OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

César Augusto AYUSO s-a născut în 1954, în Palencia, Spania. Pentru volumul de poeme Afirmación del hombre, din 1980, a obţinut Premiul Ateneo din Santander, iar în 1984, Premiul Internaţional de Poezie religioasă al Primăriei din Burgos, pentru volumul La noche ama su sombra. Un alt volum de poezie, Las verdades del trigo, a obţinut Premiul „Antonio González de Lama“ al Primăriei din León, în 1992. În 1993 a publicat placheta de versuri Compostela.

În Palencia editează şi coordonează revista de poezie Milenrama, unde se publică poezie contemporană de cea mai bună calitate, în castiliană, bască, galiciană şi catalană.

César Augusto Ayuso este şi critic literar, scriind constant mai ales despre cărţi de poezie contemporană şi publicînd cărţi cu acest subiect: El realismo mágico. Un estilo poético en los años cincuenta (El toro de barro, 1995), Palencia en la literatura (Cálamo, 2000) şi El ala en la meseta. Antología de poetas de Castilla y León (Cálamo, 2003), Variaciones de abril (2006).

A tradus în limba spaniolă poezie de limbă franceză (Pierre Reverdy, Pierre Jean Jouve, Jacques Prévert, René Guy Cadou, Jacques Izoard, Guy Goffette), italiană (Giuseppe Ungaretti) şi portugheză (António Ramos Rosa).

 

MoarĂ în ruine

 

(I)

 

NU ninge.

 

Urzeala luminii

este.

 

Reversul nopţii

e îndoiala.

 

Ora stă

În jugul tăcerii.

 

Rîul,

Apă moţăind.

 

Nu ninge.

 

Uşor e gîndul

Ca spuma.

 

Fulgi transparenţi

În zbor de rîndunică.

 

Arcuri, plopii fermi

unde se-întinde cerul.

 

Bolta

Îmbibată de lumină.

 

Amiaza încrustată

În dezolarea pietrelor.

 

Moara e viaţa:

un timp de-acum uitat.

 

(II)

 

ZGÎRIE spinul

neînfricata

coajă a amiezii.

 

Boabe purpurii

îmbrăţişează tăcute

Singurătatea toată.

 

Pe malul acesta

Sînt eu.

De cealaltă parte,

Satul cu capul plecat.

 

Rîul, în mijloc,

deschide ochii

spre strălucirea cerului.

 

Uns de nestatornicie,

Tac sub pupilă

sărmanele emoţii.

 

Ruinele morii

– cicatrice a celei

ce-a fost cîndva –

ca o stîncă în mijloc de cîmp.

 

Simt dragostea ei dezgolită.

 

 

(III)

 

UMBRA precum lava care o acoperă.

 

Tăcerea erodează.

 

Moara e acolo,

mai mult ghicindu-se în noapte,

pierdută în cît a mai rămas din iarnă.

 

Dintr-un izvor ascuns

ţîşneşte tristeţea,

 

făină vărsată

de frică.

 

N-a fost un trai uşor.

 

Din dimineţile cu ape revărsate

n-a mai rămas nimic:

ierburi folositoare şi şopîrle,

 

pietre sfărîmate

şi jgheabul uscat al viselor.

 

Moaşte ale îndurării.

 

Sunetul răsfrînt

se aude-n întuneric,

sete de abandon.

 

Nu dispare în noapte.

Şters aproape de pe-a-ntregul,

persistă

ca o rătăcire a timpului.

 

Unde te uiţi la stele.

 

Poeme din volumul

Variaciones de abril, 2006

 

1.

 

Cum poleieşte lumina măslinii

şi-i face veşnici

sub cerul ca o cupolă

înălţată în Valldemosa

drumul spre Deya, unde se odihneşte

Robert Graves, în veci,

cu marea alături...

 

Cît e de clară lumina

în zorii acestei duminici

şi floarea migdalilor cît e de roz

şi chiparoşii

cu umbrele lor întunecate şi lungi,

şi marea, deschisă, cum

răspîndeşte

albastra ei limpezime

şi doar depărtarea

în jurul tău…

 

Cum şlefuieşte argintul măslinii

în lumina de ianuarie

şi totul e verde, delicat şi frumos

şi tu priveşti

dulce, senină, tăcută

zadarnic...

 

2

 

Nu poate albul să fie mai alb

Nici scînteierea zăpezii mai limpede

Decît aceste margarete

Într-o horă de hermeline.

 

Primăvara incipientă. La graniţa

dintre verdele crud al ierbii

şi întîile păpădii.

 

Şi albul acesta e mai mult decît galbenul

şi mult mai mult decît verdele

deşi ca şi ele e doar la un pas de-a fi

îmbucătură dulce oilor la păscut.

 

Nu se vor uita la albul,

Atît de strălucitor

Şi numai eu

– într-o amiază tihnită de martie –

Şti-voi c-au existat.

 

Poeme din volumul Luz de nieve, 2001

Traducere de Alina CANTACUZINO

 

 

4

 

Din ce-i ţesută

bucuria

luminii?

 

Ea mi-i adăpostul.

inundă totul

şi ne contopeşte

în revărsarea-i diafană

 

Sînt doar un accident

în neîntinarea-i.

 

Aproape că dispar

în undele-i reverberante.

 

Toate mă-ncercuiesc într-un asediu

şi eu mă-mpuţinez, un punct.

 

Sînt făpturi care sînt lumină.

Ele ne trăiesc.

 

 

5

 

E neprihănire în noapte.

 

O copleşire-n vrajă sub cuvinte calde

mijind dintre dorinţi

ca fragii.

 

Fragi sumbri

şi amari pe buze.

 

E în noapte glod.

 

Un vas mustind de întuneric

Drept cămin.

Cămin în golul lui de zbucium.

 

E copacul dorinţelor ricinul

e copacul minunilor:

într-o noapte răsare şi, gata, în alta s-a dus.

 

Înclinarea sa e cumpănă: alege.

 

E neprihănire şi e glod.

 

Poeme din volumul

Variaciones de abril, 2006

 

Traducere de Ilinca ILIAN