OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul Nottara - Hora iubirilor de Arthur Schnitzler. Regia si ilustratia muzicala: Felix Alexa. Scenografia: Diana Ruxandra Ion. Cu: Ilinca Goia, Alexandru Jitea, Cerasela Iosifescu, Razvan Vasilescu, Ada Navrot, Alexandru Repan, Ioana Calota, Dragos Bucur, Valeriu Preda.

Dupa neasteptata urzeala a intimplarii din Jocul dragostei…, Felix Alexa pastreaza reperul tematic, imaginind de asta data jocuri erotice diverse doar pentru ca sint asumate de indivizi diferiti. In realitate, ca mod de obiectivare a sentimentelor si ca tip de discurs, ele evolueaza dupa acelasi tipar, avind in subtext o dinamica a sexualitatii bine conturata, care insa nu risca sa frizeze trivialul.

Cinci barbati si cinci femei se intilnesc, se prind de mina si incep intr-un ritm domol o hora imaginara. Desi ii vezi doar separat, formula ecuatiei dansante fiind cea a permutarilor de doi cite doi, iti dai seama la finalul spectacolului, cind se aduna laolalta, ca dansul s-a sfirsit sau… poate reincepe oricind.

Un cerc pendulant graviteaza in jurul figuratiei erotice, imprimindu-i aceasta structura de adincime, sugerata pe tot parcursul spectacolului, ca si cum iubitii ar fi prinsi in miscarile lui rotative desfasurate intr-un tempo lent. Spectacolul este construit pe o succesiune de scene, alternind experientele amoroase a celor zece personaje pentru care desfatarea si voluptatea carnala constituie miza existentei. Trairile fiecaruia se intensifica, apetenta amoroasa creste in functie de atractia exercitata de partener. Fluxul iubirii devine o incitanta provocare a celuilalt, nuanta foarte bine speculata de interpretarea actorilor, un joc complicat al seductiei, bazat pe priviri lascive si declaratii febrile. Razvan Vasilescu reuseste cel mai bine sa exprime aceste jonctiuni amoroase prin gesturi care tradeaza nerabdarea si pofta sexuala, accentuate si de lecturile cu subiect erotic. Asemeni celorlalti, traieste doua experiente pasionale diferite, reactiile nefiindu-i niciodata aceleasi. Fata de menajera (Cerasela Iosifescu - senzuala si apetisanta) este in final indiferent, iar in ceea ce o priveste pe tinara doamna casatorita - Ada Navrot, prea sobra si afectata pentru relatia pe care si-o asuma, in fond, fara mustrari de constiinta - manifesta o dorinta ireprimabila.

Excitatia intensa, ce face sa vibreze intregul corp, vitalizeaza relatiile dintre personaje. Ceea ce domina este atractia organica puternica, cu atit mai tensionata cu cit diferenta de virsta este mai mare (barbatul matur - Alexandru Repan, dozindu-si cu mult tact sentimentele si abordind un ton moralizator cind e vorba de alte relatii extraconjugale, provocat de farmecul irezistibil al unei tinere de optsprezece ani - Ioana Calota). Verva jucausa, nonsalanta si ingenuitatea sint excelent puse in valoare de tinara actrita inca studenta la UNATC, care-si asigura un debut promitator. Pe acelasi palier se afla Actrita (Dana Dogaru, dezinvolta, naturala si insinuanta), provocindu-l pe tinarul poet, interpretat cu umor de Dragos Bucur.

Incitarea ludica constituie catalizatorul acestor intilniri ce au ca tinta actul erotic. Privirile se infrunta, corpurile se ating si hora iubirii se dezlantuie, avind ca fundal sonor muzica anilor ’50. Ar fi fost poate de dorit ca intregul spectacol sa fie mai dinamic si mai viu. Structura secventiala si scenariile erotice redundante ii imprima uneori o nota de stagnare. Se recunoaste insa aceeasi apetenta a regizorului pentru surprinderea fina a detaliului: gesturile rapide ale dezbracarii, potentind dorinta sexuala, atractia bazata pe schimbul incitant de priviri si mai ales pe sesizarea unei asemanari. Fiecare personaj este amintirea unei fiinte iubite cindva, emanind o seductie mereu prezenta, intr-un carusel ce pare sa se invirteasca fara oprire. Cuplurile desprinse initial isi regasesc la urma organicitatea circulara. Sfirsitul nu este decit prologul unui nou dans, care poate fi oricind redeschis, asa cum o data cu ivirea zorilor este inchis de cea care intruchipeaza cel mai bine fluctuatiile dorintei - Tirfa, creata de Ilinca Goia intr-o cheie rafinata, combinind distantarea cu o sensibilitate acuta. Hora iubirilor isi estompeaza contururile dansante pentru a-si desavirsi in final ritmul erotic.