OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Duminica, 30 septembrie, la sala Atelier a Teatrului National, am asistat la o scena rarisima la noi. La sfirsitul spectacolului cu piesa Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal, de Matei Visniec, in timpul aplauzelor, cu autorul si regizorul pe scena, un spectator tinar a huiduit si a strigat de mai multe ori: „Rusine!“. Claudiu Bleont, actorul care dusese greul spectacolului, a reactionat destul de violent: l-a intrebat pe spectatorul nemultumit: „De ce rusine?“.

„Pentru ca jucati prost si mi-ati rapit doua ore din viata“, a spus el. „Veniti pe scena, va dau un monolog sa-l spuneti, sa vedem daca va pricepeti“, a continuat actorul, acuzindu-l si ca are o reactie comunis-ta. Apoi a cerut sufleurului un monolog. intre timp, spectatorul ajunsese pe scena si ii spusese lui Bleont ca, in cazul acesta, ar trebui ca si el, Bleont, sa rezolve niste probleme de matematica. Asa s-a aflat ca spectatorul absolvise matematica si A.S.E.-ul, acum lucrind ca expert de nu stiu ce fel. Bleont l-a apostrofat, i-a recomandat sa nu se mai bage la ce nu se pricepe pentru ca, iata, el nu se baga la matematica.

Au intervenit si niste spectatori iritati de gestul „confratelui“ trouble-fête („de ce n-ai plecat?“), pe care Bleont, magnanim, i-a calmat, explicindu-le ca oricine are dreptul la opinie. Se pare totusi ca, ulterior, cineva l-a asigurat pe spectatorul in chestie (care e, de altfel, un obisnuit al teatrelor si un cititor asiduu de cronici teatrale, fiind, in timpul liber, administratorul site-ului www.liternet.ro) ca nu va mai avea acces la National.
Trebuie sa spun ca sint intru totul de acord cu opinia spectatorului „recalcitrant“. Spectacolul e, intr-adevar, foarte prost, un exemplu perfect de cum poate un regizor fara nici o idee (ce cauta acesta la National?) sa distruga un text, nu exceptional, dar interesant si cum poate el irosi munca atitor excelenti actori; dar nu e aici locul sa fac o cronica. Daca nu ar fi avut loc episodul pe care l-am relatat si daca nu ar fi, iata, inca o premiera ratata a Nationalului, care confirma – a cita oara! – impresia ca teatrul nu reuseste sa-si revina nici sub noua directie, asupra acestui spectacol mai bine ar fi fost sa se astearna numai tacerea. Pentru ca e ingrozitor de greu sa scrii de rau despre stradania unor actori buni care nu au nici o vina ca sint angajati intr-un teatru care-i foloseste mizerabil.

Opinii si aplauze
Dar nu spectacolul in sine ma intristeaza cel mai mult, ci faptul ca un actor, fie el si Claudiu Bleont, al carui har l-am pretuit intotdeauna, si-a permis sa apostrofeze un spectator caruia nu i-a placut reprezentatia, ba, mai mult, i-a spus sa nu se bage la ce nu se pricepe. ii inteleg obida si frustrarea, dar tot cred ca nu avea voie s-o faca.

Ironia face ca acelasi spectator, cam cu vreun an in urma, sa fi mers la Cluj special ca sa vada Purificare, controversatul spectacol al lui Andrei Serban si, in gara, in timp ce astepta trenul de intoarcere, coplesit inca de emotie, sa scrie un text dezarmant de ingenuu si exaltat despre cum i-a schimbat viata acel spectacol etc., text publicat pe www.liternet.ro si folosit, mai apoi, de Andrei Serban (cel care a inaugurat, pare-se, ciudata moda a raspunsurilor date de artisti criticilor care ii, scuzati, critica), folosit deci ca un contraargument in raspunsul pe care i l-a dat Magdalenei Boiangiu dupa cronica ei, nefavorabila, din Cotidianul.
Asadar, daca un neprofesionist, un spectator oarecare e incintat, inseamna ca se pricepe si opinia lui e buna sa-i dam in cap cu ea unui critic profesionist, dar obtuz. Daca spectatorului nu-i place, sa faca bine sa stea in banca lui. Daca nu poate lua acute, cum ar avea voie sa spuna ca cineva cinta prost? Daca nu e in stare sa traga doua linii pe hirtie, cum sa-si permita sa nu-i placa un tablou? Sau, ca sa fie si mai clar: cei carora nu le place si nu pot face mai bine carevasazica ca nu se pricep, asa ca sa-si tina opiniile pentru ei. Si, in general, la teatru se aplauda. De preferinta in picioare. Muzica!