OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu e prima oara cind incerc o analiza sumara a jazzului ca fenomen pe plai mioritic. Am facut-o si in 1976, prin organizarea la Brasov a primului Simpozion Definirea jazzului romanesc, si in 1978, la editia a 2-a a acestui simpozion, si in emisiuni de Radio si TV, si in presa scrisa. Nu sint singur in acest demers. S-a incercat o asemenea abordare/discutie si la Sibiu, in urma cu mai multi ani, si la Jazzy Spring Festival Bucuresti – anul trecut modest, iar anul acesta intilnirea a fost anulata in ultima clipa, fiind considerata probabil inutila/ineficienta Poate va veti intreba ca mine: „La ce bun?“ Ei, uite asa, de dragul... jazzului. Cu alte cuvinte, pentru ca ma intereseaza acest fenomen si nu-mi este indiferent cum sintem priviti/ascultati nici in tara, nici afara.
Adevarul e ca ne miscam foarte greu si nu intotdeauna cu succes real. Oricine din aceasta miscare, oarecum underground, se poate plinge de ceva: muzicienii ca onorariile sint prea mici si nu prea au cu cine si pentru ce cinta, patronii de cluburi si organizatorii de concerte/festivaluri ca muzicienii nu vin cu proiecte noi si interesante pe de o parte, iar pe de alta parte ca nu aduc suficient public, respectiv incasari etc. etc. Iata si lamentarile-intrebarile mele: in Finlanda ca si in Estonia exista, ca si in multe alte tari europene, Federatii de Jazz. La noi, nu. A existat o incercare pe la inceputul anilor ’90, dar s-a conturat doar o Asociatie care n-a rezistat prea mult...

Altceva: (tot) in Finlanda activeaza 15 big banduri la o populatie de 5 milioane de locuitori, in Ungaria 13 astfel de ansambluri la 10 milioane de locuitori, iar la noi doar un singur big band, cel al SRR.
Majoritatea tarilor din jurul nostru, ca sa nu spun de Japonia – probabil campioana la numar dupa tara gazda –, au citiva, daca nu chiar zeci de studenti/absolventi ai cunoscutei scoli de jazz Berkley-Boston-SUA. Noi, nici unul si nici la sectiile de jazz ale Universitatilor noastre de muzica nu prea se inghesuie tinerii... Sectia/modulul de la Cluj-Napoca a functionat doar citiva ani, iar la Universitatea Tibiscus din Timisoara, la care s-a demarat cu cel mai mare entuziasm si cele mai bune intentii in 2005, studenti sint, din pacate, din ce in ce mai putini si deci nu se stie cit va mai functiona aceasta facultate... La Bucuresti si Iasi se pare ca exista mai mult interes pentru acest gen, poate si datorita Maestrilor intru jazz, Mircea Tiberian si, respectiv, Romeo Cosma, mai nou ambii si cu doctorate, dar si cu lucrari de specialitate/carti pretioase publicate.

Apropo, avem ceva comentatori/promotori, dar nu avem jazzologi sau daca or fi (!?), nu au lucrari/carti publicate, ceea ce duce la nedumeriri, la aceeasi situatie neplacuta...
Critica noastra de specialitate, cita este (de un servilism gretos), se rezuma mai degraba la gratulatii, ca sa fiu elegant, decit la analize obiective. (O revista dedicata acestui gen ar fi un vis.)
La Radio si Televiziune s-ar putea mai mult si mai bine, indeosebi in ceea ce priveste actualitatea interna si externa; implicarea mai multor comentatori, de exemplu cei din „scoala“ clujeana, si multi si buni, dar ignorati pe nedrept, interviuri cu oameni de specialitate si din alte domenii de arta si cultura, emisiuni mai dinamice si interactive etc. (Inexplicabil cum editia din acest an a festivalului de la Sibiu – cea mai valoroasa de pina acum – nu a fost inregistrata de cele doua institutii publice Radio si TVR).

Avem monopoluri pe spatii, locatii si informatii, dar nu avem dezbateri/confruntari deschise, democratice de idei-opinii. Nu sintem inca intr-un circuit international al Cluburilor de jazz, in cele bucurestene sint vehiculati cam aceiasi de ani de zile, nu avem suficiente competitii/concursuri care sa-i antreneze/stimuleze pe tineri si nici ai nostri nu prea participa la cele internationale; se organizeaza ceva la Iasi si la Sibiu, dar inca insuficient de bine conturat; la acest capitol ne putem lauda doar cu Bucharest International Jazz Competition, organizat de Luigi Gageos. Si mai multe workshop-uri ar fi necesare tot pentru tineri.
Da, avem citeva festivaluri, unele chiar bine organizate, dar prea putine: Sibiu, Garana, Bucuresti, Timisoara, Brasov, Ploiesti, Iasi; zile de jazz in cadrul altor manifestari muzicale: Stufrock si Samrock de exemplu, sau Festivaluri de blues la Timisoara, Jimbolia, Sighisoara, Buzau, Brasov, cindva si la Bucuresti. In Finlanda se organizeaza anual peste 50 de astfel de festivaluri, iar in Franta, numai vara, peste 150!

Avem, sa zicem, un numar apreciabil de muzicieni, dar nu avem formatii reprezentative... majoritatea acestor muzicieni in tara cinta in formule incropite in functie de circumstante, de eveniment, iar peste hotare, pentru a da un plus de valoare, de culoare, de interes, apeleaza (si) la artisti straini.
Ne reprezinta cu cinste peste hotare si ne bucura cind revin in tara Jancsy Korossy, Aura Urziceanu, Marian Petrescu, Anca Parghel, Peter Wertheimer, Nicolae Simion, Florin Niculescu, Decebal Badila, Emy Dragoi, Wolfgang Gutler, Dan Ionescu, Flavius Teodosiu si multi altii pe care spatiul nu-mi permite, din pacate, sa-i amintesc.
Am avut si speram sa mai avem cicluri de concerte la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, Sala Radio, Centrul Cultural „Tinerimea Romana“, Clubul de jazz Ploiesti si Iasi – „Jazz in cartier“.
Nu avem suficiente productii de CD-uri si DVD-uri, de autor, dar nici compilatii, selectiuni din festivaluri cu care sa putem iesi pe piata interna, dar mai ales externa. In acest sens, TVR ar putea profita de inregistrarile pretioase pe care le poseda. Ar fi binevenita atit o istorie a jazzului romanesc in imagini, cit si o compilatie cu formatiile reprezentative pentru jazzul actual autohton. Pina la urma, si in jazz, ca si in alte domenii, conteaza ce producem, cum promovam si cum vindem.