OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Romania, campaniile electorale nu inceteaza odata cu incheierea alegerilor. Goana dupa popularitate a devenit mai nou, de cind cu marota anticipatelor si cu rivalitatea binecunoscuta dintre premier si presedinte, un tel in sine. Guvernarea poate merge cum merge, poate sa scirtiie din toate incheieturile, dar vizibilitatea intii de toate. Astfel, prioritatea celor doi actori ai scenei politice romanesti, Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu, este sa apara cit mai des in public si, daca se poate, alaturi de personalitati culturale.

Daca Ion Iliescu mergea prin sate si statea de vorba cu taranii, noua moda a politicienilor este de a se vintura pe la diferite evenimente, pe la Bookfest, pe la TIFF, ca sa se afiseze alaturi de oameni importanti, care se bucura de recunoasterea opiniei publice, precum Vladimir Tismaneanu si Cristian Mungiu, in ideea ca, doar-doar, ceva din renumele acestora se va lipi si de ei. Dorinta de a dobindi un capital de imagine, fie si prin simpla asociere de nume, ii face sa profite fara jena de reusitele personale ale scriitorilor si cineastilor romani. Decorarea tinerilor regizori cu Ordinul National „Steaua Romaniei“ s-a transformat intr-un prilej de a iesi la rampa si de a critica birocratia din Romania. Traian Basescu se foloseste de eveniment pentru a se pune in valoare. Iata, pare sa spuna el, eu recunosc meritele tinerilor creatori, spre deosebire de altii, ma dezic de birocratia care pune bete in roate. Problema este ca aceste merite sint recunoscute dupa ce tinerii regizori, Cristi Pui, Catalin Mitulescu, Corneliu Porumboiu, Nemescu si Cristian Mungiu s-au luptat cu CNC-ul inchistat si s-au zbatut singuri sa ajunga acolo unde sint. Nimeni nu le-a dat o mina de ajutor. Oare de ce?

Iar acum, venim si-i aplaudam, ii decoram, ii numim ambasadori ai culturii romane, ne impaunam cu reusitele lor, care sint singulare si personale. Calin Popescu Tariceanu promitea la gala de premiere de la Cluj ca de-acum incolo se vor gasi bani pentru cinematografia autohtona, care si-a dovedit meritele peste hotare. De ce acum? De ce institutiile abilitate ale statului n-au avut incredere in acesti oameni pina acum? De ce nu i-au sustinut? De ce trebuie sa vii cu o recunoastere straina pentru a fi sarbatorit la tine acasa? Situatia seamana cu finul care-si construieste singur casa, cum poate mai bine, isi pune bucatele pe masa, iar nasul, care nu i-a dat nici o mina de ajutor, vine si se asaza in capul mesei. Departe de mine gindul ca acesti oameni talentati nu merita toate onorurile si distinctiile posibile, insa nu pot sa nu remarc cum se profita de aceasta celebritate, cum se confisca un eveniment cultural si se deturneaza spre un capital electoral. Nu l-am auzit pe Traian Basescu sau pe Calin Popescu Tariceanu vorbind despre cit de bun este filmul lui Cristian Mungiu, nu trebuiau sa faca analiza filmica, ci doar sa dovedeasca simplul fapt c-au vazut filmul si ca dincolo de demagogia acelui „Ce mari sint ai nostri peste hotare, hai sa-i premiem si sa-i laudam“, mai exista si altceva.

Prezenta lui Traian Basescu la Bookfest, alaturi de Vladimir Tismaneanu, a fost, de asemeni, un prilej de a aduce in discutie legea lustratiei si razboiul sau personal cu cei 322, cum ii numeste el pe parlamentari. Evident, avem nevoie de o lege a lustratiei, avem nevoie de parlamentari „de-adeva“, dar de ce era nevoie sa deturneze Basescu atentia dinspre cartea lui Tismaneanu, Refuzul de a uita, spre imaginea sa de justitiar, adica spre propria persoana? Eu una as vrea sa-i vad pe politicieni mai putin preocupati de propria imagine si vizibilitate, pentru ca ceea ce va conta la viitoarele alegeri este ceea ce au facut concret pentru ca lucrurile sa functioneze in aceasta tara. Ar putea chiar sa nu apara deloc in public, atita timp cit stiu ca-si vad de treaba, ca muncesc, iar rezultatele se si observa. Romania nu are nevoie in momentul de fata de vedetism, de strategii personale de promovare, ci de pragmatism, de munca serioasa, ba chiar de o oarecare modestie.