OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Una peste alta, rolurile de cistigatori si perdanti ai alegerilor europarlamenare si ai alegerilor pentru votul „uninominal“ par a fi impartite. Acum, batalia electorala, dusa pe un fond de apatie generala, fara precedent pentru o campanie electorala (parca si campania pentru revizuire a Constitutiei a fost mai animata!), nu poate decit sa aiba mici influente, tinind doar de reglajele de finete ale impartirii puterii pe viitor.

Miza pentru una dintre variantele de scrutin majoritar (varianta hard, propusa de Basescu, vs varianta light, propusa de Tariceanu) este mai importanta decit rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European (PE). Traian Basescu isi continua lupta de uzura pentru a-si forma o majoritate politica favorabila siesi, in numele „reformarii clasei politice“, gasind drept singura solutie aceasta varianta de sistem electoral.

Campania electorala pentru „uninominal“ si-a programat-o in timpul alegerilor pentru PE din cel putin doua motive: primul este acela de a ajuta PD-ul in lupta sa electorala, ceea ce acum poate face pe fata si deschis, aflindu-se in acelasi timp cu partidul sau in campanie, iar cel de-al doilea este de a ramine permanent in polemica politica, de a nu deveni un personaj secundar, uitat in gradina Cotrocenilor. Basescu are oroare de a sta pe margine, el trebuie sa joace. Intrat in lupta electorala, de pierdut nu va avea cum sa piarda, mai mult decit daca ar fi stat deoparte. Strategia sa si a PD-ului este de a cistiga maximum posibil si de a nu-si slabi competitorii din strinsoare pina ce ei nu vor fi K.O.
Dincolo, premierul Tariceanu, aflat in fruntea Guvernului si a liberalilor, are mai degraba o strategie de „limitare a pierderilor“. Lipsa de experienta, de fler politic, de consistenta organizationala, de resurse umane valoroase a facut ca experienta guvernarii sa fie una nefericita pentru liberali, care, „asistati“ de pe margine de presedinte, au tinut-o din gafa in gafa.

Cu regret trebuie sa observam, campania electorala a liberalilor, aflati la guvernare, seamana izbitor cu campania PSD-ului, cind acest partid avea guvernarea: masiva din punctul de vedere al promovarii outdoor, (caci deh, cind esti la putere, nu banii sunt problema), inexpresiva, greoaie si perdanta. Campania lor pentru referendum este destul de neglijenta sau, cel putin, neglijata. Aici, este mai dificil de spus ce se intimpla. Ori nu au nici o strategie si nu-si dau seama de efectele pe care le poate avea varianta de „uninominal“ propusa de Presedinte asupra viitorului lor politic, ori au o strategie de tipul minim combat, tocmai pentru a nu acorda importanta unui teme pe care presedintele o domina. in acest caz, ei pot miza pe o prezenta mica la vot, astfel ca referendumul sa nu fie validat, stiut fiind faptul ca prezenta la vot este proportionala cu tensiunea din cadrul unui clivaj sau al altuia. Daca miza pare mica, alegatorul se mobilizeaza mai greu.

Pe de alta parte, Tariceanu poate miza pe hatisul legislativ si instititutional pe care va trebui sa-l strabata varianta propusa de Presedinte pina ca aceasta sa devina o realitate a sistemului nostru politic. Cu atit mai mult cu cit, in afara de o intentie exprimata, nici PD-ul, si nici Presedintele nu au propus vreun proiect de lege in acest sens.
Mircea Geoana, liderul PSD, se epuizeza in diverse mitinguri electorale prin tara, la care prezenta si interesul oamenilor este minim, in lipsa unui mesaj bine structurat. Energia PSD este disipata intre blogurile personale ale liderilor si activitati care par mai degraba organizate pentru a a fi punctate intr-un calendar, decit pentru finalitati care sa se vada la voturile de duminica.

Celelalte partide isi trimit candidati la Realitatea TV sau la TVR, candidati care se intorc asa cum au plecat. Nici macar notorietate nu pot cistiga, pe fondul apatiei generale, ce sa mai vorbim de incredere! in acest episod, care va fi urmat de altele asemanatoare in anul viitor, cetateanul nici macar nu mai este turmentat, ci beat mort, cazut sub masa, incapabil sa se mai intrebe, macar retoric, cu cine voteza. Acest cetatean, fetisizat de Traian Basescu, care-i acorda prea multa incredere, cu mesaje de genul ca „el ar fi capabil sa decida, sa trimita la Bruxelles, sa curete“ s.a.m.d., va fi cheamt iarasi la urne. Acest cetatean este orb, el nu stie nici ce este acela Parlament European, si nici ce este acela scrutin majoritar in doua tururi, asa ca va pune stampila ori la nimereala ori pe cei pe care trebuie sa-i creada pe cuvint.