan (Romania 21)3 construiesc in grila lor textuala aceeasi pulsatie tragicomica din Waxing West, cea a unor personaje rupte de radacinile lor istorice, ancorate intr-o realitate globalizata in care punctele de reper se deplaseaza brownian, lasind omul cotropit de aura dulce-amara a unei memorii istorice si individuale inca dificil de stabilizat.
Daca in anii ’80, pentru Sarah Kane, ale carei texte revolutioneaza spatiul sensibilitatii textuale, mintuirea individuala este in mina istoriei, o istorie care a luat-o insa definitiv razna, tirind individul, cu violenta si cruzime, dupa ea, noua dramaturgie romana de dupa 2000 se mintuieste sub cupola unui umor burlesc – al fatalismului mioritic reciclat in forma globala si al sperantei ca, atita vreme cit conectarea la ceva este inca posibila, inaintarea catre capatul tunelului este obligatorie.

Textul Savianei Stanescu este exemplar din aceasta perspectiva si el descrie, fara drept de apel, inceputul unei generatii literare emancipate fata de tarele persistente ale provincialismului local si apte de controversa, deschisa unei constiinte individuale responsabile, dar mai ales deschisa chestionarii critice a tuturor tabuurilor stereotipe, pompoase si patetice, ale unui trecut pe care, nu-i asa, doar artistii ne mai pot ajuta astazi sa il punem, cu luciditate si umor, la locul sau.


–––––––––––––––––
1. Titlul in limba franceza al cartii lui Adrian Cioroianu, aparuta in 2004, la Editura Curtea Veche.
2. East coast Artists, RCINY production, La MaMa comp, aprilie 2007.
3. Peca Stefan a primit premiul pentru inovatie, iar Alina Nelega, premiul pentru autori europeni la festivalul Heidelberg Stückemarkt, la care Romania a fost invitat de onoare. Peca a fost premiat pentru piesa Romania 21, in timp ce premiul pentru autori europeni i-a revenit Alinei Nelega pentru Amalia respira adinc.