OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Feministele de pretutindeni ar privi-o astazi cu ochi buni pe Coana Chirita – o matroana de pe la 1800 si ceva, emancipata si avida de experiente inedite. Ea calareste ca o amazoana, fumeaza, se sulemeneste, voiajeaza in balon si spre deosebire de jumatatea sa legala – ispravnicul Birzoi ot Birzoieni – vrea sa se mai ciopleasca, sa se mai subtieze, sa se mai lustruiasca, pe scurt sa evadeze din provintie si sa traiasca in ritm cu timpul sau.

Aparent, Chirita e o amatoare declarata de progres. Pe de o parte, stie ca exista anumite standarde la care e nevoie sa te con-formezi daca vrei sa fii acceptat, frecventeaza marsandele de moda, instituie la masa si in salon ce crede ea ca reprezinta bunele maniere ale timpului, in fine, angajeaza un Monsiu Sarla sa dea lectii de limba franceza familiei. Pe de alta parte insa, fascinatia involuntara a lumii din care ar vrea sa evadeze si mai ales reflexele sale conditionate se dovedesc cu mult mai puternice, facind-o pe Chirita irecuperabila si readucind-o finalmente in matca.
Intre tenacitatea ridicola a personajului de a fi à la page si, respectiv, impulsul sau de a face totul dupa cum a apucat, reducind orice model la nivelul propriilor comoditati si inertii, se da necontenit o lupta inegala. Ea e ilustrata de un idiolect inimitabil – in care toba de carte se echivaleaza automat prin tambour d’instruction – si mai ales este fixata exemplar in refrenul stereotip: Nous disons comme ça en moldave...

Dincolo de cazul in speta, cliseul sus-numit ilustreaza un sindrom cu un spectru patologic larg. Devenit endemic in spatiul carpato-danubiano-pontic, acesta merita sa ne oprim asupra lui.
Pentru Alecsandri, Chirita reprezinta produsul tipic al translatiei intre doua lumi radical diferite, separate de un hiat valoric frapant (cultural, politic, comportamental, social, moral etc.). Scriitorul patruzecioptist intuieste cu finete capitalul fenomenologic generos produs in orice zona de tranzitie de sindromul de adaptare aflat in discutie. Fapt asupra caruia atrage atentia el insusi, intr-o scrisoare catre Matei Millo: “Ce-ar plati o Chirita care s-ar intoarce de la Camera? O Chirita politica? O Chirita gheseftara etc.? Toate acestea bine tratate ar avea succesuri sigure.