OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În paralel cu evaluările pe criterii ştiinţifice derulate în timpul întîlnirii ArtistNe(s)t de la Bacău, revista Observatorul cultural a propus un set de şapte întrebări care să reflecte, din mai multe perspective, modul în care persoane şi instituţii implicate în acest program s-au raportat la obiectivele sale majore.

1. Ce înseamnă ArtistNe(s)t pentru dumneavoastră?

2. Consideraţi că formula existentă, pe centre de rezidenţă dedicate cîte unui domeniu artistic, este cea mai potrivită?

3. În ce mod activitatea dvs. a interferat cu comunitatea locală?

4. Consideraţi că există efecte pe termen lung ale rezidenţelor artistice? Care ar fi acestea?

5. Sînt centrele de rezidenţă un creuzet al comunicării interculturale?

6. Cum vedeţi viitorul rezidenţelor artistice în Centrele Culturale din România?

7. Final deschis... Noi ne oprim aici cu întrebările, dar aşteptăm completări.

Gabriel Brojboiu, artist plastic, director Fundaţia Menthor, Constanţa

1. ArtistNe(s)t a avut o particularitate pentru noi; s-a pliat pe un demers local ce a adus alături de artiştii constănţeni creatori de marcă din alte oraşe.

2. În această abordare, există avantajul de a oferi o expertiză organizatorică specializată. Ar fi însă interesant ca artişti din cîmpuri diferite să poată intra în relaţie, fapt care ar putea dinamiza demersul, ducînd la dezvoltări neprevăzute iniţial. E de dorit să se promoveze firescul comunicării, lăsînd la alegerea rezidenţilor cum doresc să lucreze.

3. Rezidenţele au venit în sprijinul programului „Constanţa Caz“, ce are în vedere valorificarea spaţiilor neconvenţionale – postindustriale, ex-militare, ruine, case neterminate..., fiind un exerciţiu de reorientare în realitatea imediată. În general, am găsit înţelegere la autorităţile locale şi îmi doresc să identificăm puncte de interes comun.

4. Întîlnirile au ceva din dinamica bilelor de biliard, un amestec între calcul şi aleatoriu, între previzibil şi surpriză. În alt plan, relaţiile stabilite pot dura şi se pot concretiza în colaborări viitoare interesante. Simpozioanele sau rezidenţele sînt un fel de structuri familiale complexe, menite să diminueze distanţele dintre participanţi.

5. În mod normal, un artist vine în rezidenţă pentru a primi sau oferi mai mult, pentru a recupera o linişte pe care nu o mai găseşte în existenţa cotidiană şi – de ce nu? – pentru a se întîlni cu sine însuşi, pentru a se reîncărca.

6. Sper să-i ţină puterile, răbdarea şi entuziasmul pe cei ce le susţin, pentru că altfel nu prea ai pe ce te baza. De la autorităţi, greu poţi aştepta un răspuns stabil pe un anumit tip de problemă. Totuşi, trebuie să fiu optimist, pentru că am întîlnit şi persoane care-şi citiseră fişa postului.

Elisa Fuchs, coordonator Swiss Cultural Programme

2. La iniţierea programului, aceasta era o formulă logică. Centrele au contribuit la realizarea programului prin dezvoltarea infrastructurii proprii şi prin alegerea unui specialist-coordonator al proiectului. Fiecare centru şi-a construit o identitate bazată pe promovarea unui tip de artă, ceea ce nu a împiedicat deschiderea spre alte domenii artistice.

3. A fost un proces de acumulări. O activitate din cadrul programului a declanşat alte activităţi care au vizat comunitatea locală. De exemplu, în Bacău au existat chiar spectacole create în cadrul rezidenţelor, realizate prin implicarea publicului.

4. Multe „activităţi secundare“ apar ca urmare a acestor proiecte. Ele se manifestă, pe termen lung, sub forma colaborărilor între artiştii rezidenţi sau ca dezvoltări ale produselor artistice iniţiate în rezidenţe.

5. Cu siguranţă. În centre, prin intermediul rezidenţelor s-au facilitat schimburi culturale, graţie capacităţii artiştilor implicaţi de a se deschide către alte forme de cultură.

6. Ele se pot dezvolta dacă soluţiile vor fi căutate cu entuziasmul Gabrielei Tudor. Ar fi ideal ca rezidenţele să-şi continue existenţa în forma unei reţele care să asigure colaborarea dintre centre.

Cristina CAUTEŞ, director Centrul Cultural European Sinaia

2. Nu neapărat. Fiecare centru are libertatea să-şi aleagă un alt domeniu sau să meargă mai departe pe cel deja descoperit. Cred însă că se poate face mai mult. În paralel cu ArtistNe(s)t, Centrul de la Sinaia n-a renunţat la stagiile de pregătire în muzică, pe care le derulează de peste şapte ani.

3. Şi noi, şi comunitatea locală. În cadrul prezentărilor publice, am constatat că publicul cel mai interesat este format din populaţia şcolară, ceea ce înseamnă că programul atinge şi o componentă educativă, de formare a unui viitor public avizat.

4. Vor exista dacă aceste rezidenţe artistice vor continua. Deocamdată, s-a demonstrat nevoia acută de astfel de programe în instituţii care au o bază materială, un patrimoniu, o experienţă şi nişte contacte cultivate constant. Autorităţile locale şi centrale trebuie să şi le asume, la fel şi faptul că centrele sînt pregătite să le deruleze fără investiţii uriaşe.

5. Categoric sînt. Fiecare prezentare publică a fost prilej de întîlniri cu comunitatea locală şi cu artiştii locali.

6. Intenţionez să includ programul de rezidenţe artistice în proiectul meu de management şi sper să fiu convingătoare pentru Ministerul Culturii, care a încurajat şi susţinut şi pînă acum centrele culturale. Sper să şi-l asume ca pe o prioritate naţională.

Cosmin Manolescu, coordonator program ArtistNe(s)t, director United Experts

2. Această formulă e bună pentru că îi oferă artistului un timp de creaţie şi consolidează ideea de rezidenţă. Cînd artişti din domenii diferite sînt puşi laolaltă, scopul rezidenţei se transformă. Desigur, nimic nu a oprit centrele să îşi gîndească rezidenţele interdisciplinar. Mai depinde, desigur, şi de natura proiectelor propuse (multe au avut o structură interdisciplinară). Desigur, după 3 ani, în urma unei evaluări, lucrurile pot să capete o altă formă…

3. Proiectul a fost conceput astfel încît să aibă rezonanţă la nivel de comunitate. Graţie activităţilor conexe, născute în urma acestor rezidenţe, se întîmplă ceva atît în spaţiul respectiv, cît şi în spaţiile în care ajung produsele artistice.

4. Ele rezidă în primul rînd în schimbarea mentalităţii la nivel instituţional. Vor fi cu siguranţă vizibile efectele colaborărilor din ce în ce mai frecvente dintre instituţii şi ONG-uri.

5. Dînd şansa artiştilor din ţări şi culturi diferite să se întîlnească, sînt adunate, ca într-un creuzet, ingrediente a căror sinteză va duce, în timp, la apariţia unui produs artistic.

6. Probabil că scena culturală românească nu este încă pregătită pentru lucrul în reţea, care în străinătate e foarte dezvoltat şi reprezintă o modalitate de abordare pe orizontală, prin care se asigură tuturor participanţilor acelaşi punct de start. E bine însă că se conştientizează faptul că reţeaua e soluţia ca acest tip de program să continue într-o manieră coerentă.

Salome Schneebeli, coregraf, rezident ArtistNe(s)t, Elveţia

2. Atunci cînd creează, artiştii se deschid oricum spre alte arte. Chiar dacă se realizează focalizarea pe o anumită artă, interdisciplinaritatea este inerentă actului artistic.

3. Faptul că am comunicat foarte bine cu echipa Centrului „George Apostu“, cu Florin Fieroiu şi Cosmin Manolescu, m-a ajutat să transmit comunităţii de aici ceea ce am creat, am ajuns la rîndul meu să cunosc o formă de cultură complet nouă pentru mine şi să duc şi spre alte comunităţi rezultatul a ceea ce am lucrat aici

4. Cel mai important efect pe termen lung are loc la nivel emoţional. Se creează prietenii, eşti îmbogăţit de întîlnirea cu oamenii cu care lucrezi şi cu care comunici.

5. Da, acesta este viitorul artei: deschiderea, întîlnirea cu forme diferite de cultură care să stimuleze creaţia şi să o transforme într-o formă autentică de întîlnire între oameni. Nu ne putem închide la nesfîrşit în cercul propriei noastre culturi.

6. Această iniţiativă trebuie să continue, iar cea mai bună formulă este aceea a unei reţele a centrelor care organizează rezidenţele.

Gabriela IlaŞ, coordonator proiect, Centrul de rezidenţă ArtistNe(s)t Tescani

2. A fost bine că rezidenţa s-a concentrat asupra literaturii, în cazul Tescanilor, pentru că scriitorii au nevoie de un spaţiu liniştit, departe de agitaţia cotidiană, unde nu găsesc răgazul de a crea.

3. Impactul s-a petrecut mai mult la nivel uman. E mai greu de stabilit o relaţie cu comunitatea, pentru că Tescani e un loc mai izolat. Dar unii dintre rezidenţi au comunicat foarte bine cu localnicii. Pe Bogdan Ghiu, de exemplu, îl cunoştea toată lumea, era uimitor să ieşi cu el la plimbare şi să vezi că tot satul îl ştie.

4. Efectul pe termen lung e dat de naşterea unor cărţi care sînt începute la Tescani sau scrise în mare parte acolo. Faptul că lumea cumpără cărţile şi află unde s-au născut e un astfel de efect.

5. Comunicarea interculturală e inevitabilă. Lumile interioare ale rezidenţilor s-au potrivit întotdeauna foarte bine. Prietenia dintre ei a continuat în timp şi a fost facilitată de spiritul unui loc ca Tescani.

6. Eu sînt optimistă în privinţa continuării rezidenţelor. La Tescani, lucrurile au mers bine întotdeauna şi vor continua la fel. Ministerul Culturii ne-a ajutat, aplicăm cu proiecte. Soluţii există mereu, da-că se vrea.

Rariţa Szakats, evaluator, Fundaţia AltArt

1. Este prima abordare coerentă a ideii de rezidenţă în România, care creează o masă critică de profesionişti.

2. Focalizarea pe o artă a ajutat la dezvoltarea în centre a competenţelor artistice aferente artei contemporane. Eu cred în interdisciplinaritate şi am văzut că produsele artistice din rezidenţe oricum tindeau spre această abordare.

3. În proiecte există componente prin care artiştii au lucrat direct cu o comunitate locală, iar în unele cazuri, această componentă a avut dimensiune educaţională. Mai există şi comunitatea artistică asupra căreia a existat un impact dat de comunicarea între artişti.

4. Pe termen lung, efectul va fi scoaterea unor Centre Culturale din anumite paradigme învechite şi repoziţionarea lor în raport cu arta contemporană. S-ar putea produce efecte la nivel de politici, prin vocea comună a unor organizaţii interesate de creşterea numărului şi a calităţii rezidenţelor.

5. Nu e vorba numai de culturi diferite, ci şi de artişti cu expertiză culturală distinctă. Aceste schimburi duc la rafinarea simţului critic al creatorilor şi al receptorilor de cultură, precum şi la sporirea competenţei culturale a managerilor.

6. Primul pas e capitalizarea experienţei date de ArtistNe(s)t. De aici putem construi argumente pe care să le prezentăm celor care decid asupra politicilor culturale. Un instrument important este, desigur, reţeaua, vocea comună care să accentueze vizibilitatea fenomenului.

Petre StrĂchinaru, membru în Comitetul de Conducere ArtistNe(s)t

2. La început, ne-am gîndit că se poate identifica un specific local. Dar, din momentul în care aceste cuiburi se vor stabiliza pe ideea de rezidenţe, nu exclud nici una dintre variante, atîta vreme cît centrele pot oferi condiţii în domeniul respectiv. De pildă, la Arcuş există o tradiţie muzicală care continuă. Alta este problema, cea a selecţiei, care trebuie făcută de cineva avizat.

3. Ne desfăşurăm activitatea într-o zonă multietnică şi multiculturală. Însăşi relaţia cu localnicii creează, încă de la bun început, o astfel de comunicare.

4. Lucrările realizate de rezidenţi trebuie văzute ca parte dintr-o etapă de creaţie, chiar ca parte dintr-un patrimoniu. Cred că misiunea noastră este să-i sprijinim să-şi caute un drum.

5. Sistemul ArtistNe(s)t, care prevede găzduirea simultană a doi artişti, unul din România, altul din străinătate, creează o relaţie între ei. Prin ei, se creează posibilitatea şi disponibilitatea altor parteneriate.

6. Ar fi două aspecte. În primul rînd, dacă actualele centre îşi vor păstra statutul şi vor fi sprijinite în dotări în folosul acestor rezidenţe, lucrurile se pot dezvolta. Există însă multe alte spaţii care pot fi folosite în acest scop. Mă gîndesc inclusiv la casele memoriale, care au un bun potenţial. Problema este să vrei, dar ca să vrei, trebuie să înţelegi şi necesitatea, şi mecanismul organizării rezidenţelor.

Liliana Basarab, artist plastic, rezident, Centrul Cultural European Sinaia

2. Da, într-un fel. Artiştii mileniului III sînt pluridisciplinari. Cred că se pot gîndi şi proiecte de lucru interdisciplinare. Înţeleg însă că pentru un centru e important să dezvolte o anume direcţie.

3. Proiectele mele sînt legate de comunitate. Pentru mine, e important contextul, mentalitatea oamenilor din jur, care mă influenţează. Cred însă că nu trebuie anume căutate proiecte care să implice comunitatea sau să o facă într-un mod forţat, doar dacă acest lucru apare ca o necesitate pentru artist.

4. În parcursul unui artist sînt anumite etape. Între ele, ar trebui să fie aceste rezidenţe, alte proiecte, alte granturi, colecţionarii din România şi aşa mai departe. Cred că sînt nişte verigi şi e bine ca nici una dintre ele să nu lipsească.

5. Da, hotărît, aşa ar trebui să fie şi chiar aşa sînt.

6. Ar trebui menţinută formula în care au funcţionat în acest proiect, măcar o vreme. S-ar putea aduce unele îmbunătăţiri, în special în ce priveşte durata de rezidenţă. O lună este cam puţin, dar, în rest, consider că este o modalitate optimă de a sprijini artiştii.

Geo Popa, director Centrul Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu“, Bacău

2. Centrul „Apostu“ dezvoltă programe pluridisciplinare şi de interferenţă a artelor. Rezidenţele artistice, beneficiind de infrastructura de aici şi de oameni pregătiţi, le completează şi creează o vizibilitate puternică instituţiei şi domeniului.

3. Am căutat să punem la dispoziţia rezidentului toată gama de întîlniri posibile cu mediul cultural moldav, să discute cu scriitori şi studenţi, să lucreze cu liceeni... Iar ce s-a întîmplat aici s-a reflectat şi la Bucureşti, Sibiu, Luxemburg, creînd astfel o legătură normală între oameni şi culturi. Pe de altă parte, este relaţia cu administraţia locală, care nu prea înţelege care ar trebui să fie menirea unui centru cultural şi cu atît mai puţin ce se întîmplă cu aceste rezidenţe. Necunoscîndu-le, nici nu le susţine şi nici nu le poate apăra.

4. Cred că este un model european puternic şi bine implementat. Cred în desfăşurarea lui pe termen lung, pe diferite paliere şi domenii.

5. Discutăm, deocamdată, doar despre programe de rezidenţă. Cred însă că vor apărea şi centre de rezidenţă specializate.

6. Ar fi două lucruri. În primul rînd, e vorba despre voinţa şi disponibilitatea fiecărui centru de a continua programul. Pe de altă parte, vorbim despre surse de finanţare. Sper într-un dialog normal şi firesc cu administraţia locală şi centrală, în aşa fel încît să se găsească soluţii ca astfel de centre să poată fiinţa.

7. Ar trebui să intrăm într-un firesc al dialogului, să ne aşezăm cu temei şi cu folos într-o relaţie directă cu lumea şi cu viaţa prin intermediul acestor artişti.