OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Din nou, pentru a cincea zi consecutiv, sînt manifestaţii la Piaţa Universităţii. Din nou, protestul este îndreptat către preşedintele Băsescu şi guvernul Emil Boc (după-amiază, guvernul a anunţat revenirea lui Raed Arafat în Ministerul Sănătăţii).

Protestatarii scandează: „Jos Băsescu!“, „Sîntem cetăţeni, nu huligani!“, „Băsescu, dacă te tine, hai la baie de mulţime!“

UPDATE: Patru zile de proteste, lumea se aduna şi luni, 16 ianuarie, în Piaţa Universităţii. Numărul protestatarilor creşte vertiginos, de la o oră la alta. Mitinguri în toată România. De la o solidarizare cu Raed Arafat s-a trecut la proteste antiguvernamentale şi antiprezidenţiale. Duminică seară, au fost violenţe şi incidente grave în zona Piaţa Unirii. Premierul Emil Boc a spus luni, într-o conferinţă de presă la Palatul Victoria, că este dispus la dialog, dar nu va tolera violenţele.

Luni, protestatarii adunaţi în Piaţa Universităţii au strigat „Jos Băsescu!“ şi „Nu sîntem ultraşi!“.

De la izbucnirea protestelor, preşedintele Traian Băsescu n-a avut nici o intervenţie publică.

Într-un comentariu al agenţiei Mediafax se spune: „Cei dintîi care au ieşit în stradă, au revenit şi vor mai fi sunt anonimii decenţi. Nu flămînzii, nu disperaţii, nu supăraţii cronic. În stradă îşi strigă furia oamenii răbdători. Cei tăcuţi şi modeşti, care au renunţat, în sfîrşit, la egoismul rezistenţei pasive, solitare. Sînt o forţă care nu se încadrează în tiparele ştiute la noi. Era firesc să se întîmple aşa. Pentru că scînteia - şi asta parcă începe să se uite – a fost un om decent, Raed Arafat, asociat cu două simboluri puternice (SMURD şi medicina de urgenţă). Chiar dacă acest moment a fost depăşit neaşteptat de tumultuos, spiritul rămîne şi cucereşte tot mai mult teritoriu.

Şi cei care au pîinea şi cuţitul puterii fie încearcă să ducă în micime tumultul, fie încearcă să trîntească nişte cataplasme ineficiente peste o rană deschisă, căreia nu ştiu sau nu vor să-i aplice leacul potrivit. Emil Boc „1, 2, 3“ vrea activarea unor comitete şi comisii, de a căror părere nu s-a ţinut cont niciodată. Cu atît mai puţin acum. Spune că înţelege „suferinţele, necazurile, nevoile“. Lipsa sa maladivă de empatie îi dă o imunitate de invidiat la perceperea reală a suferinţelor, necazurilor, nevoilor. Nu are apăsări dureroase pe conştiinţă, care să-l îndemne să spună public că a greşit. El este fără de greşeală şi de neînlocuit. La fel ca şi colegii săi din guvern, o culme fiind cugetările pline de sine şi ifos ale titularului Externelor“.

 

Revista Observator cultural pregăteşte un număr special pentru ediţia print a revistei, care va aparea miercuri. De asemenea, mai multe articole vor apărea, în avanpremieră, pe Internet.   

 

 

Astă-vară, printre atîtea cărţi pe care nu mai pridideşte să le prezinte în reviste şi la televizor, Dan C. Mihăilescu a scris în Dilema veche un articol intitulat „Dimineaţă cu 112“ (nr. 394, 1-7 septembrie 2011). Era relatarea unei păţanii la metrou, la staţia „Eroii Revoluţiei“ din Bucureşti, cînd Dan C. Mihăilescu şi soţia sa, Tania Radu, au fost martorii unei situaţii grave. Un om s-a împiedicat şi a căzut pe scări, „lovindu-se cînd cu ceafa, cînd cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii şi prăbuşindu-se însîngerat chiar la tălpile noastre“. Tania Radu sună la 112, iar Dan C. Mihăilescu deapănă povestea mai departe: „Vreţi să ştiţi ce m-a dărîmat în povestea asta? Apariţia şi prestaţia oamenilor de la ISU. Cum au reuşit să vină în zece minute, nu ştiu. (Mi s-a şoptit după aia, cîrcoteşte, ca la noi, că «au o bază la Tineretului». Păi, ce să zic? Bine c-o au!). Doi flăcăi ca bradul, îmbrăcaţi la fix, dotaţi ca-n filme, cu o trusă etajată cît un geamantan, acţionînd tăcut, cu o precizie de mecanism bine rulat şi pentru care umila noastră catastrofă nu era decît un incident minor, ca un antrenament pentru începători“. Omul care suferea pe treptele de lîngă metrou e salvat, iar Dan C. Mihăilescu ezită să dea echipei de intervenţie, de la ISU (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă), un ciubuc: „Ei bine, urmărind gesturile sobre, meseriaşe, ale celor de la ISU, mi-am dat seama că orice intenţie ciubuccie ar fi distonat urît în context. M-am gîndit imediat la şansa uriaşă pe nume Raed Arafat, omul care, ca şi Mugur Isărescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul României, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare faţă de întregul Sistem otrăvit şi (irepresibil?) eviscerant. Nu ştiu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încît tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară strălucitoare excepţie? [...] Noroc cu cîte-o întîmplare ca asta. După ce te demolează, te lasă pe gînduri şi-ţi dă un dram de optimism“.

Ce făcuse Raed Arafat? Îşi exprimase anumite puncte de vedere, criticase la Realitatea TV modul în care, în noua Lege a Sănătăţii, este prevăzut a se face medicina de urgenţă. Iar preşedintele nostru s-a enervat, a pus mîna pe telefon şi a intervenit în direct, reproşîndu-i lui Raed Arafat că vrea să „creeze psihoză publică“. Raed Arafat a precizat că intervenţia sa publică este urmarea unei invitaţii a preşedintelui Băsescu pentru a discuta legea (aflată în dezbatere publică pînă pe 28 ianuarie). Lipsa unei dialog intern în cadrul Ministerului Sănătăţii l-a făcut pe Raed Arafat să accepte să-şi expună ideile în cadrul unei emisiuni televizate.