OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In primul rind noi, cei de aici: simpli cititori sau cititori profesionisti, consumatori de produse culturale de toate tipurile – de la carti la expozitii si spectacole (muzicale, teatrale, coregrafice) –, dar si producatori de cultura – autori, editori, regizori, coregrafi, actori, muzicieni, artisti plastici etc. Cu totii sintem interesati de ceea ce se intimpla in spatiul cultural autohton, in pofida divergentelor – nu de putine ori majore – dintre viziuni, mentalitati sau grupari care ne influenteaza (mai mult sau mai putin) perceptiile, reactiile, judecatile de valoare. Cu atit mai de neinteles pare atitudinea – indiferenta, cind nu de-a dreptul ostila – a institutiilor oficiale de la noi care, desi nu au rezultate notabile in domeniul promovarii culturii autohtone, nici nu dau vreun semn ca ar dori sa sprijine sau macar sa popularizeze eforturile pe care le intreprind, in acest scop, altii – persoane particulare sau institutii private.

Daca muzica, artele plastice sau spectacolele teatrale circula mai usor, nefiind dependente de cunoasterea limbii, literatura este, inca mai este, eterna „Cenusareasa“. Tocmai de aceea este foarte important ca eforturile de a promova autorii romani pe o piata straina, deja suprasaturata, sa nu se risipeasca in van, in lipsa unor politici culturale coerente si a unor strategii la nivel institutional. Spun asta pentru ca exemplele de acest fel s-au inmultit in ultima vreme, au aparut nenumarate initiative de acest fel, de la portalul LiterNet, care gazduieste literatura romana contemporana (nu doar in romaneste, ci si in traducere, traduceri realizate prin voluntariat, de tineri, pe cit de inimosi, pe atit de buni profesionisti) la variate incercari de a oferi, celor din afara si celor de aici, in egala masura, o imagine cit mai complexa a literaturii de azi, in toata diversitatea ei.

Revista Observator cultural va incerca, in numerele viitoare, sa prezinte astfel de tentative, remarcabile prin amploare si prin impact, putin sau chiar deloc cunoscute publicului nostru. Stiu ca tonul meu risca sa fie taxat drept „pedant si excesiv didactic“, dar cred ca scopul nostru comun – promovarea culturii romane si nu doar a unor autori singulari – nu poate fi atins decit printr-un efort conjugat, care sa tina cont de diferente si sa exploateze, intr-un mod inteligent, sansa diversitatii. O cultura cu adevarat vie traieste prin dinamism si polimorfism, prin tensiuni la nivelul ideilor si prin dezbateri si controverse stimulatoare. Dar o cultura cu adevarat vie presupune si preocuparea constanta a agentilor culturali pentru formarea unui public de calitate. Pentru ca strategia de promovare a culturii autohtone nu poate fi orientata doar spre exterior, spre piata europeana, ci si spre interior, spre publicul-tinta din Romania. Exista semnale ca interesul pentru scriitorii romani a crescut in ultima vreme, ca un numar tot mai mare de cititori vor sa cumpere cartile scriitorilor romani contemporani si vor sa-i cunoasca pe autori.

„Daca nu ajungeam in Franta, cred ca nu ajungeam nici la Iasi“ a spus Cecilia Stefanescu la Iasi, unde a ajuns ca autor selectionat de partea franceza in programul Belles Etrangères. O replica tulburatoare prin directetea si adevarul ei greu de contestat: pentru „partea romana“ – indiferent cine ar reprezenta-o –, autorii autohtoni exista in masura in care sint afiliati diverselor „grupuri“. Ei devin brusc vizibili la cele doua mari tirguri de carte – Bookarest si Gaudeamus –, unde lansarile se fac de-a valma, simultan si in deplina harmalaie. Televiziunile nu se inghesuie sa-i invite, nici atunci si cu atit mai putin in restul anului, pentru ca rating-ul adus de Gigi Becali nu se compara cu cel al unei emisiuni culturale. Si, ca sa nu se poata plinge cineva ca nu exista cultura „pe sticla“, rarele emisiuni de profil sint fie exilate pe TVR Cultural (pe care nu toate firmele de cablu il distribuie!), fie programate la ore accesibile exclusiv insomniacilor sau pensionarilor. La jurnalele TV sint anuntate, cu rare exceptii, ispravile „culturale“ ale vedetelor media, hiperactive in materie de scris si publicat ba un volum de memorii, ba unul de „poezii“, ba diverse cartulii cu fel de fel de sfaturi utile aspirantilor la glorie efemera.

Ce se poate face pentru ca lucrurile sa se schimbe? In mod sigur foarte multe. Poate n-ar fi rau ca schimbarea sa inceapa printr-o actiune comuna. In fond, si in Romania si in afara granitelor ei, nu putem reusi sa impunem valori culturale decit impreuna. Si cu cit diversitatea ofertei e mai mare, cu atit sansele de reusita devin mai reale.