Trei spectacole pe text nou completează
programul primei ediţii a „Bursei de texte noi româneşti“.
Descriu un cerc format din trei sectoare distincte, unul al textului
nou, altul al monodramei, iar ultimul al spectacolului de animaţie
nonverbal. Punctează astfel programul estetic cu care Teatrul Ariel
a marcat acest ultim deceniu în teatrul românesc.
În Taxi Vinil, premiera stagiunii
curente a Teatrului Ariel, Alina Nelega se inspiră din mecanismul
dramatic al piesei lui Arthur Schnitzler Reigen, cunoscută în
limba română sub titlul Cercul iubirii sau Hora iubirii, dar
imaginează personaje şi situaţii noi, inspirate de realitatea
timpului de-acum. Zece personaje în combinaţii de cîte
doi iniţiază şi sînt iniţiate în jocul iubirii.
Iubirea ca eros, ca dorinţă de a poseda, de a consuma, ca mijloc de
a-l controla pe celălalt. Erosul ca pîrghie de exercitare a
puterii exclude legăturile afective şi exploatează corpul erotic
ca monedă de schimb în jocul posesiei. Întîlniri
dictate de hazard sau de interes formează cupluri efemere alimentate
de dezamăgiri, de neputinţe, de orizontul meschin al unor existenţe
ce au pierdut limbajul comunicării prin iubire. Într-o
societate organizată după regula simulării, tangoul, deopotrivă
regulă şi libertate de improvizaţie, e calea înfruntării
artificialului. Dans al dorinţei şi al controlului, tangoul e
liantul ce angrenează organic scenele de cuplu ale dramaturgiei în
mecanismul spectacolului, o remarcabilă reuşită a regiei Luisei
Brandsdörfer şi a coregrafiei lui Ricardo El Holandes. Alina
Nelega spune cu fiecare ocazie că actorii o inspiră.
Ei sînt
destinatarii pieselor ei şi de aceea textul e un proces în
continuă facere; se scrie şi se rescrie din interacţiunea cu
scena, din discuţia cu fiecare actor în parte. Cu Taxi Vinil,
avem zece personaje croite după tiparul a zece actori. Monica
Horga-Ristea, Elena Purea, Marius Turdeanu au devenit, de-a lungul
spectacolelor ce poartă semnătura Alinei Nelega, faţete ale
actorului fetiş. Energia, concentrarea, diversitatea registrelor
actoriceşti, capacitatea de a trăi personajul fac din ei exponenţi
ai teoriei deteatralizării (enunţată şi validată de întîlnirile
Alinei Nelega cu scena). Roxana Marian şi Costin Găvază se află
într-un progres constant, vizibil prin implicarea şi prin
credibilitatea pe care le cîştigă cu fiecare nouă prezenţă
pe scenă. Surpriza spectacolului o constiuie actori ca Mihaela
Mihai, Ionela Nedelea, Marius Manole, Mihai Crăciun, Liviu Topuzu,
aflaţi la prima colaborare la scenă cu Teatrul Ariel, iar unii
fiind la prima întîlnire cu exigenţele de interpretare
ale textelor deteatralizării. Taxi Vinil, spectacol în primul
rînd de actori, e mult mai mult decît o colecţie de
personaje şi situaţii dramatice, e un organism viu care implică
întreaga echipă şi verifică locul comun al teatrului ca
întîlnire.
Monodrama Călătorie la Buenos Aires
de Amanita Muskaria, producţie a Teatrului „Stefan Jaracz“ din
Lodz, a ajuns la Tîrgu-Mureş la invitaţia organizatorior
„Bursei de text nou românesc“. După participarea la
Bucureşti la Săptămîna teatrului polonez, spectacolul a avut
parte, la Tîrgu-Mureş, de primirea călduroasă a unui public
avizat, care ştie să aprecieze monodrama şi prezenţa actorului
singur în scenă. Amanita Muskaria se confruntă cu un text dur
şi poetic, ce povesteşte viaţa personajului său din înfruntarea
cu amintirile şi cu fantomele trecutului. Actriţa schimbă
personajele şi registrele vocale cu precizie şi siguranţă, trece
de la delicateţe şi fragilitate la furie şi la disperare. Se luptă
cu sine şi cu Dumnezeu, se abandonează pe sine şi pe Dumnezeu, îşi
tratează fără iluzii şi fără speranţă viaţa care nu e decît
istoria unor succesive trădări. Poate o traducere mai atentă a
textului de scenă supratitrat ne-ar fi ajutat să pătrundem mai
adînc în subtilitatea jocului actoricesc, care spunea
adesea mai mult decît reuşeam să citim.
Spectacolul nonverbal Steps, realizat
de Horaţiu Mihaiu, rezistă de ani buni în repertoriul
Teatrului Ariel. Scenariul dramatic non-verbal cucereşte prin
simplitate şi umor. Trei perechi de picioare imaginează în
fereastra scenei parcursul fiinţei umane de la naştere la moarte.
În absenţa textului, spectacolul rămîne un argument
seducător în favoarea mijloacelor animaţiei, închizînd
astfel cercul programului estetic promovat la Teatrul Ariel.
- Articole in legatura
- „Bursa de texte noi româneşti“