OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Democratia are nevoie de proprii ei ciini de paza. Si acolo unde isi termina presa treaba, acolo unde se incheie competenta ei, interesul sau capacitatea ei de acoperire ori de intelegere, acolo incepe rolul organizatiilor civice, acela de a sta cu ochii pe guverne si pe tot felul de autoritati. ONG-urile de tip watchdog sint indispensabile unei democratii, pentru ca isi asuma o functie pe care nu o putem lasa in seama nimanui altcuivaaltcuiva: monitorizarea permanenta a politicilor si a politicului, indeplinirea obligatiilor asumate de stat in diferite contexte nationale sau internationale, respectarea drepturilor democratice, a drepturilor omului, diminuarea coruptiei etc.

Ceea ce a incercat sa faca ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, cind a acuzat Freedom House si SAR ca ar fi participat la licitatii trucate, organizate de Ministerul Justitiei (pe vremea ministeriatului Macovei), a fost sa asmuta un ciine de paza (presa) asupra celuilalt (organizatia neguvernamentala), si asta din pozitia unui nepoftit, intrat in curtea democratiei pe o usa dosnica.
Nu stiu de ce, dar de prea multe ori discursul si prezenta politica ale lui Chiuariu au avut inflexiuni iliesciene. Aproape paradoxal! Cele doua personaje sint despartite de virsta, educatie, pasiuni politice, dar in ceea ce priveste discursul lor public, ele sint perfect compatibile si convergente in incercarea lor de a delegitima actori credibili pe plan international si national, asa cum este Freedom House, de pilda. Delegitimind voit si premeditat prezenta acestor organizatii in viata publica, vremelnicul ministru al Justitiei le face loc acelora mult mai usor de cumparat, de care Romania este deja plina. Asemanarea dintre cei doi consta mai ales in lejeritatea cu care sfideaza bunul-simt si evidenta eforturilor depuse de ei pentru conservarea puterii politice sau pentru a scapa din strinsoarea procuraturii, dupa caz.

Ministrul Justitiei
ar trebui sa aiba o cu totul alta agenda, in loc sa faca fandari mediatice
Freedom House nu este un ONG de garsoniera, ci un watchdog cu activitate mondiala, care a fost, pe parcursul mai multor ani, un barometru pentru nivelul de democratie din cele 6 continente locuibile. Cel putin, diferenta de credibilitate dintre un flusturatic din Iasi, pus ministru de un baron local ca Relu Fenechiu, si organizatiile FH si SAR, tirite prin discursul lui Chiuariu, in disputa lui politica meschina si patimasa, este imensa. Cit de iresponsabil poti fi cind te hazardezi din pozitia de ministru sa afirmi ca evaluarea politicilor anticoruptie ale Guvernului Romaniei are la baza interese surori cu diferite forme de coruptie: politizare, frauda, abuz de putere si tot ce mai implica acuzatiile iresponsabilului? Si asta nu pentru ca sint persoane intangibile sau omnicredibile sau pentru a urma logica à la Basescu, care motiva cu patriotism ca nu a facut public biletelul lui Popescu Tariceanu, pentru a nu pune in pericol Integrarea. Asta pentru ca ministrul a vorbit cu pacat: „dovezile“ sale erau contextuale, acuzele nefondate, scopurile neonorabile. Mai mult, ministrul Justitiei ar trebui sa aiba o cu totul alta agenda, in loc sa faca fandari mediatice, el fiind cel care apare in public pentru a promova „descoperiri“ vechi de citiva ani ale corpului sau de control. in acest caz, iresponsabilitatea vorbeste de la sine.

Este stupid si daunator sa-i acuzi de coruptie pe cei mai de incredere ciini de paza ai anticoruptiei, in contextul in care Romania inca se afla sub monitorizare la capitolul justitie (cu referiri clare la lupta anticoruptie), din pozitia de cercetat de catre DNA si din pozitia de acolit al unui campion al licitatiilor publice cistigate ilegal.
Lucrurile nu trebuie lasate asa. Politicienii din Romania trebuie sa invete ca vorbele aruncate in vint si acuzatiile neprobate, manipularile, dezinformarile au toate un pret. Si cum nu poate exista demisie de onoare, unde nu exista onoare, este de datoria celor acuzati sa se pazeasca (si sa ne pazeasca) si sa-l cheme pe ministrul Justitiei acolo unde-i este locul, in justitie, demonstrindu-si, cu aceasta ocazie, neprihanirea.
Si acum avem liberali la guvernare, care, in doctrina lor clasica, propun statul minimal, redus la watchdog state, un stat a carui principala menire ar fi sa vegheze la drepturile, libertatile si corectitudinea jocului economic. Dar cum pot liberalii nostri de astazi, care nu inteleg acest concept, aceasta functie esentiala a democratiei, sa-si puna in practica doctrina draga lor si noua? Ei bine, nu pot si nu o fac!