Opinia majoritară este că societatea
civilă poate face puţine lucruri în Bucureşti, lupta cu
reţelele imobiliare oculte fiind dinainte pierdută. Textul de faţă
încearcă să arate contrariul, fiind o recapitulare a ce poate
să facă o organizaţie cu resurse extrem de limitate, cum este
Asociaţia Salvaţi Bucureştiul.
Ajunşi aici, cititorul va fi îndemnat
să se alăture, cu mijloace personale sau materiale, poziţiei deja
cîştigate. Estimăm că resursele umane şi materiale ale
societăţii civile în Bucureşti trebuie să ajungă la a fi
de 15-20 de ori mai mari decît cele actuale, pentru a putea
acoperi segmentele importante ale locuirii oraşului şi pentru a
avea ponderea optimă în relaţia cu autorităţile.
Succese legislative
2009 adusese organizaţiilor de
urbanism-patrimoniu-mediu o mare victorie prin schimbarea Legii
urbanismului, în urma unei lupte mediatice de 2-3 luni cu
majoritatea primarilor. În linii mari, interzicerea construirii
de clădiri de 6 etaje în cartiere de 2 etaje.
2010 nu a fost la fel de spectaculos,
dar miza a fost importantă. Au fost două tentative de schimbare a
legislaţiei spaţiilor verzi urbane, astfel încît să se
permită construirea pe spaţiile verzi. În mai 2010, Comisia
de Amenajare a Teritoriului din Camera Deputaţilor a introdus
neanunţat pe ordinea de zi această modificare, pentru a
preîntîmpina presiunea ONG-urilor, şi a adoptat-o în
aceeaşi zi. ONG-urile au anunţat că vor organiza mari acţiuni de
protest în momentul discutării propunerii în plenul
Camerei Deputaţilor. Subiectul a dispărut din atenţia opiniei
publice şi a reapărut pe neaşteptate în noiembrie 2010.
ONG-urile au reuşit să mobilizeze în cîteva zile 200 de
persoane la un miting în faţa Parlamentului. În faţa
presiunii mediatice, plenul a renunţat la propunere şi a retrimis-o
în dezbaterea comisiei. Subiectul va reveni în 2011.
Într-o nouă schimbare benefică a legii urbanismului din
ianuarie 2011, s-a ţinut cont de propuneri ale ONG-urilor. În
ceea ce priveşte schimbările legislaţiei în domeniul
patrimoniului dorite de ONG-uri, acestea au fost păcălite de
promisiunea Ministerului Culturii de a ieşi cu un Cod al
Patrimoniului. Codul nu a ieşit pînă în acest moment,
iar ONG-urile nu au fost invitate la consultări.
Succese în Justiţie
Asociaţia a deschis 22 de procese în
2010, faţă de 6 în 2009. Dintre procesele care s-au
soluţionat în 2010, Asociaţia a cîştigat 8 şi a
pierdut 3.
Probabil cel mai important dintre
procesele cîştigate a fost anularea PUD Icoanei 2-8, prin care
urma să se construiască un turn de 15 etaje vizavi de Şcoala
Centrală (proces în care Asociaţia a fost asistată gratuit
de o societate de avocatură). S-au mai anulat un PUD care prevedea
un bloc de 6 etaje pe strada Armenească şi 17 PUD-uri emise de
Sectorul 3.
Asociaţia a intervenit alături de
vecinii afectaţi şi a anulat autorizaţiile de construire pentru
clădirile scandaloase din str. Polonă 68 şi Dudeşti 94. Vecinii
afectaţi sînt decişi să solicite instanţei demolarea
acestor imobile, iar Asociaţia va merge alături de ei.
Un mare succes în Justiţie a
fost cel al colegilor de la Asociaţia Pro-Do-Mo, care au obţinut
demolarea imobilului construit ilegal în str. Aurel Vlaicu nr.
120-122. Decizia nu e definitivă, urmează recursul, la care ne vom
alătura.
Un alt mare succes a fost obţinut de
Arhiepiscopia Romano-Catolică, prin anularea autorizaţiei de
construire a imobilului Cathedral Plaza. Asociaţia Salvaţi
Bucureştiul a intervenit în procesul de la Suceava şi va
interveni în procesul de demolare început de
Arhiepiscopie.
O altă premieră juridică a fost
decizia Parchetului de suspendare a lucrărilor de construcţie în
str. Eminescu nr. 188 şi de începere a urmăririi penale
împotriva constructorului. Constructorul sfidează şi decizia
de suspendare a Parchetului şi construieşte chiar în aceste
zile. E un caz pe care Asociaţia îl va urmări pînă la
capăt şi care sperăm să se termine cu o condamnare penală.
Succese mediatice
Asociaţia Salvaţi Bucureştiul
monitorizează şedinţele Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, la care se aprobă diverse derogări de la regulamentul
oraşului. Prin presiune mediatică asupra consilierilor, am reuşit
blocarea cîtorva zeci de proiecte controversate. Un exemplu
este proiectul unui imobil de 5 etaje peste clădirea din str. Ion
Bogdan nr. 20.
Protestele mai multor ONG-uri au făcut
ca Ministerul Culturii să nu aprobe construirea unui imobil de 40 de
metri înălţime în spatele Palatului Ştirbei din Calea
Victoriei.
De asemenea, presiunea ONG-urilor a dus
la oprirea lucrărilor de construcţie la imobilul Cathedral Plaza,
după anularea autorizaţiei.
Eşecuri
Membrii asociaţiei, în
colaborare cu alte organizaţii sau singuri, au consumat resurse
pentru a elabora sinteze pentru oameni politici, care să corecteze
deficienţele diverselor instituţii. O sinteză a fost furnizată
dlui Nicolae Stan la numirea în funcţia de director al
Direcţiei de Cultură Bucureşti, o alta dlui Kelemen Hunor la
numirea ca ministru al Culturii, o alta prefectului Municipiului
Bucureşti şi o alta primarului Sorin Oprescu. Din păcate, în
fiecare din aceste cazuri efortul s-a dovedit inutil.
Campaniile mediatice ale Asociaţiei nu
au reuşit să oprească demolarea imobilelor din Gutenberg nr. 3A,
Dumbrava Roşie nr. 13, Arghezi nr. 4 sau Kiseleff nr. 39. Fiecare
dintre ele s-a demolat cu complicitatea Ministerului Culturii şi a
Primăriei Capitalei (sau a Primăriei Sectorului 5, în primul
caz). Pentru fiecare dintre ele va fi intentat un proces de
reconstruire a clădirii demolate ilegal, dar pînă vom vedea
care va fi soluţia aleasă, vor trece cel puţin trei ani.
Buzeşti-Berzei sau două luni negre
pentru democraţia locală
Dacă anul 2010 s-ar fi încheiat
la 30 noiembrie, concluzia ar fi fost pozitivă. Succesele menţionate
mai sus fuseseră relatate în revistele financiare şi se
contura în opinia publică şi mai ales în mediul
imobiliar o tendinţă de normalizare, de respectare a regulilor, pe
de o parte, şi de întărire a poziţiei ONG-urilor, pe de altă
parte. Ce s-a întîmplat însă în decembrie
2010 şi ianuarie 2011 ne-a dus cu trei ani înapoi.
Toate practicile pe care le văzuserăm
încercate de proprietari periferici care vor să scape de case
de patrimoniu pentru a vinde terenul, practici care se reduseseră în
ultimul timp, le-am văzut aplicate de Primăria Capitalei. Am văzut
Primăria demolînd vineri noapte imobilul din Berzei nr. 34,
parte a monumentului istoric „Ansamblul de arhitectură Ştirbei
Vodă“. Am văzut Primăria evacuînd locatarii din imobile,
ca să permită devastarea lor de către persoane periferice, pentru
a obţine mai uşor avizul de demolare mai tîrziu. Acest fapt
s-a întîmplat şi în cazul a două monumente
istorice, la Hala Matache şi la imobilul din Berzei nr. 89, ceea ce
constituie infracţiune. Primăria a demolat, tot vineri, Hotel Marna
şi Cinema Feroviar, care aveau încă statut de monument, deşi
prefectul ceruse oprirea lucrărilor pentru verificarea
autorizaţiilor. Primăria a demolat într-o săptămînă
patru imobile din segmentul Ştirbei Vodă-Calea Plevnei, pentru a
evita ca instanţa să pronunţe suspendarea autorizaţiei de
desfiinţare. Instanţa a suspendat autorizaţia pentru al cincilea
imobil, dar Primăria nu a pus în executare decizia instanţei,
o altă faptă penală.
În opinia noastră, faptul şi
mai grav este emiterea autorizaţiilor de demolare în regim de
urgenţă pentru 70 de clădiri din zona istorică. Potrivit legii,
autorizaţiile de urgenţă se emit numai pentru imobile grav
afectate, care constituie pericol public. Se creează un precedent
extrem de periculos. Oricînd un primar exaltat şi un
arhitect-şef obedient, cum sînt cei de azi, vor fi tentaţi să
repete procedura şi să demoleze cîteva zeci de clădiri din
zona istorică pentru cine ştie ce proiect.
Într-o ţară normală,
Ministerul Culturii ar fi fost primul care ar fi reacţionat la
aceste abuzuri. La noi, Ministerul a fost complice. S-a făcut a nu
observa că nu a avizat niciodată proiectul. A declasat trei
monumente fără să consulte secţiunea de specialitate a Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice. Săptămîna trecută,
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, cel mai înalt for
profesional în protecţia patrimoniului, a solicitat oprirea
demolărilor în zona Berzei pînă la clarificarea
situaţiei monumentelor istorice din zonă. Ministrul a trecut peste
decizia Comisiei şi a permis semnarea avizelor de demolare pentru
alte 30 de clădiri.
Mare parte a mass-media, care fusese
favorabilă ONG-urilor ani de zile, a închis subit ochii la
aceste abuzuri. În percepţia publică majoritară, ONG-urile
au devenit o adunătură de exaltaţi care se opun, din lipsă de
ocupaţie sau pentru interese obscure, dezvoltării oraşului
promovate de primarul general.
Lupta nu s-a încheiat însă.
Cîteva procese civile sînt în curs şi cîteva
plîngeri penale vor fi depuse în curînd. Sîntem
convinşi că, în cele din urmă, Justiţia va face dreptate.
Mai mult, într-un gest fără precedent, 26 de organizaţii
neguvernamentale s-au adresat ambasadelor din România şi
comisarilor europeni pentru justiţie, cultură şi dezvoltare,
cerîndu-le ajutorul pentru curmarea abuzurilor.
Cîteva cuvinte despre
oportunitatea proiectului. Nu ar decongestiona traficul, dimpotrivă.
Toate oraşele din Europa occidentală au renunţat, în ultimii
20 de ani, la marile lucrări de infrastructură care duc maşinile
în centrul oraşului, conştientizînd eroarea de a le fi
încurajat în anii ’60-’70. Iar imobilele de birouri
cu 7-10 etaje, care ar flanca bulevardul, ar aduce de zeci de ori mai
multe maşini decît magazinele de antichităţi şi curţile cu
2-3 familii, tocmai demolate.
În ceea ce priveşte pierderea
pentru patrimoniu în cazul realizării lucrării megalomanice,
nu e vorba doar de demolarea a 126 de clădiri. E vorba de dispariţia
prin presiune imobiliară, în cîţiva ani, a unui întreg
cartier istoric. Ar fi un nou Bulevard al Victoriei Socialismului,
zona de deşert urban pe care o ştim cu toţii.