OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Viciul de fond al sistemului electoral pe baza de liste si-a produs efectul maxim in situatia la care s-a ajuns in turul doi al „prezidentialelor“. Daca pentru parlament am votat liste (in fapt, partide), dar n-am ales oameni, acum sintem pusi in fata unei optiuni aproape imposibile: de a alege un om, dar, in realitate, de a vota pentru mult mai mult decit atit. „Radacinile“ insolubilei – aparent – alternative in fata careia se gaseste Romania, mai exact alegatorul lucid si responsabil, se afla in toate problemele mari ale acestei tari din ultimii cincizeci de ani, mai clar: in solutiile gresite ale acestor probleme, dar si intr-o problema de etica sociala: votam politic si abdicam moral, ori votam moral si pierdem politic? Altfel spus, cum (si mai ales cind) procedurile democratice vor permite si in Romania sa putem vota ceea ce alegem si nu sa asteptam sa vedem „cu ce ne-am ales“ dupa ce am votat?

Ingrijorarea intelighentiei romanesti fata cu riscul unui grav derapaj al tarii este mai degraba de inteles decit justificata. Nu cred ca alegerea este intre democratia (sau promisiunea ei) si dictatura (ori amenintarea cu). Cred ca alegerea este una mult mai profunda si mai grava, in consecinta mai greu de facut atita timp cit trebuie exprimata printr-un vot care, in sine, este „alb“; anume intre un comunism rezidual si o democratie „murdara“. Comunismul rezidual reprezentat de PDSR si personificat de Ion Iliescu este, intre acestea doua si pe termen lung, cel mai periculos: „toxic“, „radioactiv“ el produce „discret“ dar sigur degenerari grave ale organismului social, impotriva carora terapiile procedurilor democratice sint neputincioase, daca nu cumva se transforma chiar in „catalizatori“. Acest comunism rezidual este sursa „mutantilor“ gen Romania Mare si C.V. Tudor si votul pentru acesta ar insemna o complicitate la o „inginerie politica“ usor de scapat de sub control.

De cealalta parte – in realitate de aceeasi parte, dar in zona ei cea mai murdara – democratia agresiva „justitiara“ reprezentata de PRM si „concentrata“ in liderul sau, C.V. Tudor nu poate produce decit „gunoaie“. Impotriva lor se foloseste „matura“ si „aspiratorul“ si ar putea fi suficienta o zi de „curatenie“ generala, pe care daca n-am facut-o la aceste alegeri, o putem face la urmatoarele, posibil chiar mai curind decit ne-am astepta. A vota impotriva, doar impotriva lui C.V. Tudor nu inseamna altceva decit a amina din nou sine die „curatenia“. A vota cu Ion Iliescu impotriva lui C.V. Tudor inseamna a alege sa traim in continuare intr-o „casa“ in pivnita careia se afla deseuri toxice si gunoiul este ascuns sub covor! Victoria lui Ion Iliescu este expresia „plenara“ a unei mari infringeri: anume a curajului de a recunoaste, accepta si asuma prezentul, cu toate riscurile si „muncile“ democratiei. O democratie reala, oricit de imperfecta, fragila, „originala“ ar fi ea. A vota cu Ion Iliescu impotriva lui C.V. Tudor inseamna a oculta adevarul, a incerca in mod iluzoriu sa ne punem la adapost prin fabricarea unei „minciuni necesare“. Mitul atit de pagubos, generator de catastrofe, al „salvatorului“, al „tatucului“ providential pare sa fie resuscitat acum tocmai de aceia care i-au declarat „moartea clinica“.

Nu, nu intre „rau“ si „mai rau“ e alegerea, ci, ca intotdeauna, intre bine si rau, vizate in cazul de fata de trecut si prezent. Intre un trecut definitiv condamnat de istorie si manifestari maladive ale unui prezent inca „tinar“, oricare „medic“ ar alege ceea ce mai are sanse de tratament. „A alege ceea ce este mort numai pentru ca ceea ce este viu este periculos este gresit. A alege viata, inseamna a alege prezentul, oricum ar fi el si a lucra la a-l face apt pentru proiecte dezirabile de viitor. Altfel, mereu trecutul va fi mai bun decit viitorul iar prezentul va agoniza desfigurat de deseurile trecutului si sufocat de ambalajele viitorului.
Pentru cetateanul lucid situatia pare fara iesire: alege trecutul si voteaza prezentul, ori voteaza trecutul si alege prezentul. Oricum, ambele in ipostazele lor cele mai hidoase. Clasa politica este vinovata pentru „disparitia“ viitorului din aceasta ecuatie. Solutiile, ca si sanctiunile, sint sigur ca le vor formula tinerii. Foarte curind. In ce ma priveste, am ales de mult. Dar, de aceasta data, nu voi vota.