OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acum citiva ani, cind la Polirom a aparut traducerea volumului Saturn si melancolie1, cu un cuvint introductiv de Horia-Roman Patapievici, publicul roman a avut ocazia sa cunoasca unul dintre cele mai semnificative exemple de scriere a istoriei culturii europene. In aceasta carte, cei trei autori, Raymond Klibansky, Erwin Panofsky si Fritz Saxl, si-au luat ca sarcina, monumentala, in primul rind, cercetarea conceptului de melaina chole, de la aparitia lui, in Antichitatea greaca, ca sistem medical ce avea la baza cele patru temperamente, pina la Albrecht Dürer cu stampa lui unica, Melancolia I, si, in al doilea rind, descrierea acestui concept cu toate reprezentarile sale vizuale si implicatiile medical-filozofice. Pornind de la o carte publicata in 1923, cunoscutul istoric de arta Panofsky si istoricul-filozof Saxl l-au rugat pe tinarul Klibansky sa surprinda, intr-o noua editie, conotatiile filozofice ale melancoliei, in special din perioada Evului Mediu. Conditionata de razboi, o editie englezeasca a acestei versiuni adaugite a aparut abia in 1964 la Londra si abia in 1990 la Frankfurt pe Main, in traducere germana. Lansarea acesteia din urma a constituit o adevarata senzatie in Germania, trimitind in atentia publicului pe singurul supravietuitor al trioului de exceptie.

Spiritul patrunzator cu care a fost inzestrat Klibansky, de a recunoaste si talmaci sursele filozofice, s-a indreptat asupra persistentei unei gindiri antice irationale intr-o lume total noua. Aceasta a constituit una dintre temele esentiale ale curiozitatii sale filozofice pe parcursul intregii vieti. Studentul lui Ernst Cassirer fiind, Klibansky a descoperit un fragment necunoscut din Comentariul despre Parmenide a lui Proklos2. La virsta de 22 de ani propune Academiei de Stiinte din Heidelberg, intr-o ampla expunere, publicarea operelor din Evul Mediu ale maestrului Eckhart si ale lui Nikolaus Cusanus3, pentru care, inainte de a emigra, in 1933, prezentase primele schite4. Un proiect urmat de-a lungul deceniilor a fost realizarea unui Corpus Platonicum Medii Aevi5, care sa cuprinda textele postplatonice din Evul Mediu si sa redea pretinsa lipsa de cunoastere a Antichitatii in perioada Evului Mediu crestin.

Dar cine a fost Raymond Klibansky? Nascut la Paris in 1905, in familia unui negustor de vin german, s-a mutat inainte de Primul Razboi Mondial in Germania si a urmat, impreuna cu copiii lui Thomas Mann, renumita scoala reformata Odenwaldschule. Studiul i-a indreptat pasii spre Heidelberg si spre casa Mariannei Weber, vaduva sociologului Max Weber, si pentru scurt timp spre Kiel, unde a fost asistentul renumitului sociolog Ferdinand Tönnies. Puncte marcante de-a lungul carierei sale au fost, pe linga Universitatea din Heidelberg, intilnirea cu Aby Warburg si Ernst Cassirer la Hamburg. Istoric al culturii, Warburg conducea la acel moment Biblioteca de Cercetare a Prezentei Antichitatii in Istoria ei Ulterioara, pe care el insusi a intemeiat-o si in cadrul careia lucra si Panofsky. Universitatea din Hamburg avea ca rector la acea vreme pe filozoful Cassirer, a carui lucrare ampla despre formele de gindire6 exercita o mare de influenta in lumea academica. Atunci cind amenintarea national-socialismului nu mai era de trecut cu vederea, Klibansky a contribuit substantial la transferarea intregii biblioteci la Londra. El insusi a plecat in 1933 in exil, in Anglia, unde a lucrat in cadrul armatei, ca ofiter, la prelucrarea stirilor, participind la analizarea situatiei militare din Italia si Africa de Nord. In acelasi timp, ca membru al Oriel College din Oxford, s-a putut dedica in continuare studiilor sale filozofice.

- Contributii majore la prelucrarea filozofica a istoriei occidentale
Nu in ultimul rind, experienta transformarilor profunde din prima parte a secolului al XX-lea, prelucrarea filozofica a istoriei Occidentului, dar si problemele actuale l-au preocupat pe Klibansky dupa ce, in 1946, s-a mutat la Universitatea „McGill“ din Montréal7. A fost numit si presedinte al Institutului International de Filozofie din Paris, care si-a propus, la acea data, sa incurajeze perspectiva universala a filozofiei. In aceasta functie, Klibansky a initiat congrese mondiale si a calatorit in multe tari, printre care si in Romania8. Legendare sint atitudinea sa impotriva incercarilor de a curma intrebarile critice asupra marxismului de factura sovietica, din 1968, de la Viena, si interventia sa sustinuta in cazul filozofului ceh persecutat Jan Patocka.

Chiar si la o virsta inaintata, orice discutie de-spre situatia actuala politica cu filozoful poliglot Klibansky a demonstrat ca acesta a ramas un partener informat cu ultimele dezbateri si care dispunea de cunostinte suverane din multe domenii. In urma cu citiva ani inca se mai interesa de participarea profesorilor romani de filozofie la actualizarea bibliografiei mondiale, care se face anual la Institutul International de Filozofie.
Contributia sa la nivel mondial in a sustine ideile de toleranta si „iluminare“9 i-a adus admiratia mai tinerelor generatii. In 1994 a obtinut Premiul Lessing al orasului Hamburg, premiu care in 1930 a fost acordat, pentru prima data, bunului sau prieten, criticul Friedrich Gundolf. Impreuna cu colegul si prietenul sau din Oxford, filozoful Isaiah Berlin, i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bologna; in Canada, un premiu conferit celor mai merituoase lucrari stiintifice din domeniul stiintelor sociale poarta numele lui Raymond Klibansky.

La inminarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Marburg, laudatorul, prof. Reinhard Brandt, vedea in Klibansky „academicianul si savantul talmacitor al scrierilor biblice, scolasticul din Evul Mediu si umanistul italian, iluministul epocii moderne si intelectualul modern“. Putini mari savanti ai secolului al XX-lea insa au cuprins in autoritatea lor intelectuala o asemenea caldura si cordialitate precum Raymond Klibansky. Odata cu disparitia lui din lumea aceasta, in august, anul curent, lumea academica mondiala nu a pierdut numai un istoric exceptional al filozofiei si martor al eruditiei exilate sau nimicite de Germania nazista, ci si un om extraordinar, ale carui seninatate si umanitate vor ramine de neuitat.
–––––––––
1. Raymond Klibansky, Erwin Panofsky, Fritz Saxl: Saturn si melancolie, Editura Polirom, Iasi.
2. R.K.: Ein Proklos-Fund und seine Bedeutung, Heidelberg, 1929 (Protocoale ale Academiei de Stiinte din Heidelberg. Clasa de filozofie-istorie, 1928/29, Studiul nr. 5).
3. Magistri Eckardi Opera Latina. Ed. de R.K. Fasc. I. Super oratione dominica, Leipzig, 1934. Fasc. XII. Commentariolum de Eckardi Magisterio, Leipzig, 1936.
4. Cusanus-Texte I, Predigten Dies Sanctificatus. Ed. de R.K. Heidelberg 1929 (Academia de Stiinte din Heidelberg. Clasa de filozofie-istorie, 1928/29; Nicolaus de Cusa: De pace fidei. Ed. de R.K. si H. Bascour, Londra, 1956, editia a II-a. Reed. Nendeln 1977.
5. Corpus Platonicum Medii Aevi. Auspiciis Academiae Britannicae. Ed. de R.K. Londra, 1940-62; R.K.: The Continuity of the Platonic Tradition. Londra, 1939, editia a IV-a, München, 1981.
6. Philosophy and History. Essays presented to Ernst Cassirer. Ed. de R.K. si H.J. Paton. Oxford, 1936 (reed. New York, 1963).
7. Benito Mussolini: Memoirs 1942-1942, with documents relating to the period. Cu o introd., coment. si obs. de R.K., Londra, 1949 (reed. 2000); Benedetto Croce: Essays on the moral and political problems of our time. Realiz. de R.K. Londra/New York, 1949 (reed. 1962).
8. Philosophy in the Mid-Century – La Philosophie au milieu du vingtième siècle. Ed. de R. K. 4 volume. Florenta 1958/9.
9. New Letters of David Hume. Ed. de R.K. si Ernesto C. Mossner. Oxford, 1954 (reed. 1969; New York, 1983); Sebastiano Castellione: Fede, Dubbio e Tolleranza. Cu o introd. de R.K. Florenta, 1960; John Locke: Epistola de tolerantia – Lettre sur la Tolérance (lat.-fr.). Ed. critica de R.K. Montréal, 1964 (Paris, 1965, reed. 1995; Oxford 1968); The Edicts of Asoka (in ebraica.). Cu o introd. de R.K. Ierusalim, 1968.
Traducere de Oana Chertic