OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un personaj dubios cu pretenţii cărturăreşti şi un fost procuror ce-şi vinde eşecul profesional, strîns într-o carte, taberei antiprezidenţiale aflate pe val. Alianţa ad-hoc pare construită din zgură securistică. Ingredientele americane ale poveştii poartă veşmintele credibilităţii şi vor să lase impresia că Marele Licurici se leapădă de turbulentul şi ineficientul partener de la celălalt capăt al „axei“ Washington-Londra-Bucureşti. Straniu însă, cel presupus a fi noul Ales, purtătorul de stindard al blocului anti-Băsescu, este surprins furişîndu-se la Moscova, unde ar fi aranjat – spun gurile rele – privatizarea RomGaz. Apare, imediat, un alt viitor fost procuror, care confirmă declaraţiile celuilalt, exilat din sistem, potrivit cărora atît şeful DIICOT, cît şi procurorul general ar fi exercitat presiuni pentru ca investigaţia din dosarul privatizărilor strategice, care viza nume grele – Udrea, Stolojan, Verestoy, dar şi pe eternul Voiculescu –, să treneze. Acelaşi CSM, care propusese excluderea celor doi procurori din magistratură, decide să verifice acuzaţiile acestora. Preşedintele spune că foştii magistraţi, repudiaţi de breaslă din cauza incompetenţei şi a neglijenţelor în serviciu, au fost recuperaţi de partide – a se citi PSD – pentru operaţiuni de intoxicare. Traian Băsescu vorbeşte despre Omar Hayssam. Mai bine ar face să declasifice acest dosar, dacă nu are nimic de ascuns. Prietenul arab al politicienilor de stînga, condamnat pentru terorism şi evaporat, în 2006, la bord cu un neoplasm ce ar fi trebuit să-l ucidă de cîteva ori, revine, iată, în 2009, ca subiect gras şi sănătos, în plină campanie electorală. Pe de altă parte, preşedintele nu scoate nici un cuvînt cu privire la cercetările asupra unor apropiaţi politici.

 

Ambele dosare sînt de top, privesc siguranţa naţională şi oriunde altundeva ar produce seisme politice şi instituţionale de necontrolat. Ele sînt condimentate cu presupuse imixtiuni în activitatea magistraţilor, trafic de influenţă, scurgeri de bani. Replicile lui Traian Băsescu sînt tot mai lipsite de vigoare. Prădătorul din fruntea piramidei politice pare grav rănit. Ciracii se tem că el ar putea fi înfrînt de sistem, asemenea unui ilustru predecesor, fără măcar să aibă răgazul să o recunoască.

 

Campania pentru alegerea preşedintelui a fost copleşită de paraziţi, iar a discerne între diversiune şi dezvăluire este tot mai dificil. Referendumul privind Parlamentul, impus de preşedinte odată cu turul I şi condamnabil moral, deoarece îi creează un avantaj faţă de contracandidaţi, pare benign în raport cu replica unora dintre aceştia. Răul absolut a luat chipul onorabilităţii, minciuna este vedeta televiziunilor de nişă. Un ziarist, şantajist notoriu, şi un afacerist de succes, camuflat în analist, predau, în prime time, ABC-ul manipulării. Păzitorul integrităţii demnitarilor se oferă cobai, în scop profesional, pentru experimentarea unui şantaj. Înregistrări – mereu folositoare, dar nu întotdeauna legale –, stenograme mai mult sau mai puţin autentice inundă canalele de ştiri şi ziarele. Banul democrat-liberal al Craiovei îl alungă pe unul dintre puţinii foşti disidenţi cu care se poate lăuda România afară din Oltenia, numai pentru opiniile sale critice la adresa preşedintelui, şi spune apoi că l-a salvat, astfel, de la un posibil linşaj. Estimp, restauratorul bunului-simţ caută, frenetic, turul al II-lea, cu aceeaşi agresivitate pe care o dezavua la ceilalţi competitori. PD-L şi PSD aruncă în grotesc competiţia pomenilor electorale. În plus, social-democraţii îi mînă în lupta electorală şi pe prietenii sindicalişti de la metrou. Dar nimic nu se compară, ca impact scenic, cu desantul lui Hayssam şi al băieţilor deştepţi din Energie.