OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Voci critice din Europa considera Uniunea Europeana si institutiile sale incapabile sa faca fata presiunilor unui viitor din ce in ce mai nesigur, o constructie artificiala care nu le reprezinta interesele pentru ca, in primul rind, liderii alesi, odata ajunsi pe culoarele Bruxelles-ului, uita de cei care i-au trimis acolo, iar transparenta decizionala si comunicarea dintre membrii Parlamentului European si cetatenii tarilor membre a fost recunoscuta drept una dintre cele mai serioase probleme ale UE.

S-a spus deseori ca Parlamentul European nu este decit un Babel modern in care nimeni nu asculta pe nimeni, nici chiar cu ajutorul armatelor de interpreti ocupati cu traducerea simultana in cele 23 de limbi oficiale. Una dintre preocuparile principale ale Comisiei Europene o constituie chiar aceasta uriasa diversitate a insisi membrilor ei: in Parlamentul European, diferentele de limbaj, educatie, nivel al discursului, civilitate, devin evidente, in primul rind printre europarlamentari. in consecinta, cum poate evolua procesul democratic, acordul asupra unor politici comune, cind limbajul – dincolo de limba vorbita – este atit de diferit?

Rolul Parlamentului European
Parlamentul European elaboreaza legislatia europeana in toate domeniile importante care au impact asupra vietii cotidiene a celor 492 de milioane de cetateni UE. De exemplu, parlamentarii europeni romani ar putea sa aiba un rol activ in imbunatatirea politicilor europene cu privire la migratie, pornind de la situatia tragica a muncitorilor romani din Italia si a discursului nationalist care incepe sa se lanseze din ce in ce mai agresiv nu numai in Italia, ci si in Romania, ca o contrareactie la valul negativ si generalizator al incidentului Mailat. Cunosc insa europarlamentarii propusi de diferitele partide reglementarile europene in domeniul migratiei si azilului, nenumaratele impedimente legislative si practice, sabotajul institutional practicat de unele state membre (Italia, unul dintre acestea) in efortul de unificare si eficientizare a regulilor europene in acest domeniu? Probabil foarte putini.

Recent, la jumatatea lunii octombrie, Fundatia Notre Europe infiintata in 1996 de catre Jacques Delors, fost presedinte al Comisiei Europene intre 1985-1995, cu scopul de a avansa proiectul unitatii europene, a lansat, pentru prima oara in istoria Uniunii Europene, un sondaj deliberativ la care au participat 362 de cetateni din 27 de tari membre. Proiectul a aparut ca o reactie la ingrijorarea majoritatii liderilor europeni cu privire la lipsa de informare, transparenta si implicare a cetatenilor reprezentati la Bruxelles cu privire la procesul de luare a deciziilor in probleme vitale ce tin de viitorul Europei, deci al tuturor membrilor ei. Sistemul pensiilor, marirea pragului de pensionare, reformele economice si sociale, extinderea Uniunii si procesul de integrare, precum politica externa si de securitate a Uniunii Europene au stirnit un viu interes. La finalul dezbaterii, rezultatele sondajului (care pot fi consultate pe site-ul http://www. tomorrowseurope.eu/spip.php?article169) au marcat o schimbare dramatica a optiunilor exprimate inainte de dezbatere, mai ales la capitolul extindere. Daca inainte de dezbatere 37,5% se pronuntau pentru admiterea unor noi tari ca state membre ale Uniunii Europene, daca indeplinesc toate conditiile economice si politice, dupa deliberare doar 21,80% erau in favoarea extinderii.

Impas in dialogul dintre institutii, lideri alesi si cetateni
Ceea ce este, insa, important de retinut din acest experiment democratic sint doua lucruri: 1) cetatenii vor sa se implice si sa aiba ceva de spus in luarea deciziilor care ii privesc; 2) informarea si dialogul deschis intre institutiile europene, liderii alesi si cetateni se afla in impas. De aici vine si nevoia de a ajusta numitul „deficit democratic“ al Uniunii Europene, cum eufemistic este numita lipsa de participare a cetateanului obisnuit in treburile europene si naucitoarele procente de participare – foarte scazute – la votul pentru referendumul constitutional sau pentru alegerile europarlamentare in unele dintre statele membre, si dorinta oficialilor europeni de a crea un soi de implicare emotionala in temele europene care, pina acum, a lipsit. Pe de alta parte, este de remarcat faptul ca majoritatea cetatenilor europeni prefera sa discute politicile Uniunii Europene, continutul lor si sint mult mai putin interesati de cadrul legal, cum nota pe blogul sau Margot Wallström, vicepresedinta Comisiei Europene si coordonatoarea unui proiect de dezvoltare a unei noi abordari in comunicarea europeana, care sa ii puna pe cetateni in centrul politicilor europene. (http://blogs.ec.europa.eu/wallstrom/).

Proiecte pe termen lung si conflicte mioritice
Domeniile prioritare in care cetatenii consultati ar dori sa vada un interes sporit al Uniunii Europene sint cel al schimbarilor climei si al preintimpinarii efectelor acestora (doua dintre ele fiind migratia si energia), problemele sociale ale imbatrinirii premature a populatiei si ridicarea virstei de pensionare, precum si rolul Europei pe plan global, mai ales in politica externa si de securitate, sub incidenta presiunilor globalizarii.

Desi au participat si reprezentanti ai Ro-maniei la Bruxelles in cadrul acestui sondaj deliberativ, in jurnalele, talk-show-urile si discutiile despre apropiatele alegeri pentru Parlamentul European ale candidatilor romani, nici un jurnalist nu i-a invitat pe romanii participanti la proiectul Tomorrow’s Europe sa informeze publicul si, nu in ultimul rind, pe candidatii la alegerile europarlamentare, despre ceea ce s-a discutat acolo si ce vor romanii de la alesii lor in Europa. Din pacate, ca de obicei, discutiile serioase, care vizeaza proiecte pe termen lung, ce ne vor afecta in modul cel mai direct viata in urmatorii ani, sint confiscate de eternele conflicte mioritice: afacerea „caltabos“, in traducere libera eterna coruptie romaneasca ce a facut si face „brandul“ de tara; orgolii suprainflamate ale unor lideri care deseori vor doar sa vorbeasca, nu si sa comunice; mai nou, reactii nationaliste justificate prin demodatul concept al „demnitatii nationale“;

incidentul Mailat, s.a.m.d. Spun, nu intimplator, „si asa mai departe“. In prezent, politica romaneasca, indiferent de prioritatile fundamentale care bat la usa ei, este dominata si macinata de dispute interne interminabile.
Sa luam, de exemplu, recentul „incident“ Mailat, care a aprins declaratiile liderilor politici romani si italieni. Un tinar rom se presupune ca a atacat in scopuri de furt o italianca ce locuia in afara Romei, care a murit ulterior la spital. Acesta nu este un subiect minor, nici pe departe, insa a fost tratat atit de autoritatile romane, partial si de catre marea majoritate a mass-mediei, intr-un mod senzationalist, chiar derizoriu. Dincolo de aspectul tragic al uciderii unei femei, problema romilor romani, fara adapost si fara ocupatie, din Romania, Italia, Anglia, Irlanda si din alte tari europene este considerata o problema interna a Romaniei, facilitind derapaje nationaliste extremiste impotriva romanilor, in general. Aproape nici o voce din Romania, mai ales a unui europarlamentar propus pe liste, nu a ridicat problema imigratiei in contextul eforturilor europene de a consolida o politica comuna in domeniul imigratiei si azilului.

Cazul Mailat si problema imigratiei
Din pacate, Italia este una dintre tarile membre care, nu o data, a sabotat aceste eforturi, prin omisiunea de a transmite Uniunii Europene date exacte privind situatia imigrantilor din Italia si modul in care ajung sau tranziteaza teritoriul italian. Mai mult decit atit, saptamina trecuta, intr-un interviu in cotidianul La Repubblica, preluat si de catre cotidianul Romania Libera, José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene a criticat reactia politicienilor si autoritatilor italiene fata de criza declansata de incidentul Mailat, notind ca „Italia nu a solicitat niciodata“ fonduri europene pentru integrarea romilor. Cu alte cuvinte, Italia nu a recunoscut, nici un moment, ca ar avea o problema cu imigratia, in general, si cu cea romaneasco-roma, in particular, pina la nefericita crima. Ceea ce Italia omite sa mentioneze este aportul acestor imigranti la cresterea economica a Italiei prin forta de munca ieftina adusa de romani. Situatia romilor aflati in diferite state europene in momentul de fata devine insa o problema europeana comuna, nu numai romaneasca, iar un for european care sa se concentreze pe elaborarea unei strategii europene comune pentru romi este mai necesar decit oricind. Romania are un trecut rusinos in privinta tratamentului aplicat romilor de-a lungul istoriei, iar esecul radical inregistrat de toate guvernele romanesti pre- si post-aderare in gasirea unei solutii echitabile de asimilare si integrare a romilor in societatea romaneasca a constituit un punct constant pe lista reprosurilor adresate Romaniei de catre oficialii Uniunii Europene.

Dincolo de excesele nationaliste, integrarea imigrantilor – indiferent de unde ar proveni ei – este o problema europeana veche cu care s-au confruntat, mai mult sau mai putin, toate statele membre si care va deveni stringenta si pentru Romania, mai repede decit sint guvernantii nostri pregatiti sa o instrumenteze adecvat. Dezbaterile despre „celalalt“ in contextul marginalizarii imigrantilor si al distorsionarii imaginii acestora de catre manipulari media sau politicianiste sint extrem de serioase in alte tari, cautindu-se modele adecvate de integrare pentru diferitele comunitati care se raporteaza la alte valori culturale decit cele vestice (de exemplu, in 2003, „identitatea britanica“ a fost discutata de cele mai sofisticate minti ale filozofiei si teoriei politice, intr-o dezbatere transparenta care s-a finalizat cu un raport controversat – raportul Parekh – care pune sub semnul intrebarii in ce masura identitatile „celelalte“, nu numai cea a englezului alb, de clasa mijlocie, fac parte din identitatea britanica). In Romania nu se discuta serios: si in aceasta criza, reactiile au fost, cu putine exceptii, ancorate pe ideea „demnitatii nationale“ ranite, explicabil, in parte, de declaratiile extrem de populiste ale politicienilor italieni care au insistat pe ideea ca situatia dezastruoasa in care se afla Italia acum este cauzata, nici mai mult, nici mai putin, de integrarea Romaniei in Europa la 1 ianuarie 2007.

––––––––––––––––
Claudia Postelnicescu este absolvent al unui MA in Studii Europene la Institutul European de Cercetare (ERI), Universitatea din Birmingham, cu o teza privind multiculturalismul si politicile de imigratie ale Uniunii Europene.