Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Februarie   |   Numarul 460   |   Cine face agenda Guvernului?

Cine face agenda Guvernului?

Autor: Ciprian CIUCU | Categoria: Politic | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Ca niciodată pînă acum, politicienii se consultă. Am mai avut parte de începuturi de mandate, dar niciodată parcă nu a fost atîta lumea băgată în seamă de către politicienii de la putere. Guvernul s-a întîlnit în mai puţin de 3 săptămîni de vreo 6-7 ori cu sindicatele, preşedintele s-a văzut cu patronatele şi a invitat lume felurită la Cotroceni, propunînd reforma Constituţiei, iar preşedinta Camerei Deputaţilor a adunat la Casa Poporului peste 250 de reprezentanţi ai ONG-urilor, pe care i-a ascultat cu luare aminte. La o primă vedere ne întrebăm de unde atîta deferenţă pentru societatea civilă (cu sindicate, patronate şi organizaţii neguvernamentale). Nu că aceasta nu ar fi o practică lăudabilă, dar nu ne putem abţine să ne întrebăm de unde această bruscă schimbare de atitudine. Este vorba de o bună practică dezvoltată de PDL (partid care şi-a asumat majoritatea iniţiativelor de consultare) sau este altceva la mijloc? De ce acum? De ce aşa brusc? De ce se consultă toată lumea cu toată lumea deodată, şi nu pe rînd, aşa cum se fac consultările eficiente? Sîntem puşi în faţa unor consultări reale sau în faţa unor simulări?
 

Ar fi interesant de urmărit care este influenţa părţilor consultate asupra poziţiilor Guvernului. Este puţin probabil ca guvernanţii să se consulte pentru a căuta soluţii în problema partenerilor sociali descoperiţi peste noapte. Din contră, poziţia acestora în contextul dialogului social le obturează chiar comunicarea proprie. Dar totuşi din calculele noilor guvernanţi a reieşit că este mai înţelept să piardă mai mult timp convingînd societatea civilă organizată şi să-i facă pe sindicalişti şi pe patroni să se simtă importanţi decît să se concentreze pe întocmirea şi pe impunerea fără prea mari bătăi de cap a noului buget. Între timp, Consiliul Economic şi Social, structura statului creată special pentru instituţionalizarea dialogului social cu patronate şi sindicate, este în continuare nefuncţional. Iar sindicaliştii se simt mai importanţi cînd negociază în Palatul Victoria cu prim-ministrul decît atunci cînd negociază la CES cu funcţionari de rangul doi.

Chiar dacă este vorba doar de o tactică din partea Puterii, care încearcă astfel să domolească vocile neauzite de ani de zile şi care are potenţialul de a genera şi multiplica nemulţumiri sociale, este o tactică bună. Puterea de negociere a sindicatelor, de multe ori cu comportament antireformist, este cu atît mai mică cu cît nu sînt radicalizate. Una peste alta, convulsiile sociale sînt ultimul lucru de care avem nevoie acum.
 

Ironia este că populismele impuse Cabinetului Tăriceanu în tot anul electoral 2008 se întorc acum împotriva celor două partide care guvernează împreună. Toate costă bani, iar Guvernul Boc nu-i are, aşa cum nu-i avea nici Guvernul Tăriceanu. Vocea raţiunii asumată cu jumătate de gură de liberali este auzită tare astăzi, din gura partidelor de guvernare. Rolurile s-au inversat, din păcate. Spunem din păcate pentru că s-au inversat cu totul. Aflaţi în opoziţie, liberalii au uitat tonul lucid şi cer de fiecare dată cînd au microfonul în faţă aplicarea populismelor care le-au fost impuse lor în Parlament şi pe care înainte le criticau. Şi nu le stă deloc bine în poziţia de partid-agitator, în contextul economic în care ne aflăm.

Dar cine face totuşi cu adevărat agenda şi, în consecinţă, bugetul Guvernului? Evident că nici unul dintre actorii de mai sus, ci negocierile directe dintre PDL şi PSD. Este guvernarea lor şi agenda lor. Faptul că se consultă cu toată lumea este de admirat, dar responsabilitatea pentru un eventual eşec al proiectării bugetare sau al programului de guvernare le aparţine.



 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
Fără epic (II)
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
Cele mai comentate articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Fără epic (II)
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai recente comentarii
Felicitări
Marius Oprea
:)
?????
articole care dau dependenta
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire