OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Premiul pentru Debut

Carmen Muşat: „Eu, Autorul este o carte cu totul şi cu totul specială pentru că Raluca Dună construieşte o teorie literară la intersecţia dintre artele vizuale şi literatură. Nu şi-a ales o temă comodă, dar cu inteligenţa ei tăioasă, cu erudiţie, cu spirit critic a ştiut să decupeze dintr-o foarte bogată bibliografie a temei acele elemente care i-au servit demonstraţiei“.

Raluca Dună: „Cred că un premiu contează atunci cînd contează oamenii care ţi-l dau, aşa că vreau să mulţumesc membrilor juriului şi revistei Observator cultural, o revistă în care cred, care reprezintă un principiu liberal în cultura română, şi cred că face unele lucruri exemplare prin faptul că sprijină diversitatea, prin faptul că sprijină valoarea. Şi de aceea este un premiu cu greutate pentru mine. Această carte a fost la origine o teză de doctorat. Şi a fost o teză muncită. Mi-am propus să scriu o teză de nivel european, nu ştiu dacă am reuşit, dar m-am străduit. Am vrut să fie o carte cu idei. Aş vrea să mulţumesc celor doi oameni cărora această carte le este dedicată: memoriei lui Matei Călinescu şi lui Mircea Ivănescu, doi oameni care au însemnat foarte mult pentru mine şi care m-au format ca tînăr intelectual într-o perioadă în care îmi lipseau reperele. Şi aş dedica acest premiu poetului Mircea Ivănescu, care a împlinit acum două zile 80 de ani“.

Premiul pentru Critică/ Istorie literară/ Teorie literară

Paul Cernat: „Corina Ciocârlie trăieşte de mai multă vreme departe de România, la Luxemburg. Prin acest volum ea se întoarce într-un fel, simbolic, acasă. Este o carte a unei autoare pe cît de inteligente şi de consistente, pe atît de discrete, care cu distincţie şi cu o foarte bună dicţiune a ideilor ne propune un subiect extrem de interesant: o incursiune în memoria unui imperiu care se confundă cu ceea ce numim astăzi Europa Centrală. E vorba despre literatura agoniei şi posterităţii Imperiului Habsburgic, explorată prin intermediul unor romancieri şi memorialişti ai săi, de la Robert Musil pînă la Milan Kundera, de la Ioan Slavici pînă la Emil Cioran. Este o carte care atinge şi literatura română, o carte-reper pentru literatura critică a acestui domeniu în România“.

Livius Ciocârlie: „Corina e o persoană care e bine să fie încurajată. M-am luptat mult cu ea să mai scrie şi-n româneşte. Credea că a fost uitată demult, iar acum, după ce a aflat că e nominalizată, mi-a spus la telefon: Ştii, m-am gîndit că aş putea să mai scriu o carte. Prin urmare, de cîte ori va fi nominalizată, va mai adăuga un volum“.

Premiul pentru Eseu/ Memorialistică/ Publicistică

Premiul pentru Poezie

Caius Dobrescu: „Un poet care vine în faţa noastră dezgolindu-se, oferindu-ne adîncurile sufletului său, făcînd o confesiune absolută, care nu mai are nci un fel de reticenţe, ne lasă să-l vedem pînă-n străfunduri în visceralitatea şi idealitatea impulsurilor lui. Şi făcînd asta, aruncă asupra lumii şi vieţii o lumină care le face cu totul tulburătoare şi neaşteptate. Pe scurt: Ion Mureşan –cartea Alcool“.

Ion Mureşan: „Eu sînt pacientul cultural. Şi dumneavoastră de-aici din sală sînteţi pacientul cultural. Ca să fie sănătos, pacientul cultural trebuie să fie monitorizat, observat tot timpul de o echipă de specialişti, să i se facă analize, electrocardiograme, să i se ia pulsul, tensiunea. Cred că echipa de la Observator cultural este o echipă de observaţie a pacientului cultural. Toţi avem nevoie să fim ţinuţi sub observaţie şi să ni se dea medicamente. În termeni NATO, Observator cultural e o forţă de intervenţie rapidă, tînără, competentă şi credibilă. Aşa că nu pot să spun decît că mă onorează acest premiu. Se cuvine să mulţumesc apoi echipei de chirurgi care e în juriu. Vai de pacientul în care-şi uită juriul bisturiul!“

Premiul pentru Proză

Paul Cernat: „O carte care acoperă decenii de istorie românească, o carte complexă, polifonică, îndrăzneaţă, o carte care aparţine unei autoare foarte moderne şi aflate în curs de clasicizare. O autoare care se reinventează în mod spectaculos într-o carte mult aşteptată“.

Gabriela Adameşteanu: „Trebuie să recunosc că nu eram sigură de acest premiu şi fireşte că mi l-am dorit. Mi l-am dorit pentru că este un premiu important, premiileObservator cultural sînt nişte premii importante şi mi-am dat seama încă de cînd am fost nominalizată că aş fi fost mulţumită şi pentru acest lucru. Dacă am avut chiar emoţii e pentru că aş putea zice că anul acesta a fost anul romanului. Am început să-mi citesc colegii şi-ntr-adevăr sînt cărţi foarte bune. Pe de altă parte, ştiu cîtă muncă este la un roman. Cred că titlul este bine ales. Mi-e şi frică să spun de cînd am titlul, dar de scris am fost în stare cu adevărat să-l scriu doar într-o primăvară, în 2004, cînd mi s-a părut că aud sunetul cărţii. Am început să scriu, am şi promis un capitol revistei Vatra, şi-atunci mi-am rupt mîna dreaptă. Şi-am scris mai departe cu mîna stîngă“.

Totuşi, şi puţin prozator“.

Premiul Cititorilor

Doina Uricariu: „Niciodată n-am avut un premiu al publicului. Nu cred că sînt o persoană care să trezească aşa valuri de simpatie. De aceea a fost o foarte mare surpriză. Mă bucur mai ales pentru că o carte scrisă împotriva curentului a trezit ecouri pe foarte multe meridiane. Fiind mai mult plecată din ţară şi editoare, scoţînd cărţile colegilor mei, am simţit că nu mai exist atît de mult ca scriitoare. Şi deşi aveam foarte mari rezerve faţă de această blogosferă, văd că ea începe să refacă mici tentacule de comunicare“.

Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia

Carmen Muşat: „Laureatul acestei ediţii al Premiului „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia este «un poet de duminică», un expert al gratuităţii absolute şi, spre deosebire de noi toţi, este proprietarul unic şi definitiv al unei rezervaţii naturale de îngeri. Scrie versuri picante la propriu şi la figurat şi a construit o lume în care se suprapun imaginarul, spaţiul domestic şi spaţiul livresc. În peisajul literaturii contemporane, Emil Brumaru este un senior“.

Emil Brumaru: „Am fost foarte surprins cînd am aflat de premiu, nu eram obişnuit să iau premii, eram foarte obişnuit să fiu nominalizat. Într-un an am fost nominalizat de vreo şase ori. Cred că scrisul este una dintre cele mai mari fericiri care pot fi date cuiva. Asta o simţi chiar atunci cînd scrii, după aceea uiţi. E un soi de pauză. Exact ca-n dragoste. Nu era în mintea mea acest premiu. Ţin să mulţumesc revistei, doamnei Carmen Muşat, sponsorilor şi sper să mai am momente de fericire“.