OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Richard WAGNER
Der leere Himmel. Reise in das Innere des Balkan
Aufbau Verlag, Berlin, 2003, 3345.


Au trecut doi ani si mai bine de cind, aflindu-ma pentru scurta vreme la Berlin, l-am reintilnit pe Richard Wagner. Mi-a vorbit atunci pe larg despre romanul sau Miss Bukarest (aparut intre timp, intr-o prima editie, in 2001 si programat sa apara in iulie curent, intr-o a doua editie, de buzunar). La sfirsitul convorbirii noastre i-am adresat autorului intrebarea cu care indeobste se incheie orice dialog cu un scriitor: „Ce aveti pe masa de lucru?“… Richard Wagner lucra pe-atunci la doua carti despre care inca nu stia cind vor fi terminate: un roman de familie in care ultimul descendent povesteste despre pieirea familiei sale de svabi banateni, trecind in revista mai multe generatii si un intreg secol, si un eseu mai amplu despre Balcani.
Aceasta din urma carte, intitulata Der leere Himmel. Reise in das Innere des Balkan, a aparut in acest an la Aufbau Verlag din Berlin. Volumul are peste 300 de pagini, scrise „la cald“, sub imperativele actualitatii imediate, dar prin prisma unei experiente personale. Ca si in cazul volumului Sonderweg Rumänien, aparut la Rotbuch Verlag in 1991, si in aceasta foarte proaspata scriere Richard Wagner respecta acelasi principiu al compozitiei: intregul este alcatuit din texte de dimensiuni reduse, de sine statatoare, purtind fiecare un titlu, grupate in capitole intitulate sugestiv…

Cine parcurge cuprinsul obtine deja o foarte clara imagine a continutului cartii; este ceea ce se intimpla si atunci cind privim un mozaic. Fiecare element este de sine statator, dar, in acelasi timp, este parte constitutiva a intregului.
In cazul volumului Cerul pustiu. Calatorie in interiorul Balcanilor, cum ar suna in traducere titlul german, ceea ce frapeaza este congruenta deplina a formulei compozitionale cu continutul sau, altfel spus, cu sistemele de referinta: pentru nu putini, Balcanii seamana cu un patchwork etnic si cultural. De altfel, autorul insusi, la pagina 72, afirma ca potentialul etnic al regiunii este ametitor, derutant, ca ar fi vorba de un amestec de populatii, de un patchwork „prost cusut“. Cartea lui Richard Wagner este, insa, bine cusuta, de la un capat la celalalt, desi cu fire de culori diferite care se imbina, cind confundindu-se unul cu celalalt, cind completindu-se armonios sau impletindu-se pur si simplu.

Planurile de referinta, ca si informatiile sint de natura diversa: biografia autorului, istoria si geografia regiunii, antropologia culturala, imagologia, literatura, politica… O bibliografie bogata, insotita de sase harti ale regiunii (din secolul al XVI-lea si pina azi) furnizeaza cititorului interesat cheile de acces la sursele livresti de informatii de care Richard Wagner insusi s-a folosit, asimilindu-le fara ostentatie, dar punindu-le generos la dispozitia celor dornici de un plus de cunoastere. Cartea se adreseaza, deopotriva, publicului larg, politicienilor si oamenilor de afaceri interesati de aceasta regiune periferica a Europei si, nu in ultima instanta, ziaristilor. Originar din Romania, pe care a fost fortat de autoritatile comuniste sa o paraseasca in 1987, Richard Wagner evoca frecvent, dar nu disproportionat in raport cu economia intregii sale carti, aspecte ale istoriei mai vechi si mai noi ale tarii, dar si secvente ale destinului sau personal.

Premiza de la care pleaca Richard Wagner, pe care o si enunta ad litteram in introducere, este aceea ca Europa este mai mare decit Uniunea Europeana, ca ceea ce ignoram se razbuna sub forma unui conflict si ca Balcanii ofera un exemplu in acest sens. Cunoasterea acestei regiuni este obligatorie din perspectiva integrarii europene, desi Balcanii reprezinta fata mai putin agreabila a continentului. Dupa aceste asertiuni, autorul insira lista unor deja binecunoscute pacate: nationalismele, violenta, antisemitismul, autoritarismele, rasismul, comunismul, separatismele.
Dezavuind tendinta „occidentala“ de idealizare a realitatilor specifice continentului nostru, Richard Wagner isi obliga cititorii sa priveasca in oglinda si acest chip al Europei, mai putin frumos. Balcanii insa, asa cum aflam deja in primul capitol al cartii, nu au un epos comun, desi unii ar vrea sa-l povesteasca sau macar sa-l auda povestit. Singurul lucru de care dispunem este o culegere, o antologie neterminata de istorii, istorioare, povesti si marginalii, crede autorul, procedind in cele peste 300 de pagini la redactarea lor. Aflam, asadar, unde incep Balcanii, de ce pot si nu pot fi considerati o placa turnanta intre Occident si Orient, de ce in aceste tinuturi idealurile esueaza in derizoriu si pitoresc sordid.

Istoria unor regiuni si a unor etnii, romantismele si nationalismele, esecul capitalismului, maririle si decaderile unor imperii, inchegarea si destramarea sau distrugerea unor comunitati etnice (germanii, evreii), marginalizarea altora (rromii), „ismele“ de tot felul si avatarurile lor excesive, amagirile marxismului, inducerea in eroare a Occidentului, traditiile si cultura sud-estului european, eforturile de democratizare, revolutiile si mineriadele, razboiul din fosta Iugoslavie, prejudecatile si idealurile sint rind pe rind evocate conform unei cronologii aproximative, perturbate binefacator de impulsurile asociative ale destinului individual al autorului. Aceasta prezenta a „eului narator“ confera un surplus de credibilitate si o anumita caldura „comunicativa“ intregului volum.
Balcanii sint si ramin inca un „fascinosum“ (cum ar putea fi conotat, cu un termen folosit in publicistica germana, interesul pe care locurile si oamenii sai l-au suscitat printre istorici, publicisti si scriitori, teoreticieni si filozofi ai culturii acestei zone). Aceasta fascinatie este generata de complexitati si contradictii specifice, oferind concomitent o suprafata de proiectie a tensiunilor dintre centru si periferie. Este suficienta citarea in acest sens a unui capitol din romanul lui Nicolaus Sombart Pariser Lehrjahre (Anii uceniciei pariziene), consacrat lui Emil Cioran, sau a revistei Secolul 20 (numerele 7-8-9) din 1997, un volum tematic intitulat Balcanismul. As mai adauga volumele Room Service de Richard Swartz (aparut in traducere si in tara) sau Teama lui Canetti de Rüdiger Wischenbart. Sint, laolalta, scrieri care confirma justetea unor puncte de vedere impartasite de autorul Cerului pustiu, chiar daca nu toate aceste titluri sint citate in ampla bibliografie a lucrarii sale.

Enigmaticul titlu este explicat de autor la sfirsitul cartii, pe alocuri nu fara unele inflexiuni emotionale. Daca intr-un recent eseu Mircea Cartarescu afirma ca Europa are forma creierului sau, iata-l pe Richard Wagner marturisind ca in mintea lui convietuiesc simultan Berlinul, orasul in care traieste azi, si Banatul, de unde vine, ca aceasta afirmatie o poate face usor, fiind emigrant, dar ca ea stirneste consternarea localnicilor, oferindu-i autorului revelatia unei ironii a istoriei: ambele teritorii au cunoscut ororile unor dictatori pe care i-au gazduit, dar care au sfirsit in cele din urma in iad. Doar Milosevici sta la Haga instalat intr-o celula confortabila, vorbind in van. Sub aceste constelatii pamintesti a inceput veacul al XXI-lea. Cerul este pustiu, iar pamintul geme de probleme nerezolvate – scrie Richard Wagner incheindu-si culegerea, de fapt reusitul album de crochiuri, schite, studii de caz, marturii si fugare marturisiri cu un enunt nu lipsit de o anume poezie: „Europa este pretutindeni si niciunde, ea este o speranta si un mit in acelasi timp, vinovata pentru toate, dar nazuind spre un tot. Cerul este pustiu, iar Europa este surogatul acestui firmament“.
Richard Wagner le-a oferit cititorilor germani o carte care se recomanda, prin calitatea ei, unei cit mai urgente traduceri si publicari si in limba romana.

Köln, martie 2003

_____

Institutul Goethe din Bucuresti organizeaza o intilnire cu Richard WAGNER joi 27 martie, cu incepere de la orele 18.00, la sediul sau din Str. Henri Coanda Nr. 22. Autorul va citi din Der leere Himmel.