OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cu putin timp inainte de alegeri, in 2004, se infiinteaza Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Presedintele Institutului devine Ion Iliescu. La vremea infiintarii Institutului, s-au ridicat numeroase obiectii privind rostul unui asemenea centru de cercetare. S-a obiectat ca Institutul nu este decit o forma mascata de a propaga ideile oficiale despre Revolutia romana, sustinute de Ion Iliescu. O alta obiectie a fost ca se acorda sinecuri unor istorici apropiati de fostul sef al statului. Institutul functioneaza cu bani publici: in 2005 a avut un buget de 24,4 miliarde de lei vechi, iar in 2006 a fost suplimentat la 33, 8 miliarde de lei.
Obiectiile initiale au un corespondent in realitate. Conform Legii de functionare a Institutului, sint doua organisme de conducere: Consiliul Stiintific – cu rol consultativ, si Colegiul National, format din 25 de persoane: toate au fost numite de Ion Iliescu (pe lista se gasesc, printre altii, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif, Sergiu Nicolaescu, Alexandru Mironov, Razvan Theodorescu). Sa facem precizarea ca Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Romaniei, a avut piinea si cutitul si la numirile directorului general – Claudiu Iordache, si a directorului general adjunct – Ioan Scurtu.

Ce istorici au fost interzisi de Ioan Scurtu
Istoricul Bogdan Murgescu urma sa coordoneze cel de-al doilea numar al publicatiei Institutului, Clio, programat sa apara in 2006. Dupa ce au fost strinse colaborarile si incheiata redactarea, numarul din Clio coordonat de Bogdan Murgescu a fost intimpinat cu ostilitate de membrii Consiliului Stiintific. Practic, a fost blocat de la publicare din cauza voturilor impotriva acordate de majoritatea istoricilor din Consiliu: Ioan Scurtu, Marian Cojoc, Alesandru Dutu, Alexandru Osca, Mihai Iacobescu, Gheorghe Onisoru si Ion Alexandrescu. Din marturisirile lui bogdan Murgescu, cel mai vehement si mai aprig cenzor a fost Ioan Scurtu.
Nici Colegiul National n-a fost mai breaz. Nedorind sa contrazica decizia Consiliului Stiintific, situatia a ramas in coada de peste. Nimeni nu s-a pronuntat transant in favoarea publicarii sub egida Institutului. Academicianul Razvan Theodorescu, membru al Colegiului National, a lansat ideea ca volumul sa fie publicat, dar nu sub titulatura conferita de Institut. Respingerea publicarii a incalcat Legea de functionare a Institutului Revolutiei Romane, care trebuie sa ofere „imagini documentate, obiective si cuprinzatoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporana a tarii noastre“, a incalcat pluralitatea punctelor de vedere cu privire la evenimentele din decembrie 1989 si, implicit, a negat capacitatea stiintifica a autorilor.

Printre autorii cenzurati sint de amintit: Victor Neumann – profesor de istorie la Universitatea de Vest din Timisoara, Mihaela Grancea – conferentiar doctor la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Naja Bentzen – M.A. la Universitatea din Copenhaga, cu studii postuniversitare in balcanologie la Viena, Dietmar Müller – cercetator la Leipzig, specialist in istoria Romaniei si in istoria comparata a Europei Rasaritene si Sud-Estice, Peter Siani-Davies – doctor in istorie, director al Center for South-East European Studies de la School of Slavonic and East European Studies, University College, Londra. Volumul continea si un interviu cu Radu Silaghi, participant atit la baricada de la Intercontinental din 21 decembrie, cit si la ocuparea Comitetului Central, in ziua de 22 decembrie 1989. Existau si citeva pagini in care Marius Mioc facea citeva indreptari – intr-un mod pertinent si taios – la texte scrise de Ioan Scurtu si Georgiana Margareta Scurtu (probabil ca pe Ioan Scurtu l-au deranjat si aceste indreptari, care dovedeau o lipsa de rigoare academica la fostul director al Arhivelor Nationale, insotita de o incercare de distorsionare a faptelor din 1989).

Interventia lui Sorin Iliesiu
Pina la urma, cum ideile si lucrarile nu pot fi tinute sub obroc, numarul de revista a aparut ca volum de sine statator la Editura Polirom, sub titlul Revolutia romana din decembrie 1989. Istorie si memorie, in colectia „Document“, coordonata de Andrei Pippidi. Situatia Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989 – modul partizan in care cultiva, pe bani publici, tezele lui Ion Iliescu – a facut si obiectul unei scrisori deschise trimise lui Ion Iliescu de catre Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice, document care a mai fost asumat de Teodor Maries, presedintele Asociatiei „21 decembrie“, si de Antonie Popescu, fost lider, in 1990, al Ligii studentilor din Universitatea Bucuresti.
in scrisoarea deschisa, Sorin Iliesiu spune ca Ion Iliescu a infiintat institutul respectiv „cu gindul de a controla istoria“ si de a se pune la adapost de eventualele invinuiri: „V-ati rezervat rolul de presedinte al acestui institut, astfel incit istoria revolutiei sa fie scrisa, nu cu mina Justitiei pe care o calcati in picioare, ci cu mina celor prezidati de dumneavoastra. E de la sine inteles ca acest institut ar trebui desfiintat pina la finalizarea cercetarilor prin Justitie referitoare la crimele pentru care sinteti invinuit dumneavoastra si ceilalti“, se afirma in scrisoare.