OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La sfîrşit de ciclu electoral de patru ani în care a fost la guvernare, PNL-ul arată ca un bărbat căsătorit legal, care a divorţat doar de facto (Alianţa D.A. nu s-a desfiinţat de drept nici acum) şi care a trăit, ulterior, în concubinaj cu o alta (Guvernu-i minoritar a fost susţinut de PSD). De menţionat că „cele două“ nu se înţeleg între ele, ci, din contră, se urăsc de moarte. Aceste relaţii promiscue şi, pe parcurs, chiar dubioase i-au creionat imaginea unui partid dezorientat, dominat ba de una, ba de cealaltă dintre cele două formaţiuni politice şi avînd rare accese de orgoliu în care deciziile proprii au fost luate „la nervi“ şi permanent în situaţii de criză şi cu efecte haotice, reveniri şi răzgîndiri.

Oarecum sfidînd bunul-simţ, PNL-ul este unul dintre partidele care are cele mai bune şanse să-şi asume şi o parte din guvernarea viitoare, cu toate că va obţine rezultate mai proaste decît cele două partide mari cu care a coexistat sau de care a fost succesiv susţinut la guvernare. Acest partid, hulit deopotrivă de social-democraţi şi de democrat-liberali, este compatibil cu ambele tabere care-l contestă de zor.

Deşi, la rîndul lor, se dezic şi de unii, şi de alţii, imaginea de partid „compatibil“ le-ar putea folosi liberalilor în următorii ani, oferindu-le avantajele accesului la o bucăţică din osul guvernării şi timp necesar reformării partidului, temă făcută uitată de zbaterile guvernării.

Revenind la sloganul liberal-democraţilor, acesta este imoral atîta timp cît ei încearcă să se situeze în afara clasei politice, străini de interesele meschine specifice politicienilor, atîta timp cît au candidaţi cu bogată experienţă de traseişti.