OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Recent, Ion Antonescu, secretar de stat in Ministerul Culturii, a demarat o campanie de „verificare“ a UNITER-lui, acuzindu-va de deturnarea unor fonduri pentru proiectul Artisti pentru Artisti si pentru construirea Casei artistilor pensionari. De ce credeti ca a initiat aceasta campanie?

Pe de o parte din tembelism si pe de alta parte dintr-un interes direct. Ion Antonescu vrea sa reprezinte imaginea unui Mecena care ajuta artistii – si doar el ar trebui sa se situeze in aceasta pozitie, dupa parerea sa – si apoi mai este si un interes politic legat de persoana mea, care nu face, insa, subiectul acestei discutii. In plus, stiind ca urmeaza sa se construiasca o casa a artistilor pensionari, si din tara, si din provincie, ar vrea, probabil, sa fie in miezul lucrurilor. De altfel, acest demers pe care il face – aberantele circulare trimise teatrelor – este o modalitate de a se asocia cu directorii de teatre pentru realizarea proiectului. Cine sa se asocieze cu cine? El, Ministerul, el, secretarul de stat, el, investitorul, omul de afaceri, proprietarul Marshall Tourism? Cu cine sa ne asociem?

Tot materialul trimis teatrelor este o minciuna de la cap la coada, o fumigena aruncata in ochii oamenilor de teatru, incercind sa induca ideea folosirii ilegale a unor fonduri optinute de UNITER, a lipsei de transparenta in ceea ce priveste ajutorul dat artistilor pensionari – ca si cum ar fi trebuit sa facem publice numele celor care sufereau – si a terenului pentru Casa artistilor. Terenul este obtinut prin hotarire de guvern si dat in folosinta gratuita pentru 49 de ani, in vederea construirii acestei case, dindu-ne dreptul sa ne asociem cu o persoana fizica sau juridica, romana sau straina, pentru proiect. In hotarirea de guvern nu exista un termen dat, pe care l-am fi depasit. Cum ceea ce facem este un lucru important si de durata, vrem sa aiba o anumita amploare. O sa fie o cladire cu cel putin 20 de garsoniere in care sa locuiasca cei care vor ramine fara casa, un loc unde sa se adune ca sa poata sta de vorba, cu o biblioteca, o infirmerie, o sala de mese, o gradina. Va fi o cladire scumpa si trebuie sa gasim un asociat dispus sa faca aceasta investitie.

Mai mult, conditiile pe care le-am pus asocierii sint constructia gratuita a cladirii si acoperirea tuturor cheltuielilor pe parcursul asocierii. Ion Antonescu ne acuza ca am deturnat niste bani pe care noi nici macar nu i-am primit. Intre timp, proiectul functioneaza in Bucuresti. El a fost demarat in 1996, pornind de la o licitatie de proiecte, cistigata de UNITER in asociatie cu ANUC-ul, avind la baza fondurile Phare, administrate in acea perioada de Ministerul Muncii, intr-un program care se numea Sesam. Am avut un partener social care a fost si este Primaria Minicipiului Bucuresti. Proiectul se deruleaza in Bucuresti, are la dispozitie un microbus, logistica, voluntari, medici, un director de program. Ne-am dat seama ca sint si in provincie cazuri grave si atunci ne-a venit ideea campaniei Artisti pentru Artisti. Am strins in 2001 si 2002 ceva fonduri – ele au fost mici – prin vinzarea unor bilete special realizate pentru acest proiect, avizate de Ministerul de Finante, si, culmea, Ministerul Culturii este chiar partener.

In 2001 s-au adunat cam 320 de milioane de lei – au fost si ceva donatii ale mele, ale domnului Rebengiuc, mai tirziu ale doamnei Irina Petrescu si ale multor altora. Anul trecut, desi am avut o mediatizare mai buna, suma a fost cam aceeasi. Comisia sociala a UNITER-ului, al carui presedinte este un doctor renumit, Alexandru Cociasu, este alcatuita din inca cinci persoane din senatul UNITER, care analizeaza toate dosarele primite, la solicitarea noastra, de la teatre. Directorii teatrelor trimit dosare insotite de recomandari, de talonul de pensie si alte documente necesare. In functie de toate acestea, se acorda trei categorii de ajutor – minim, mediu si maxim – dupa gravitatea bolii. Am ajutat aproape 100 de oameni, cu sume cuprinse intre 8 si 10 milioane, s-au facut trei operatii grele de cristalin, tratamente si interventii, altfel costisitoare.

A existat deci o permanenta transparenta in alocarea fondurilor.

Bineinteles. Noi am preferat insa sa fim mai discreti si nu am asteptat niciodata mutumiri in public. Directorii de teatre au primit descrierea contabila exacta a sumelor acordate. Teatrul nu are posibilitatea, legal vorbind, sa-i ajute pe acesti oameni si atunci noi am conceput un proiect in care implicarea este foarte puternica, chiar daca nu e trimbitata peste tot. Nu vrem sa facem publice numele acestor persoane pentru ca nu e placut. Daca domnul Antonescu ar fi vrut sa stie situatia exacta, se putea interesa direct la noi si i-am fi pus la dispozitie toate datele. Statistica nu este un secret.

Ministrul Razvan Theodorescu a afirmat ca Ion Antonescu avea tot dreptul sa se intereseze, fiind un Mecena al teatrului. Cum comentati acest lucru?

Mi se pare cel putin straniu. Cum sa trimiti ca investitor o hirtie cu antetul Ministerului, cu stampila si cu numar de inregistrare? Putea sa puna antetul firmei Marshall. Este o hirtie inepta si absurda. E o ingerinta a vechilor practici comuniste, un abuz flagrant de putere. Pe de alta parte, doar patru Teatre Nationale sint sub jurisdictia Ministerului, asa ca nu avea nici un drept sa ceara socoteala tuturor teatrelor. Mai mult decit atit, la Minister exista toate rapoartele anuale care consemneaza folosirea fondurilor. Trebuia doar sa le consulte.

Cum a reactionat ministrul?

La intilnirea pe care am avut-o am incercat sa rezolvam lucrurile in mod civilizat. Ion Antonescu nu a raspuns la nici o intrebare pusa de ministru, a batut cu pumnul in masa, a iesit trintind usa, ne-a amenintat ca ne da in judecata si ca va si cistiga. Razvan Theodorescu a ramas stupefiat.

Ce masuri veti lua in aceste conditii?

Cerem demisia sau demiterea lui Ion Antonescu din functia de secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor pentru abuz de autoritate, incalcarea autonomiei si afectarea imaginii publice a unei organizatii non-guvernamentale si cerem ca, in locul sau, sa fie numit un autentic om de cultura, cu competenta in domeniul integrarii europene, atita vreme cit parteneriatul intre administratia publica si societatea civila constituie o prioritate. Romania are mari probleme cu integrarea europeana si nu cred ca mai aveam nevoie de asta. Este un abuz incomensurabil care nu trebuie sa ramina nepedepsit.