OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Organizare – Pentru o prima editie, si inca in Romania – unde „modelul imediat“ este DaKINO, cu brambureala lui deja legendara –, a fost incredibil de eficace: n-au existat disfunctii majore, sesiunile de Q &A cu regizorii au fost „profi“, toata lumea (ca era „Press“, „Guest“ sau mai stiu eu ce) si-a gasit ecusoanele, proiectiile incepeau – in general – la ora anuntata, s-a gasit in timp util pina si pianul pentru Nosferatu, din ultima seara... Ce mai, jos palaria. ***
z Selectie – Daca organizarea a fost cum a fost, selectia a fost im-pe-ca-bi-la: filmele cele mai tari, cele mai „tepene“ (vorba Iuliei Blaga) din recolta recenta a marilor festivaluri au putut fi vazute si la noi – pare un vis, dar e pura realitate... Two thumbs up pentru Kiri care – with a little help from his friend(s) – a facut posibil acest miracol! ****

- Facilitati – E drept, n-au fost hoteluri c/o TIFF, n-au fost mese (la cea cu
Primaru’ &Jason P. eu am zis pas, multam fain!), n-au fost multe facilitati de rigoare la festivalurile mari (sala de presa cu echipament electronic... dar, hei, care presa?!); au existat, in schimb, petreceri in fiecare noapte, si aici se impune un mic clasament: cea mai misto a fost prima la care am participat, organizata de Fundatia Tranzit (sponsorul meu!) pe tapsanul din jurul sinagogii, cu ceapa, cirnati &slanina infipte-n tepuse &fripte la focul de vreascuri si cu butoaiele celor de la Sistem bubuind pe la 3 dimineata (evident, s-a lasat cu descindere de Politie, dar oamenii s-au distrat); apoi, oarecum si ultima, de la clubul Diesel – dar pina sa navaleasca toti invitatii festivalului intr-o hruba de max. 50 metri patrati! Sugestie TIFF-ului: la anul, pentru petrecerea finala, gasiti un hangar, ceva...; cea mai naspa, cea de la Roland Garros (unde oferta barului a fost nula &unde chelnerii, cind catadicseau sa-ti raspunda, iti raspundeau cu sictir – ei da, chiar si celor din „sectiunea protocol“ a barului; unde dracu’ au invatat manierele astea – la Bucale?!), cu Flash undeva la mijloc (si de la care eu, unul, am sters-o speedy-gonzalez in momentul in care a „cazut“ lumina... si-am inteles c-a stat cazuta cam juma’ de ora)... **

- Glamour – Cu Jason P. adus c/o Tarom c/o Elena Francisc (care l-a asteptat la aeroport), TIFF-ul si-a indeplinit cota de glamour necesara pentru o mediatizare corespunzatoare. Mai mult chiar nu se putea. Iar omul („Brandon, Brandon!!“) a fost chiar hipercivilizat, cu bun-simt, simpatic cu fanii si la locul lui – care era, ce-i drept, mai mult la cazino... ***

- Peisaj – Nu cunosteam zona si, in orice caz, TIFF-ul n-a organizat (dar la anul e musai!) nici o „iesire la iarba verde“ pentru membrii juriului/invitati... Dar, c/o Tim Nadasan (directorul Idea Design &Print, care m-a gazduit in sediul lor – alta sinagoga!), am fost „scos“ in natura &dus in plina padure la restaurantul Vila Tusa – de unde n-as mai fi plecat... dar Tim se grabea la Zile fierbinti (si nu i-a parut rau... si nici mie, care i-l recomandasem). Deci: regiunea are potential; go for it! ***

- Figuri – Dorotea M., sotia lui Ron Holloway, actrita de felul dumisale: o persoana adorabila, din specia matusilor care cresc pisici &vorbesc singure, usor superexaltata, care, imediat dupa gala de inchidere, ne-a recitat, Elenei Francisc, Gabrielei Massaci si mie, de doua ori, in original!, un poem de Hesse (deja recitat pe scena cind a primit un premiu din partea TIFF-ului...), dindu-ne si toate explicatiile filologice aferente. Pledez vinovat: eu am fost cel care a gasit de cuviinta sa o felicite (era si ziua ei de nastere), sa-i spuna cit de mult ne-a placut momentul ei poetic si sa-i marturisesc ca, Ich auch, sint „fan Hesse“... n-aveam cum sa banuiesc ce va urma; Soni, bucatarul de la Tenko – care, in ciuda prenumelui, are un nume romanesc, traieste la Bucuresti si, in general, nu prea are treaba cu Clujul – decit ca-i place sa gateasca (si) acolo; Soni e un dulce, blondut-rubicond-cu-ochelari, gateste dumnezeieste si – ascultati aicea! – scrie (pentru publicatia locala à la Cluj, pagina de retete gastronomice) cam asa: „Daca ai un pui si nu stii ce sa faci (mai bun) cu el, ia-i pulpele si pastreaza restul pentru momentele de depresie dinainte de chenzina“. Sau: „Despicam in doua o bucata de ceafa gingasa de porcusor. [...] O batem apoi pe toate partile, ca la Melitie, pina se subtiaza un pic. Cind e gata, trecem la cosmetica. [...] Punem ouale fierte la mijloc, infasurindu-le in carnita pe care o coasem mai elegant decit Cenusareasa“. Soni, ti-ai cistigat un fan: cind mai vin la Cluj, vin pentru gastronomie, dar si pentru gastro-poezie! ****