Luni, 12 aprilie, Guvernul a adoptat textul Legii educaţiei naţionale, cerînd Parlamentului să-l voteze în regim de urgenţă. Biroul Permament al Camerei Deputaţilor a decis ca Proiectul de Lege să fie înscris cu prioritate pe ordinea de zi, termenul-limită pentru adoptare fiind 26 mai. Există, însă, numeroase lacune, lucruri neclare, articole controversate şi contestate. Revista noastră deschide o dezbatere despre proiectul Legii educaţiei naţionale. În numărul din această săptămînă, publicăm trei articole substanţiale semnate de Carol Căpiţă, Adrian Niţă şi Liviu Ornea (colaboratorul nostru permanent, atent la problemele învăţămîntului universitar, îşi dedică rubrica sa, Bifurcaţii, mult discutatului proiect de lege).
„Dacă ar fi să însumăm, foarte pe scurt, elementele acestei legi, am putea spune că este o lege care descentralizează cheltuielile şi centralizează decizia, care precizează măsurile punitive şi diluează condiţiile în care se aplică o sancţiune. Există o lege a suspiciunii şi o lege a celor care nu au capacitatea să înţeleagă diversitatea fenomenului educaţional, a celor care cred că, dacă dau o lege, prevederile vor fi şi implementate aşa cum cred ei. În sfîrşit, este o lege în care profesorul, fie el de pe Valea Izei sau din moţul Capitalei, este dat deoparte în numele unor principii declamate, dar care nu sînt cu nimic susţinute.“ (fragment din articolul „Unde este reforma învăţămîntului?“ de Carol CĂPIŢĂ)
„Cei care doresc uciderea filozofiei şi a logicii sînt cei care doresc uciderea gîndirii libere, uciderea spiritului dialogului, eliminarea adversarului care îşi permite la un moment dat să aibă altă părere decît tine, distrugerea celui mai slab sau a celui diferit“. (fragment din articolul „Filozofia – o dramă naţională“ de Adrian NIŢĂ)
„Actualul proiect de lege a învăţămîntului (două legi, de fapt, pentru că, acum, Statutul personalului didactic, titlul IV din proiect, este o lege separată) stîrneşte meritate discuţii. Păcat doar că predomină comentariile după ureche, interpretările tendenţioase deloc nevinovate (nu e greu de priceput de ce sînt privite ca discriminatorii noile modalităţi de desemnare a organismelor de conducere, de ce sar ca arşi sindicaliştii), politizarea excesivă sau opiniile unor ziarişti care nu prea ştiu ce şi despre ce este vorba.“ (fragment din articolul „Legea învăţămîntului. Masteratul didactic“ de Liviu ORNEA – rubrica „Bifurcaţii“)
Textele integrale ale celor trei autori sînt apărute în ediţia tipărită şi vor fi postate pe Internet mîine, 16 aprilie, cînd vom prezenta noul număr, 520, în varianta on-line.
„Dacă ar fi să însumăm, foarte pe scurt, elementele acestei legi, am putea spune că este o lege care descentralizează cheltuielile şi centralizează decizia, care precizează măsurile punitive şi diluează condiţiile în care se aplică o sancţiune. Există o lege a suspiciunii şi o lege a celor care nu au capacitatea să înţeleagă diversitatea fenomenului educaţional, a celor care cred că, dacă dau o lege, prevederile vor fi şi implementate aşa cum cred ei. În sfîrşit, este o lege în care profesorul, fie el de pe Valea Izei sau din moţul Capitalei, este dat deoparte în numele unor principii declamate, dar care nu sînt cu nimic susţinute.“ (fragment din articolul „Unde este reforma învăţămîntului?“ de Carol CĂPIŢĂ)
„Cei care doresc uciderea filozofiei şi a logicii sînt cei care doresc uciderea gîndirii libere, uciderea spiritului dialogului, eliminarea adversarului care îşi permite la un moment dat să aibă altă părere decît tine, distrugerea celui mai slab sau a celui diferit“. (fragment din articolul „Filozofia – o dramă naţională“ de Adrian NIŢĂ)
„Actualul proiect de lege a învăţămîntului (două legi, de fapt, pentru că, acum, Statutul personalului didactic, titlul IV din proiect, este o lege separată) stîrneşte meritate discuţii. Păcat doar că predomină comentariile după ureche, interpretările tendenţioase deloc nevinovate (nu e greu de priceput de ce sînt privite ca discriminatorii noile modalităţi de desemnare a organismelor de conducere, de ce sar ca arşi sindicaliştii), politizarea excesivă sau opiniile unor ziarişti care nu prea ştiu ce şi despre ce este vorba.“ (fragment din articolul „Legea învăţămîntului. Masteratul didactic“ de Liviu ORNEA – rubrica „Bifurcaţii“)
Textele integrale ale celor trei autori sînt apărute în ediţia tipărită şi vor fi postate pe Internet mîine, 16 aprilie, cînd vom prezenta noul număr, 520, în varianta on-line.

