OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu ştiu dacă există un proiect. Pe patru ani nu se poate face un proiect care să-şi merite numele.

Pentru ansamblul clasei politice a unei ţări, trebuie să existe, dacă este conştientă, un macroproiect de perspectivă, iar microproiectele sînt nuanţări de un tip sau altul, mai la dreapta sau mai la stînga. Corecturi. Partidele de dreapta permit acumularea, iar partidele de stînga redistribuie.

N-am avut.

Pentru că n-a existat un proiect general, de bază. N-a existat o orientare generală acceptată de toţi guvernanţii potenţiali. Nici orientările partidelor n-au fost coerente doctrinar. Au fost partide care au făcut o politică de azi pe mîine. N-am avut nici guvernări omogene, ci guverne de alianţă, care nu au avut eficacitate. [...]

Da, e simplu, important este să vrei să răspunzi cinstit la aceste întrebări. Dacă eşti om politic, îţi pui întrebarea: ce vrem să fie ţara asta peste 30 de ani? Dacă nu-ţi pui această întrebare nu eşti om politic.

Este un răspuns imediat şi camuflează altceva: faptul că vreau să-mi rezolve alţii problemele. Să vină Uniunea Europeană să mă conducă, să mă ţină de mînă. Iar eu să rămîn în mentalitatea lui „merge şi aşa“.

Da, o vreme va funcţiona. Trebuie să fie datul peste labe foarte puternic, de fiecare dată, ca să nu ne putem eschiva. Din acest motiv avem nevoie de un proiect de lungă durată. Dar unde este proiectul propriu care să te facă să asuzi?

Nu-i nimic, rămîn cu obiectivul (chiar dacă sînt obligat să-i amîn puţin realizarea) şi încerc, pînă una alta, să-mi fac o politică de adunare a banilor. Pînă acum n-a existat nici un fel de politică în acest sens. Nimeni nu a spus ce se va întîmpla cu banii acumulaţi. S-au acoperit doar găurile negre din economie. Toate reformele din învăţămînt sînt de tip curricular şi nu pleacă de la bază. Avem nevoie de dotări. Şi mai trebuie un alt tip de salarizare. Se fac salarizări în scala Ceauşescu. Cei cu munca manuală sînt sus, intelectualii sînt jos. Trebuie răsturnată scala. După ce ai rezolvat problema salariilor, le spui profesorilor: „hai să vedem ce ştii?“ Nu toţi profesorii sînt omogeni din punctul de vedere al pregătirii. Trebuie triaţi, trebuie făcută o selecţie între cine corespunde şi cine nu corespunde. Selecţia în învăţămînt şi stimularea oamenilor foarte buni trebuie să fie o ţintă care să facă cu ochiul absolvenţilor de vîrf.

Nimeni nu m-a întrebat nimic. Şi mai este o problemă pentru care nu trebuie bani. Avem tineri care s-au format în străinătate. Nu putem să le cerem să se stabilească în România, să se întoarcă. Ei cîştigă în Occident mult mai mulţi bani decît ar primi acasă. Pe urmă, nu sînt dotări, s-ar descalifica în sistemul nostru de învăţămînt. Dar se poate face altceva. Este perfect posibil să organizezi o pendulare. Toţi au rădăcini aici, familii, prieteni, toţi vin cîteva săptămîni. Cred că ar fi foarte fericiţi ca în acele două-trei săptămîni cît stau acasă să ţină cîteva cursuri intensive la facultăţi. Ai învăţat fizică, vino la Facultatea de Fizică şi fă ce ştii, un curs de noutăţi. Eu am scris de trei ori pe tema asta. Ca să provoc, am scris în termeni din ce în ce mai violenţi. Niciodată nici un răspuns, nici o reacţie.

 

Multe locuri sînt ocupate de mediocrităţi. Dacă vîrfurile vin în facultăţi, apare un termen de comparaţie în faţa studenţilor. Pentru a nu mai fi primejduite, mediocrităţile se opun unor comparaţii atît de provocatoare. Iată de ce ar trebui organizată pe linie de stat această venire temporară a vîrfurilor. Venirea lor acasă nu este exploatată în nici un fel în România.

Tot din vina mediocrităţilor. Eu cred că sînt mulţi oameni capabili în România care se retrag în cochilia lor.