Autor: 
Categoria: 
Asociaţiile „Pro-Do-Mo“ şi „Salvaţi Bucureştiul“ au organizat la Muzeul Ţăranului Român, Sala „Irina Nicolau“, expoziţia Cine protejează zonele istorice protejate?, proiect finanţat de Uniunea Arhitecţilor din România. Între 8 şi 15 octombrie, vizitatorii vor putea intra în contact prin intermediul fotografiilor şi al planşelor cu case şi ţesuturi urbane din şase zone protejate: Mântuleasa, Călăraşi, Labirint, Regina Maria, Negustori, Filaret. Modul de expunere şi prezentare ţine de criterii sociologice, juridice, etice. În această idee, expoziţia prezintă în imagini tipurile de agresiune la care toate zonele protejate sînt supuse.
Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“ a fost înfiinţată în ianuarie 2008, fiind vorba despre regruparea unei mici facţiuni dintr-o mişcare mai largă care activase cu predilecţie pe Internet. Preocupările acesteia vizează trei direcţii: presiunea legislativă (cîteva succese fiind modificarea legii urbanismului, păstrarea în vigoare a legii spaţiilor verzi); presiunea mediatică creată în jurul unor proiecte ale primăriilor şi procesele în instanţă, dintre care au fost cîştigate deja şaptesprezece. Proiectul s-a născut din necesitatea de a interveni de urgenţă. Punctul de pornire a fost proiectul de inventariere fotografică, la nivelul anilor 2010-2011, a clădirilor din zonele protejate, aceasta însumînd în jur de optsprezece mii de imobile. Pînă în prezent, asociaţia are un fond de imagini ce cuprinde 2.500 dintre acestea, 1.500 fiind deja pe Internet.
Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul“: „Pierdem particularitatea“
Am discutat cu Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi
Bucureştiul“, care ne-a spus următoarele: „De multe ori primim telefoane de la
oameni apropiaţi de asociaţie, care semnalează campaniile de demolare.
Deplasarea rapidă la locul faptei face parte din arsenalul nostru de acţiuni
civice.
Pentru proiectul actual am întreprins muncă de teren cam o lună
şi jumătate, avînd alături de noi zilnic între patru şi zece voluntari. Sînt
două etape distincte ale activităţii noastre: aceea de a fotografia şi a urca
pozele pe Internet, însoţite de informaţii minimale, după care urmează partea
de documentare, coordonată de un grup de patru arhitecţi.
O importantă motivaţie pentru proiectul acesta este că,
plecînd de la o bancă de date, specialiştii pot mult mai lesne să propună
regulamente privind protejarea şi conservarea clădirilor istorice.
Avem deocamdată 98 de zone protejate, dintre care pentru 12
s-a făcut o aşa-numită cartare, în sensul că s-a dat un regulament, cladirile
fiind împărţite în trei categorii, în funcţie de importanţa lor istorică şi
artistică, şi anume: 1) nedemolabile, 2) cu anumite intervenţii permise şi 3)
demolabile.
Pentru a exemplifica faptul că vocea societăţii civile se
poate face auzită, amintesc cîteva dintre iniţiativele noastre încununate de
succes: în urma unui proces cîştigat cu Primăria Sectorului 2, am blocat
construirea unui turn de 13 etaje vizavi de {coala Centrală, care presupunea şi
demolarea a trei case. Am reuşit să oprim, pe aceeaşi cale, demolarea a două
clădiri din Sectorul 1, de pe Kiseleff 45 A şi B, una dintre ele fiind
reşedinţa Excelenţei Sale, Ambasadorul Germaniei la Bucureşti. Am reuşit să
stopăm recent un proiect destinat Parcului Tineretului, unde urma să se
amplaseze pe cinci hectare un ansamblu Aqua Park,
cu restaurante şi terase de lux, parcări etc. Am intrat într-un proces, alături
de Comisia pentru Cultură Ilfov, împotriva unui proprietar care contesta
clasarea imobilului său ca monument istoric. Exemplele ar putea continua. Există în România o presiune imobiliară
firească, prezentă peste tot în lume, care în Bucureşti se întîlneşte cu
autorităţi locale foarte slabe şi chiar corupte, de aici rezultînd ceea ce se
întîmplă. Ministerul Culturii însuşi nu funcţionează, în special Direcţia
pentru Cultură Bucureşti, cea care poate opri oricare dintre demolările sau
construcţiile ilegale şi imorale cu care ne confruntăm. S-au demolat cam 1.000
de imobile protejate în ultimii zece ani…
Construcţii nepotrivite sînt de ordinul sutelor, în toate
zonele protejate. Într-un oraş european civilizat, investitorul se orientează
spre centru sau periferie în funcţie de o matematică simplă: fie mergi în
centru, cumperi o casă veche şi o restaurezi pentru a-ţi dovedi prestigiul
social, fie te duci la periferie, unde construieşti înalt şi faci profit.
Datorită incompetenţei, slăbiciunii şi corupţiei, la noi se permite să construieşti
înalt în centrul istoric. Mecanismul de piaţă este total schimbat şi determină,
întru alinierea concurenţei, alte şi alte construcţii de acest tip. A dispărut
motivaţia firească de a construi la periferie sau de a restaura în centru. Cei
care totuşi o fac (la noi în ţară) sînt în
afara sistemelor economice. Legislaţie proastă, dar şi prost aplicată! În
ultimii doi ani, poate din cauza crizei, fenomenul s-a mai temperat.
Prin demolări iraţionale, ne pierdem la nivel spiritual
identitatea, faptul de a rezista în timp ca grup citadin. Strict material,
pierdem ceva care în competiţia internaţională contează: particularitatea. În
condiţiile globalizării, oraşele încep a semăna tot mai mult între ele. Ce face
diferenţa este exact zona istorică a lor. Pentru evenimente politice,
culturale, sportive, turism sau pentru amplasarea unor companii internaţionale
sînt preferate oraşele cu specific urban şi tradiţie. Oraşul dă prestigiu
locuitorilor şi instituţiilor sale.“
Ilinca Macarie, arhitect: „Fiecare secundă care trece poate fi fatală pentru clădiri“
Continuăm discuţia cu arhitecta Ilinca Macarie, cea care s-a
ocupat de expoziţie de pe poziţia profesionistului în domeniu. „Am selectat
imaginile pentru proiectul de la M}R nu doar în relaţie cu lista monumentelor,
ci şi cu specificul zonal. Am vrut să pun în evidenţă culoarea, varietatea şi
dinamismul oraşului nostru. Modul de organizare presupune dispunerea radiară a
pozelor cu case în jurul hărţilor sectoarelor Bucureştiului, pentru a-i ajuta
pe vizitatori să pună imaginile în spaţiul real, să se poată orienta în noianul
de informaţii pe care îl aducem, conştientizînd totodată faptul că trec zilnic
pe lîngă monumente, chiar dacă nu se gîndesc la acest aspect. Am realizat o
sumă de traiectorii virtuale, prezentînd hărţi cu zonele mult simplificate şi
făcînd legături schematice între elementele de interes.
Expoziţia se adresează tuturor: specialişti sau
necunoscători. Ar trebui să înţelegem faptul că recunoaşterea şi omologarea
patrimoniului naţional trebuie să pornească de la proiecte redactate de noi.
Tel Avivul, pentru a da un exemplu, a fost declarat monument UNESCO datorită
clădirilor Bauhaus din anii ’30. Comparativ cu acest oraş, Bucureştiul are mai
multe clădiri valoroase din acea perioadă, care, departe de a fi recunoscute,
nu se regăsesc nici măcar pe lista de monumente. Acesta este potenţialul
Bucureştiului care trebuie pus în valoare: clădirile interbelice moderniste.
Părerea mea este că bulevarduldul Magheru este unic în Europa. În această
direcţie cred că ar trebui să mergem dacă dorim să prezentăm iconic oraşul
nostru. Altfel riscăm să ne pierdem individualitatea.
Meseria de arhitect nu trebuie confundată cu cea a
inginerului. Arhitectul trebuie să se implice în viaţa de zi cu zi a oamenilor,
trebuie să înţeleagă psihologia celor cărora le construieşte case şi întreg
contextul sociologic, istoric sau cultural al locului. Factorul antropologic
este deosebit de important. Cînd aspectele colaterale sînt ignorate,
rezultatele damnează construcţii care pe planşe pot arăta onorabil.
Proiectul acesta m-a bucurat total din punct de vedere
profesional, deoarece am realizat că estetic şi cultural avem încă un
patrimoniu arhitectural valoros. Aflînd cum au apărut diverse case, cine le-a
locuit, ce s-a întîmplat acolo, ce tranzacţii de proprietate au avut loc, am
completat datele unui tablou vital pentru orice arhitect. Constat că aceste
valori sînt astăzi în marele pericol de a fi şterse. Fiecare secundă care trece
poate fi fatală pentru clădiri şi istoria ce le-a însoţit pînă în prezent.
Degradarea poate avea consecinţe ireversibile.“
Roxana Wring, preşedinta Asociaţiei „Pro-Do-Mo“: „Deşi s-a distrus mult, Bucureştiul încă îşi păstrează amprenta“
Încheiem discuţia despre „Cine protejează zonele istorice
protejate?“ prin cuvintele Roxanei Wring, preşedinta Asociaţiei „Pro-Do-Mo“:
„Vorbind despre etică, gîndurile mi se îndreaptă către cei care nu-şi respectă
deontologia profesională. Importanţa patrimoniului este uriaşă în definirea
identităţii culturale a unui popor. Distrugerile în acest domeniu pot fi
catalogate drept pierderi ale memoriei.
Bucureştiul este un exemplu interesant în ceea ce priveşte
gestionarea patrimoniului pentru că, deşi s-a distrus mult, încă îşi păstrează
amprenta. A pierde ce avem încă ar fi catastrofal pentru oraş. Ce s-a construit
începînd din 1948 încoace nu defineşte decît cantitativ oraşul actual.
Construcţiile ultimilor 25 de ani nu aduc nici ele ceva notabil. Patrimoniul
arhitectural este legătura dintre noi şi mediul în care trăim. Nu mă refer doar
la locuitorii din suprafaţa de 14 procente reprezentate de zona istorică.
Studiile sociologice atestă ataşamentul emoţional al tuturor locuitorilor faţă
de partea veche a oraşului.
Normele europene de protejare a patrimoniului sînt foarte ferme.
Genul de intervenţie urbană
a anilor ’70, care consta în demolare şi construire ulterioară, este de mult
depăşit. Tendinţele actuale sînt de conservare, protejare, valorificare şi
integrare. Cuvîntul-cheie este integrarea.
A prezenta distrugerea drept unicul mod de dezvoltare urbană este un fapt
imoral, chiar cinic. Distrugem valori culturale, istorice, identitare în numele
profitului. Factorii de decizie ar trebui să se gîndească la faptul că ceea ce
determină prin aprobări aparent nevinovate are consecinţe directe pentru
perioade mult mai lungi decît viaţa noastră, a celor de acum. Oraşul nu poate
supravieţui arhitectural decît dacă se dezvoltă în ritmul său şi într-o linie
logică. Integrarea presupune studii sociologice prin care să se stabilească
modul în care o zonă istorică, asemenea Filaretului – prezentat de noi drept
studiu de caz –, poate fi valorificată din punct de vedere economic, cum pot fi
dinamizate activităţile sociale. Aceasta ar fi direcţia pentru Bucureşti“.
- Galerii foto asociate
- Cladiri protejate, cladiri distruse
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters