Cezar Petrescu – gratis, eu – plătită?! - Numarul 542 - Septembrie - 2010 - Arhiva

Cezar Petrescu – gratis, eu – plătită?!

Autor: Riri Sylvia MANOR | Categoria: Opinii | 10 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Rezumatul episoadelor precedente pentru cei care nu le-au urmărit:

CU TREI ANI ÎN URMĂ. Îmi conving prietena, Ella Blass – născută, crescută în Israel şi cu vaste cunoştinţe lingvistice – să mă ajute la traducerea în limba ebraică a cărţii Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Deşi eram ambele foarte ocupate în meseriile şi funcţiile noastre (eu ca profesor de oftalmologie şi ca scriitor; Ella Blass – conducînd, la Ministerul israelian de Protecţie Socială, Secţia de adopţii internaţionale şi locale), ori de cîte ori aveam un moment liber, îl dedicam traducerii; pe parcurs, ne minunam amîndouă, mereu şi mereu, de iscusinţa şi de genialitatea cu care Cezar Petrescu a ştiut să scrie acest roman. Dat fiind că Ella a avut tot timpul secretare, dînsa nu era obişnuită să tasteze repede, aşa încît prefera să scrie de mînă textul, iar apoi să-l dea la cules pe calculator. Deci toată traducerea romanului a fost scrisă de mînă, în ebraică!

CU UN AN ÎN URMĂ. Terminăm, după doi ani, traducerea romanului, făcută de noi benevol, ca un omagiu adus marelui scriitor. Sîntem fericite, pe de o parte, de posibilitatea copiiilor din Israel de a veni în contact cu această capodoperă a culturii române şi, pe de altă parte,fericite la gîndul că, astfel, copiii adoptaţi aici, din România, vor avea ocazia să fie mîndri de ţara lor de origine. Despre vizita făcută la Copyro – cu rugămintea de a uşura acordarea dreptului de copyright spre a promova cultura română clasică dincolo de hotarele României – se pot afla amănunte în articolul publicat în Observator cultural, numărul din 12-18 august 2010, cu titlul: „Fram, ursul polar în luptă cu gheţarul de la Copyro“.

SEPTEMBRIE 2009. Una dintre cele mai prestigioase edituri israeliene, Sifriat Hapoalim-Kibutz Hameuchad, a acceptat – după prezentarea făcută de noi şi după lectura traducerii – să publice cartea. Probabil că nici nu e nevoie să menţionez cît de greu se acceptă, astăzi, o carte pentru publicare, în condiţiile crizei economice mondiale. Dar bucuria noastră a fost de scurtă durată. A început calvarul inimaginabil al corespondenţei cu Copyro şi al negocierilor.

SEPTEMBRIE 2009-IULIE 2010. Domnul Avram Kantor, directorul Editurii Sifriat Hapoalim, propune acordarea de drepturi de autor similare cu cele cu care e obişnuit să lucreze, condiţii care îi sînt acceptate şi aprobate şi de către reprezentanţii autorilor – cei mai solicitaţi de cititori, renumiţi în toată lumea. Propunerea financiară a fost generoasă, mai ales ţinînd cont şi de faptul că, din păcate, Cezar Petrescu e azi un autor complet necunoscut, atît pe plan mondial, cît şi în Israel. De atunci s-a purtat o corespondenţă chinuitoare şi complet istovitoare pentru editor; în ultima scrisoare trimisă domnului Avram Kantor, doamna directoare Cofcinski îi cere 3.000 de euro!!! Şi asta, pentru o înţelegere de numai un an, după care ar urma să reînceapă calvarul corespondenţei absurde şi al negocierilor fără finalitate, care nu ţin cont de situaţia plaţii copyrighturilor în toată lumea. Pentru cei care nu ştiu, aşa cum am aflat de la mai multe edituri româneşti şi israeliene, se plăteşte, la început, la încheierea contractului, între 700 şi 1.000 de euro pentru scriitori renumiţi, cu romane bestseller, laureaţi sau candidaţi la Premiul Nobel. Apoi se acordă procente la fiecare carte vîndută. Editura care a cumpărat copyrightul îl deţine pentru o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani (în nici un caz un an (!), cît a oferit doamna directoare Cofcinski). Acest tip de ofertă a fost propus de către domnul Avram Kantor, de la începutul schimbului de mesaje. După o corespondenţă de 10 luni, editorul din Israel a renunţat la tipărirea cărţii, scriindu-i doamnei Cofcinski şi spunîndu-ne nouă, traducătoarelor lui Fram, ursul polar, că nu vede cum se poate ajunge la un acord cu Copyro. Partea tristă e că aceasta nu e singura ocazie ratată de a se publica literatură română în alte ţări.

12 AUGUST. Apare în Observator cultural articolul meu despre chinuirle traducerii lui Fram, ursul polar în Israel.

9 SEPTEMBRIE. Ella Blass publică o scrisoare deschisă în Observator cultural despre acest subiect, cerînd ajutor. În scrisoarea sa, Ella Blass menţionează: „Traducerea – munca benevolă pe parcursul a doi ani – este gata deja de un an. Din septembrie 2009, o renumită editură din Israel a acceptat cartea spre publicare, dar pretenţiile pentru primirea dreptului de publicare, de la Copyro din România, sînt nereale în comparaţie cu alte ţări, iar cartea nu poate fi publicată. Am scris această scrisoare ca să cer ajutorul fiecăruia, mă adresez celor care vor să-l ajute pe Fram, celor care pot să contribuie şi să acţioneze ca această carte purtătoare a culturii române să apară în limba ebraică“.

COUP DE THéÅTRE. Pe data de 8 septembrie, primesc un e-mail, pe adresa mea electronică, de la doamna director general Nicoleta Cofcinski (mesaj pe care îl reproduc la finalul articolului), în care aceasta mă întreabă dacă aş fi de acord – dat fiind că nu se poate ajunge la o înţelegere cu editura israeliană – ca „traducerea în limba ebraică a lucrării Fram, ursul polar, autor Cezar Petrescu, să fie editată în România, făcînd parte din programul de finanţare al societăţii noastre, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, din care:

– 300 de exemplare să fie distribuite gratuit în România, la centrele de cultură, şcolile şi teatrul evreiesc de stat;

– 700 de exemplare să le încredinţăm organizaţiei condusă de dvs. pentru a le distribui în mod gratuit în Israel, în centre culturale reprezentative“.

În scrisoarea de la Copyro se mai spune că „am fi foarte bucuroşi să ne comunicaţi opiniile cititorilor cu privire la această carte atît de îndrăgită de cititorii din România“.

LAST BUT NOT LEAST. „Precizăm că drepturile autoarei traducerii vor fi suportate tot de societatea noastră“. Nepătrunse sînt căile Copyro, dar, cu această scrisoare, am impresia că s-a reuşit performanţa de a se depăşi orice scenariu imaginabil posibil, chiar în cadrul acestei societăţi.

Să le luăm pe rînd:

1. Costul tipăririi a 1.000 de exemplare în România, chiar cu cele mai ieftine – şi aşa vor şi arăta – mijloace, costul pentru depozitarea volumelor în România, al locului unde vor putrezi 280 de exemplare – imediat veţi vedea de ce –, costul transportului a 700 de exemplare în Israel şi al depozitării lor acolo, costul traducerii în ebraică a volumului, toate acestea înseamnă o cheltuială cu mult mai mult mai mare decît încheierea unui contract decent şi corect cu editura israeliană.

2. La observaţiile de la primul punct, ar trebui adăugată suma incalculabilă pe care Copyro ar trebui să o plătească drept despăgubiri pentru terfelirea memoriei unui mare scriitor, care nu se mai poate apăra singur, făcut să intre în Israel pe uşa din spate, făcut să nu strălucească în vitrinele librăriilor, să nu apară la rubricile de critică literară şi să nu beneficieze în prealabil – la o editură serioasă – de o redactare lingvistică demnă de acest nume. Nu e un secret – aşa se petrec lucrurile şi la marile edituri din Romånia: o carte tradusă şi acceptată spre publicare este predată, cîteodată, şi la doi redactori, în paralel, pentru a asigura o calitate de prim rang cărţii. Cine va redacta cartea în limba ebraică, pe care Copyro doreşte să o tipărească în România? Cine va plăti redactarea? Cine o va distribui în tot Israelul?

3. Să ne întoarcem la cele 300 de cărţi destinate, după doamna directoare, copiiilor din România. 300 de copii, între 9 şi 12 ani, cititori de limba ebraică în România!!! Trei sute? Teatrul Evreiesc de Stat – care e pentru adulţi – să primească el cărţi pentru copii, şi încă într-o limbă pe care nu o ştiu şi nu o înţeleg??! Interesant e că doamna directoare Cofcinski nu are cunoştinţele generale elementare şi nu ştie că limba idiş e cu totul şi cu totul altă limbă decît limba ebraică! Să înceapă, oare, copiii născuţi şi crescuţi în Romånia să citească Fram, ursul polar în traducere? Ce defect are scumpul de Fram în româneşte? Şi chiar dacă, prin absurd, ar fi adevărat, atunci să-l citească tocmai în traducerea ebraică, avînd litere speciale, necunoscute în general pe plaiurile mioritice? Deci, există perspectiva ca 270-280 de exemplare, să spunem, să putrezeasca în vreo magazie.

4. Să ne întoarcem la celelalte 700 de exemplare rămase. Unde să le depozitez în Israel? Am tradus doi ani benevol cartea, dar nu sînt dispusă să nu mai am loc în propria mea casă şi să mă mut la hotel. Chiar şi spiritul de voluntariat are o limită… Şi cum să le dau cartea copiiilor de 10-12 ani? Să pîndesc copiii pe stradă şi să le spun: „Luaţi şi voi un Cezar Petrescu, e gratis…“ Cum să se prezinte această carte genială criticilor literari din Israel? Pe sub masă? Ştie doamna Cofcinski numele tuturor criticilor literari din Israel, ca să le expedieze cartea? Şi dacă aceştia primesc volumul, dar el nu este în librării, cum să comenteze ei ceva care nu se află pe piaţa israeliană? Un volum care n-are garanţii de credibilitate din partea unei edituri din Israel va fi neglijat de criticii literari din Israel. Contează mult şi cine editează acest volum.

Deci: nu sînt de acord cu acest tîrg propus mie de doamna Cofcinski. Îi transmit că nici cealaltă traducătoare, Ella Blass, nu doreşte să fie „cumpărată“, pe această cale, de Copyro. Ar fi, de fapt, o „pseudoapariţie editorială“ a cărţii în ebraică, o risipă enormă, nejustificată şi neeficientă de bani: cărţile nu vor ajunge în librării, copiii din Israel nu vor putea s-o vadă în vitrine şi nu vor putea s-o cumpere. Cu economia care s-ar realiza prin tipărirea firească a cărţii în Israel şi prin procentele încasate din vînzări se vor putea subvenţiona burse pentru tineri autori români, de exemplu. Nu e păcat?

Mă reîntorc la întrebarea retorică: i se cuvine lui Cezar Petrescu – scriitor român – aşa o „re-ucidere“? Acum, în încheiere, stimată doamna Cofcinski, haideţi să vedem şi punctele comune dintre noi. Ambele dorim, sper, binele şi faima literaturii române. A trecut timpul duşmanilor de clasă. Uitaţi ce vă propun, în concluzie: economisiţi drepturile noastre – al meu şi al lui Ella Blass – ca traducătoare. Puneţi de o parte şi cheltuiala de a tipări o carte plină de greşeli de ebraică, într-o ţară unde limba ebraică şi literele ebraice nu sînt pe toate drumurile. Economisiţi depozitarea cărţilor neutilizabile aici, precum şi transportarea a 700 de cărţi în Israel. Cu numai o parte din aceste economii veţi putea să vă permiteţi să veniţi în întîmpinarea editurii israeliene şi să acceptaţi imediat condiţiile lor, condiţii în care ei colaborează cu alte ţări. Cîteodată, ca să promovezi cultura română peste hotare, trebuie să îţi dai seama că există valori peste interesele financiare. Noi nu vrem bani pentru traducere. Îl vrem pe Fram, editat, redactat bine şi difuzat peste tot în Israel. Dumneavoastră?

Mesajul de la Nicoleta Cofcinski

Nr. înregistrare 1765/ 08.09.2010

Către RIRI SYLVIA MANOR

Stimată doamnă,

Întrucît cu editura dlui Avram Kantor, COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor nu a putut ajunge la nici o înţelegere deoarece solicitările editurii nu se încadrau în regulamentul de autorizare al operelor scrise al societăţii noastre, precizăm că din corespondenţa purtată cu dvs. am înţeles că sînteţi preşedintele unei organizaţii non-profit care valorifică apropierea culturală româno – israeliană.

Menţionăm că şi Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor – COPYRO este de asemenea o organizaţie neguvernamentală, non-profit care pe lîngă atribuţiile stabilite de legislaţia dreptului de autor din România promovează operele autorilor români atît în ţară cît şi în străinătate.

În această situaţie dorim să vă întrebăm dacă sunteţi de acord ca traducerea în limba ebraică a lucrării Fram, Ursul Polar autor Cezar Petrescu să fie editată în România făcînd parte din programul de finanţare al societăţii noastre într-un tiraj de 1000 exemplare din care:

– 300 exemplare să fie distribuite gratuit în România la centrele de cultură, şcolile şi teatrul evreiesc de stat;

– 700 exemplare să le încredinţăm organizaţiei condusă de dvs. în vederea distribuirii în mod gratuit în Israel în centre culturale reprezentative, situaţie în care ne putem da seama de impactul asupra cititorilor pe care îl poate avea această contribuţie culturală în Israel.

Am fi foarte bucuroşi să ne comunicaţi opiniile cititorilor cu privire la această carte atît de îndrăgită de cititorii din România.

Precizăm că drepturile autoarei traducerii vor fi suportate tot de societatea noastră.

Vă rugăm să ne comunicaţi dacă sînteţi de acord cu această propunere.

Cu stimă,

Director General

NICOLETA COFCINSKI

Avocat

IONESCU MIRCEA FELIX MELINEŞTI

Recomanda articolul prin:

Etichete: Fram ursul polar, Cezar Petrescu

Comentarii utilizatori

o dezamagireBogdan Suceava - Duminica, 19 Septembrie 2010, 18:00

Propunerea transmisa de CopyRo reprezinta o mare dezamagire. Imi pare foarte rau ca se procedeaza astfel si ca literatura romana pierde din astfel de scene stanjenitoare. Rog pe aceasta cale reprezentantii CopyRo sa-si revada pozitia si sa nu mai sugereze vreodata limitarea impactului operelor clasice ale literaturii romane. Literatura trebuie lasata in pace.

Puterea de a refuzaCorneliu - Duminica, 19 Septembrie 2010, 18:31

O felicit pe doamna Riri Sylvia Manor pentru modul (transparent si onest) in care a refuzat targul propus de Copyro. E foarte important, in Romania, sa ai puterea sa refuzi: targuri, sinecuri, intelegeri dubioase, bani urat mirositori. Si sa vrei sa faci bine literaturii romane in strainatate, la modul responsabil.
Publicarea in Romania n-ar fi fost decat praf in ochii prostilor. "Fram, ursul polar" trebuie sa apara la Tel Aviv, la o editura israeliana, cu o redactare impecabila, cu o presa informata, asa e peste tot in lume, Copyro nu stie cum se procedeaza cu traducerile???
Doamna Manor, s-a incercat sa vi se inchida gura, ce obraznicie, ce nerusinare, cat tupeu!

In mod normal,Chirita - Luni, 20 Septembrie 2010, 12:25

Un traducator AVERTIZAT, nu se apuca de traducere, inainte de a avea un contract semnat "in beton" cu o editura. Din proprie experienta, pot spune ca tradusul, e floare la ureche, pe linga toata "galera" de a gasi o editura si apoi acel contract despre care mentionam mai sus. Cele doua doamne care l-au tradus pe Cezar Petrescu, nu sunt nici primele si probabil, nici ultimile, care ramin cu traducerile pe banchiza...

Traduceri = act de generozitate.R S M -E B - Marti, 21 Septembrie 2010, 02:12

In general sa traduci e un act de generozitate care necesita foarte multa implicare, dragoste si respect fata de opera pe care o traduci. Din fericire "cele doua doamne"cum suntem denumite de catre Chirita- interesant ca incepe tot cu litera C precum Copyro- nu au nevoie sa traiasca din traducere de carti ci isi pot permite luxul sa mai fie si entuziasmate si indragostite de o capodopera a literaturii romane deasemenea au avut naivitatea sa presupuna ca o societate -fie ea particulara dar care e controlata de un comitet de scriitori romani , membri ai Uniunii Scriitorilor Romani, ,va dori sa promoveze propagarea literaturii romane peste hotare si nu sa o saboteze dictand -si profitand de monopolul pe care il are - conditii imposibil de acceptat pentru orice editura din zilekle noastre. De exemplu 3000 de Euro -dupa tratative istovitoare de un an- pentru acceptarea copyright pt Fram in Israel- o tara cu populatie nenumeroasa din care numai un procent mic-cei intre9 si 12 ani - ar putea lua cartea in maini- este o pretentie care as spune ca frizeaza cu obraznicia , setea de castig nemasurat si lipsa totala de consideratie fata de necesitatea de a se promova in strainatate literatura romana.
E complect gresita supozitia Chiritei care seamana la initiala cu societatea Copyro-ca trebuia intai semnat un contract de beton cu o sditura. Ce ajuta daca semnam cu o editura si apoi Copyro cerea conditii inimaginabile de genul celor cerute? Noi nu am vrut castig astfel incat nu ne trebuiau termeni de predare, salarii etc. Cand am terminat traducerea am gasit imediat o editura prestigioasa si pentru noi acesta a fost rasplata muncii noastre. Dar de un an de zila cartea nu se poate tipari nu din motive ca nu am avea contract cu editura ci pentru ca acest Copyro profita de monopol si de tacerea comitetului de scriitori care ar trebui in principiu sa controleze ce se petrece la Copyro si sa fie prietenii literaturii romane . Literatura trebuie sa fie de aur si nu de arginti.

@RSM-EBChirita - Marti, 21 Septembrie 2010, 10:56

O luam de la inceput ; o societate non-profit, gereaza excedentul astfel incit activitatea ei sa nu fie totusi deficitara !
Vi s-a propus finantarea editarii celor 1000 de volume in tara. Este deja grozav ! Nu va inteleg.
In ceea ce ma priveste, tradusul este o activitate lucrativa ; daca pentru dumneavoastra este un lux, e excelent ! Inseamna ca daca ce vi s-a propus nu va convine, aveti posibilitatea sa va duceti cu propriile mijloace financiare, proiectul la bun sfirsit cu lozinca “Literatura trebuie sa fie de aur si nu de arginti” ca motto al cartii.

bietul fram în faţă cu finanţele (sau/şi păcat, mare păcat!)--illy - Miercuri, 22 Septembrie 2010, 11:31

Deci, Chiriţo, mi se pare că ar trebui explicate câteva puncte, căci, dat fiind propria ta declaraţie, nu înţelegi. Păcat,dar asta e situaţia. Hai s-o luăm pe puncte.
Finanţarea aceasta schiloadă a 1000 de exemplare nu e grozavă, e meschină şi umilitoarea,în primul rând pentru Cezar Petrescu. Asta e ceea ce merită, nişte tipărirturi neredactate sau în cel mai bun caz trunchat redactate? ŞI cum ţi s pare că ar fi putut fi comercializate?Să pună traducătoarele nişte tarabe în piată şi să strige \\\"Ia un Fram,neamule??(Îl rog pe prietenul drag pe care îl parafrazez să mă ierte dacă citeşte acest rând)
Referitor la următoarea idee, care se vrea amuzantă, dar nu e decât -iartă-mă- îngrozitor de grosolană, aş dori s să-ţi amintesc, pentru că e clar pentru toată lumea, tradusul este o activitate lucrativă pentru oricine e implicat în ea, iar cele două traducătoare sunt persoane cu o activitate profesională, socială şi literară extrem de solicitante-In mod categoric traducerea nu a fost pentru ele un lux, ci ore peste ore de muncă asiduă, încordată, căreia i-au acordat fiecare clipă liberă,sacrificând odihnă şi obligaţii de famile pe altarul dragostei şi al pasiunii pentru literatura română. Ceea ce nu aş putea să spun că este aplicabil în cazul tău, care accepţi blocarea răspândirii acestei minunate literaturi din interese personale . Îţi dai seama ce deschidere(pe care CopyRO o blochează) ar fi fost această carte, atât pentru excepţionalii scriitor români interbelici, inclusiv romanele lui Cezar Petrescu, ca şi pentru scriitorii moderni, atît în Israel, cât şi în Europa, SUA; Canada, Australie, unde locuiesc sute de mii e,de israelieni, familii tinere cu copii ?
Mă abţin să calific ideea \\\"să tipărească pe contul lor\\\".Este aceiaşi. Nu înţelegi. Iar eu nu vrea să cobor la nivelul pe care l-ar merita. (cu brio!). OK; nu înţelegi, asta e,nimic de făcut. .Mă miră însă foarte mult alegerea pseudonimului(deşi e dreptul tău, bineinţeles.) Chiriţa doar nu e o persoană pe care poţi s-o admiri, e un personaj antipatic, dur,vulgar, venal, profitor, necinstit în relaţiile umane şi în cele de familie...Chiar cum ai ajuns la ea, ce ai vrut să ne transmiţi?
Chiriţă, Chiriţă, au trecut atâţia ani de când încercai să-ţi măriţi fetele, dar nimic nu s-a schimbat, nimic nu te-a schimbat. Păcat, mare păcat.....,

Pe cand tiparirea operelor lui balaita in limba chineza in Romania???R.S.M - Miercuri, 22 Septembrie 2010, 12:13

Interesant ca Doamna Chirita a imprumutat exact stilul clar -obscur al celeilalte Doamnei C.si ne poarta prin hatisuri interminabile ,birocratice si batjocoritoare la adresa bunului simt si a inteligentei elementare. Lozinca? Activitate productiva ?Etc.etc.... Stil care aminteste alte vremuri. dar exact alte vremuri.. Oare sceptrul monopolului in maini si peceti de guma in jur justifica ce se petrece? Gerati excedentul astfel ca sa nu fiti deficitari? O societate cu profit de miliarde vorbeste de deficit? burse acordate scriitorilor romani de 120 de Euro pe luna cu care se lauda rapoartele societatii non-profit .Acestea sunt burse mizerabile, sunt ele proportionale cu finantele societatii non-profit si demne pentru un scriitor roman ? Si apoi unde e logica in finantarea unei tipariri cu litere ebraice in Romania? !!! -pe cand tiparirea operei Domnului Balaita tradus in chineza in Romania? Dece nu incepeti cu Domnia Sa si pe urma treceti la Cezar Petrescu? Tiparirea lui Fram in ebraica in Romania nu e grozav , e grozavie! e reinmormantarea lui Cezar Petrescu , incercare de a impiedeca orice come back al marelui scriitor si incercarea de a opri raspandirea sa in lumea de astazi.
ca sa nu mai scriu inca odata ca ar costa mult mai scump toata aceasta operatie a carui SAD END va fi ajungerea cartilor cu Fram la reciclare vandute cu kilogramul! Totul ca sa se satisfaca niste ambitii si ca sa se arate cine detine sceptrul si biciusca in mana si sa se refuza orice tratative in termeni financiari obisnuiti cu o editura prestigioasa care garanteaza o excelenta redactare si difuzare a cartii in Israel si apoi in lume si se propune finantare in Romania care ar costa asa cum am aratat si in articol ,incomparabil mai scump. deci calculul si comercial e complect gresit.Scumpul care mai mult pagubeste.
Sa fie Copyro un ONE WOMAN SHOW si conducerea operativa si comisia de cenzori plecati vitelului de aur?
In regulile Copyro scrie ca se tine cont de autor, de tiraj etc.
Cand Doamna Cofsinski cere Editurii israeliene 3000 de Euro s-a tinut cont de faptul ca din pacate Cezar Petrescu nu e deloc cunoscut in lume si in Israel in acest moment?
S-a tinut cont de faptul ca tirajul intr-o tara cu o populatie mica nu poate fi prea mare si ca oricum e un risc pentru editor in conditii de criza economica mondiala?
Aceasta suma enorma ceruta la inceput a nedumerit orice editor intrebat de mine in Romania si in Israel, e o suma care nici autorii foarte renumiti mondial nu o primesc .
E o suma menita sa ingroape o carte si nu sa o promoveze. cat despre traducere " lucrativa" da. Sunt traducatori care se ocupa de stahanovism literar, sunt preocupati sa traduca atat cat pot mai rapid multe pagini pe ora penru a castiga mult . Pe acestia ii numiti traducatori?? Lucrativi probabil.
In realitatea lumii actuale se plateste putin pe pagina dar un bun traducator nu se uita la ceas, cauta cu iubirea de carte cea mai buna solutie si numai cand o gaseste e satisfacut , se bucura si trece mai departe ,la pagina urmatoare pe care o va scrie tot cu sudoarea fruntii si a intelectului sau ,va castiga nu multi bani dar bucuria de a crea. si de a fi impacat cu sine insusi .
Oare Doamna C. et Company - sunt impacati cu ei insusi cand de fapt taie si spanzura? Si cand de fapt e vorba de literatura romana plus?

danfischer40@gmail.comchirita - Miercuri, 22 Septembrie 2010, 23:33

Vad ca pseudonimul Chirita, stirneste quiprocouri si agresivitate ; l-am adoptat dupa ultimile mele vizite in Romania, unde socat, am constatat ca romana (mai ales cea vorbita) a devenit un dialect (jalnic) al limbii engleze ; poate in virtutile ridicole ale unor neologisme inutile, cuvitele exitind intr-un vocabular romanesc suficient de stufos ; incepind de la cuvintul “sit”, pronuntat “sait”, caci “sait” este si cel de la Histria atunci, nu? , pina la schimbarea pronuntiei, puninduse accentul pe prima silaba, ex Danemarca.
Putem vedea acest fenomen chiar in textul articolului de mai sus : “COUP DE THéÅTRE » -expresia romaneasca identica existind : « lovitura de teatru » ; “LAST BUT NOT LEAST” –exista cu siguranta o formula in romaneste, poate nu identica, dar exista ceva ca sa respectam si mai ales “propagam” LIMBA ROMANA ! (ultima si cea mai tare?)
Cineva care ma tutuieste si care nu ma cunoaste spune “Finanţarea aceasta schiloadă a 1000 de exemplare nu e grozavă” –este probabil cineva care nu lucreaza cu editurile si nu-si da sarmanul seama ce inseamna editarea de 1000 de exemplare pentru un scriitor necunoscut.
Am parasit Romania acum 35 de ani. Apar zilnic mii de carti, cine ari vrea de “Fram”, cine a auzit de Eminescu sau Caragiale ? Sa raspund pe romaneste ? –NOBODY!
In ceea ce priveste afirmatia « Sunt traducatori care se ocupa de stahanovism literar, sunt preocupati sa traduca atat cat pot mai rapid multe pagini pe ora penru a castiga mult”....nici nu merita defapt comentat. Constat insa cu mihnire ca in Romania se dau in contiunuare sentinte pripite !
Cum spunea doamna in romana : ‘SAD END” !

ACEIASI CHIRITA ALTFEL COAFATARSM - Joi, 23 Septembrie 2010, 19:40

Oricine poate sa se intituleze Fisher si plecat din Romania iar adresele de gmail pot fi pseudonime.
Daca sa tiparesti 1000 de exemplare in ebraica in Romania -dece nu literatura tradusa in chinezeste si tiparita in Romania ?- a unui autor necunoscut pe plan mondial e un gest foarte frumos -dece se cere 3000 de Euro unei edituri prestigioase israeliene pentru -ceace din pacate e adevarat deocamdata- un autor necunoscut pe plan mondial? Dece sa nu se vina in intampinarea unei edituri de prim rang care va oferi o redactare minutioasa a cartii in limba ebraica , limba acestei tari,si in conditii de tiparire , difuzare si vizibilitate care vor face cinste literaturii romane peste hotare. Dece se cere un pret cu cel putin de trei ori mai mare decat pretul normal intr-un astfel de caz si dece sa nu se dea o sansa ca aceasta capodopera a literaturii romane sa capete locul care i se cuvine in literatura mondiala astazi. Israelul ar fi fost numai inceputul. Recitind- cartea mi-am dat seama cat de actuala si apreciata ar putea deveni aceasta carte si dovada ca in aceste conditii de criza mondiala o editura israeliana de prim rang a acceptat sa o publice convins de calitatea de exceptie a cartii.
Copyro vrea sa profite de conditiile sale de monopol si cere o suma cu totul scandaloasa pentru -asa cum Chirita Fisherizata singura recunoaste- "un autor necunoscut" si in plus pentru o carte care poate fi cumparata numai de un strat subtire de cititori, cei intre 9-12 ani-
Daca aveam vreo umbra de indoiala despre intentiile acestei societati de a iubi ,respecta si promova literatura romana peste hotare , faptul ca a propus ca sa se tipareasca Cezar Petrescu in Romania cu litere ebraice si neprofesional-nicio editura romana nunumai ca nu e profesionala ba chiar e analfabeta in limba ebraica -acest fapt m-a facut sa imi pierd orice speranta in capacitatea lui Copyro de a spune Eroarea e umana!: Iata! Am gresit! E important sa fim publicati in alte tari si sa reusim acolo .Sa fim publicati si vizibili in cele mai bune conditii pentru opera litarara tradusa.
Solutia propusa din pacate e numai o manevra de prost gust si ceeace e cel mai grav- ar degrada capodopera unui scriitor roman

Fram-ursul polarLiana Saxone-Horodi - Vineri, 24 Septembrie 2010, 07:41

"Cîteodată, ca să promovezi cultura română peste hotare, trebuie să îţi dai seama că există valori peste interesele financiare. Noi nu vrem bani pentru traducere. Îl vrem pe Fram, editat, redactat bine şi difuzat peste tot în Israel. Dumneavoastră?"
Dupa cele de mai sus, RIRI ramane RIRI, receptiva la tot ce se intampla in jurul ei, atat pe plan medical unde a ajuns la gradul de PROFESOR, cat si in domeniul CULTURII in care nu am la indemana spatiul necesar sa povestesc realizariile ei de o IMPORTANTA INCOMENSURABILA.
As fi fericita sa putem trece de acest ZID al NEPASARII si am realiza sa PROMOVAM scriitorii de valoare romani in Israel, asa cum RIRI a reusit sa-i promoveze pe cei israelieni in Romania.
BRAVO RIRI !