OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sînt sedus de lumi îndepărtate, acolo se ascund, parcă, visele mari ale speciei, simt iluzia că acolo, dincolo de uitare, e ceea ce caut. Dincolo de un peisaj este mereu o rîpă, un gol adînc, necunoscut, care atrage.

Înscenarea este mereu retrăire pentru public, pentru actori, pentru mine. Limita experienţei teatrale, limitele înţelegerii, pierderea a peste jumătate din textul poveştii, faptul că noi sîntem altfel limitează apropierea de ceea ce este aparent textul, dar şi de ceea ce este profund, de sensul adînc, invizibil. Putem însă retrăi fragmentar, amestecînd ceea ce înţelegem cu ceea ce intuim, acceptînd că există şi golul, aşa cum există neştiutul în spatele a tot ceea ce este vizibil.

Dincolo de tot ce ne desparte, dincolo de ceea ce nu ştim, sîntem liberi să ne imaginăm tragica poveste a unui rebel care a trăit în Sumer, cel care a vrut şi a căutat în mod absurd nemurirea, dar a murit, aşa cum mereu se întîmplă. Ficţiunea despre Ghilgamesh, aromele lumii uitate, irealitatea, nisipul timpului de sub care e dezgropată povestea, sînt mai puternice decît realitatea regelui Ghilgamesh, regele real din Uruk, cel care a scris acum 5.000 de ani primul tratat de pace cunoscut în istorie. Povestea lui Ghilgamesh este un vis sau un coşmar, un amestec între ce ştim şi ceea ce ne tulbură, dar nu înţelegem.

Înscenarea e fragmentară, aşa cum e şi textul păstrat în lut, sînt fragmente de text şi fragmente de impresii, fragmente de emoţii, de reprezentări sau de gînduri. Fragmentele şi sincopele povestirii provoacă însă imaginarul, o estetică a utopiei teatrale e utopie, trebuie să se dezvăluie ca utopie, să fie utopia, asta mă seduce iar, mă atrage. Ghilgamesh este nu doar un spectacol de teatru, este o viziune trăită pe scenă, probabil imposibil de realizat, aşa cum este imposibil să atingi nemurirea, dar încercarea are mult, mult farmec.

Se spune că legendarul Ghilgamesh a fost înmormîntat sub Eufrat, fluviul magic în care se scălda cînd era viu. Eu visez uneori Eufratul ca un labirint de oglinzi pe o scenă de teatru.