OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Geo Bogza se abat de la ceea ce acceptiunea curenta a pamfletului a incetatenit mai adesea. Insa, exista vreo lege dupa care toate pamfletele trebuie sa fie violente? Importantul, daca nu ma insel, e ca, indiferent la ce latitudine s-ar petrece si indiferent cine l-ar scrie, pamfletul sa nu fie lipsit de atitudine. Iar dezavuarea si chiar condamnarea intimatului pot lua atitea forme cite temperamente exista pe lume. Intre pamfletl lui Aristofan, al lui Swift, al lui Voltaire si al lui Anatole France, deosebirile de nuanta sint asa de pronuntate, ca de la o specie la alta, insa toate apartin aceluiasi gen.
Paul-Louis Courier insusi, autor a lungi si interminabile pamflete ce adc nu o data cu dizertatia si pledoaria, nu era totusi strain de tehnica variata a pamfletului, cind e vorba de comprimatul de acetat de morfina a carui toxicitate variaza dupa cantitatea mai mare sau mai mica in care il dizolva. Fulminantul J’Accuse al lui Zola, in timpul afacerii Dreyfus, e un pamflet si inca din cele mai violente.“

Perpessicius
(Alte mentiuni de istoriografie literara si folclor, 1961)


„Pamfletul pretinde mari diferente de conceptii, mari interese antagonice, mari aberatii si neintelegeri. Ca discurs, tirada, eseu, articol, folosind demonstratia logica sau invectiva aberanta, pamfletul are nevoie de mari artisti; acestia insa nu dau pamflete bune cu usurinta, iar cind le dau nu sint operele lor reprezentative.“

Marian Popa
(Comicologia, 1975)