OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Auditul intern de la Ministerul Tineretului şi Sportului nu s-a încheiat, dar, potrivit jurnalistului Cătălin Tolontan, acesta ar fi scos deja la iveală nereguli grave în atribuirea contractelor către firmele care s-au ocupat de organizarea costisitoarelor manifestări de 1 şi 2 mai. Însăşi doamna ministru Iacob-Ridzi a recunoscut că există semne de întrebare în legătură cu derularea contractelor. Rezultatele investigaţiilor jurnalistice şi ale audierilor din Comisia Parlamentară indică, deocamdată, o scenă şi un concert achitate, integral, de un mare trust de presă, deşi Ministerul afirmă că le-a plătit el însuşi, precum şi o comandă masivă de ştiri despre evenimente către televiziuni, adică publicitate în beneficiu propriu din fonduri bugetare şi imixtiune în structura editorială a unor posturi. Suspectă, în cel mai fericit caz, de neglijenţă în serviciu şi incompetenţă, Monica Iacob-Ridzi are a-şi reproşa doar deficienţe de comunicare, iar subordonaţilor, erori pe care o presă ostilă i le impută ei. Nu şi o iresponsabilă irosire de bani publici pe timp de criză sau o crasă necunoaştere sau, mai grav poate, ignorarea legilor, toate cu impact major asupra credibilităţii sale ca ministru şi om politic. În schimb, sugerează că ar fi victima colaterală a războaielor purtate de „bătrînii“ politicii româneşti. După o îndelungă chibzuinţă, doamna ministru a ajuns la concluzia că demisia, în acest moment, ar fi un gest de laşitate. Şefa de la Tineret promite că va recurge la acest gest imediat ce DNA ar începe urmărirea penală împotriva sa. Nici partidul nu i-a cerut – oficial cel puţin – să părăsească Guvernul, jurîndu-se însă că aceasta nu va rămîne un minut în plus la Palatul Victoria dacă DNA decide că presupusele ilegalităţi se confirmă.

 

Prima constatare este aceea că, din cauza epuizatei doamne Ridzi, PD-L a reuşit contraperformanţa de a lua faţa PSD la scandaluri guvernamentale, deoarece cazurile Nemirschi şi Bazac nu sînt spectaculoase, prin comparaţie, cel puţin, cu afacerea de la MTS. Pentru cei care au investit iluzii în democrat-liberali – ignorînd maculata lor concepţiune, inconsecvenţa şi inconsistenţa doctrinară, tentaţia populistă şi intruziunea profundă în afaceri la limită sau dincolo de zona penală – a cam sosit momentul trezirii. Demonii politicii nu sînt doar petro-liberali sau social-democraţi, aşa cum a încercat să convingă PD-L. Conduita lamentabilă la putere a spulberat, pe de altă parte, mitul „bunului administrator democrat“. Şi nici spiritul cazon şi disciplina nu mai sînt ce-au fost în acest partid, după adopţiile nenumărate şi, mai ales, nefiltrate, pe care le-a operat. A doua constatare este că, pentru prima dată, s-a produs o coliziune de adîncime între PD-L şi Traian Băsescu. Infirmat categoric de premier şi la modul răstit de preşedinte, scenariul conform căruia execuţia publică a ministrului ar fi fost oprită, în ultimul moment, prin ucaz prezidenţial, rămîne favorit la bursa zvonurilor.

 

Traian Băsescu, tatăl celei mai bune prietene politice a Monicăi Ridzi, păstrează, în continuare, o tăcere suspectă şi dăunătoare asupra fondului acestui scandal. În trecut, o serie de miniştri liberali au fost suspendaţi din funcţie de şeful statului şi nevoiţi să demisioneze pentru culpe mult mai mici sau inexistente. Aparent paradoxal, nimeni nu îi cere şi nici preşedintele nu simte nevoia să ia atitudine, astfel că întreaga povară cade pe umerii PD-L. „Colegii“ de guvernare nu au nici un interes să forţeze o rezolvare tranşantă a chestiunii, deşi se declară preocupaţi de efectele nocive ale scandalului asupra coaliţiei în ansamblu. PSD este conştient că tergiversarea politică a cazului şi prelungirea lui peste vară sporesc prejudiciile de imagine în tabăra adversarilor democrat-liberali şi le fragilizează poziţia înaintea toamnei electorale. De ce, totuşi, marele „jucător“ Traian Băsescu preferă rolul de observator neutru şi asistă, pasiv, la un scandal care, în cele din urmă, se va repercuta şi asupra candidaturii sale pentru un nou mandat? O explicaţie ar fi aceea că afacerea Ridzi este una de familie. Alta ar fi că presupusa sifonare de bani publici este doar vîrful aisbergului, iar corupţia din Guvern a atins cote de alarmă. Demascarea ei ar fi catastrofală pentru cariera celui care a fondat această coaliţie.